Din 1 august 2020
Expoziție tematică: Obiectul lunii august la Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici
Vaza cu motivul horei – atelierul urban Gheorghe Niculescu, Podul Băneasa
Obiectul lunii august la Muzeul de Artă Populară „Dr. Nicolae Minovici” provine de la unul din atelierele moderne de ceramică care au funcționat în zona Podu Băneasa. Vaza de lut, pictată și smălțuită, prezintă o ornamentică specială: motivele antropomorfe în relief sunt redate în mișcare, în dansul horei. Pe spatele acestei piese de artă decorativă se află o ștampilă cu ajutorul căreia identificăm numele producătorului, Gheorghe Niculescu, artistul care a contribuit de altfel la producerea mozaicului Fântânii Miorița din fața vilei Minovici, după design-ul Miliței Petrașcu.
Motivul horei este dispus circular pe burta vasului nostru, respectând forma circulară în care e jucat dansul la nunți sau la sărbători. Același motiv mai decorează piesele de la atelierul interbelic Troița, unde Niculescu și-a desfășurat ulterior activitatea, existând așadar o similaritate între unele piese produse la ambele ateliere. Încă de la intrarea în muzeu, în vestibul, vizitatorii nu trebuie decât să ridice privirea către lampa electrică pe care se întrezărește același motiv. Mai departe, în întreaga expoziție întâlnim farfurii, cancee, ploști, etc., produse la alte centre moderne de ceramică, cum ar fi cele ale „Atelierelor Domeniilor Coroanei”, „Troița” sau „Frații Tompa”. Astfel de obiecte pot fi întâlnite în mai multe colecții din perioada interbelică, fiind imperios în acest context să o amintim pe Regina Maria, care menționa în însemnările sale zilnice vizitele la atelierele de olărie. Cu o deosebită dragoste pentru ceramică, a susținut activitatea atelierului Troița.
Pe parcursul acestei luni, echipa Muzeului de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici și-a propus să inițieze vizitatorii în tainele prelucrării lutului prin apropierea de prețioasele obiecte decorative mai vechi și mai noi din colecția doctorului Minovici, cum ar fi ceramica transilvăneană din Brașov, Sibiu sau Cluj, ori cea oltenească. Vom vedea cum olăria tradițională a influențat meșterii moderni, și felul în care artiști plastici au reîmprospătat decorul tradițional și l-au adaptat unei artei cu valențe naționale. Pe lângă aspectul decorativ al vaselor, ne interesează și partea nevăzută, ascunsă privirii – spatele pieselor de ceramică care ascunde uneori ștampile care ne indică unde au fost ele produse: ștampilele pot primi forme cu adevărat speciale, dacă ne raportăm la eleganta și rafinata grafie a ștampilei ce marchează ceramica de Domeniile Coroanei. Un alt exemplu este simbolul troiței care face trimitere către centrul urban de olărie eponim, lângă simbol stând scrisă adresa atelierului: Popa Savu 22 București.
Față de alte obiecte de artă populară, piesele de ceramică păstrează timp îndelungat culorile, forma şi desenul, chiar dacă ele au fost păstrate în pământ, în apă sau au trecut anii peste ele. Ceramica produsă pe teritoriul țării noastre cuprinde două aspecte importante: unul utilitar, deoarece oamenii au început să realizeze aceste obiecte dintr-o necesitate în ceea ce privește prepararea, păstrarea, transportarea și consumarea alimentelor și trăsături estetice, pentru că toate aceste vase de ceramică au o formă și o suprafața împodobită cu desene, culori, reliefuri sau adâncituri, slujind şi decorării interiorului casei.
Materia primă din care sunt confecționate aceste obiecte este o pastă obținută din amestecul cu apă al argilei, fie în stare naturală sau combinată cu alte substanțe care-i oferă rezistență și plasticitate. Meșteșugul este realizat de partea masculină pentru că presupune: săpatul și frământatul pământului, confecționarea vaselor pe roată, ornamentarea lor şi se transmite pe calea filiației directe.
Obiectele de ceramică sunt produse și în vederea vânzării în târguri ceea ce înseamnă că meșterul olar trebuie să-și adapteze producția la nevoile pieței. Fiecare obiect de ceramică trece prin anumite etape precum: prepararea pastei din care ele sunt realizate: frământarea, dospirea lutului, modelarea lutului pe roată, uscarea, angobarea și pictarea sau ornamentarea. Obiectele de ceramică pot fi de culoare roșie sau neagră – această diferență de culoare rezultând din culoarea lutului, dar și din durata arderii obiectelor în cuptor. Cromatica ceramicii românești se remarcă printr-o paletă restrânsă: roșu, negru-brun, galben, verde, alb. Aceasta poate fi decorată prin ornamente în relief sau prin desen pe angobă, care poate fi zgafiată sau pictată, acest lucru depinzând de zona etnografică în care este amplasat centrul sau satul din care fac parte olarii.
Motivul horei aplicat pe vasele din colecția doctorului Nicolae Minovici are multiple semnificații. Hora satului ancestral era un simbol, o valoare cu care satul se mândrea. În trecut, acest obicei reprezenta un element nelipsit din cursul firesc al vieții de la țară. Hora satului semnifica un moment de bucurie și de destindere, având conotații sociale importante. Fetele tinere care trebuiau să se mărite erau ,,prinse în horă ”, simbolizând faptul că sunt gata de căsătorie- momentul era pregătit cu atenție, fetele erau îmbrăcate în haine de sărbătoare. Hora satului se ținea în toate zilele de duminică, în zilele de sărbătoare, cu ocazia serbărilor și a altor evenimente cum ar fi nunta.
Hora, cercul dinamic, imitând mișcarea astrului zilei, are multiple funcții magico-simbolice, printre care și pe aceea de integrare a polarităților și de armonizare a părților antitetice; hora se joacă și în momentele hotărâtoare din desfășurarea nunții, parcă pecetluind valabilitatea și durata în timp a actelor consumate; la ea participă aproape întreaga lume prezentă la nuntă, ca semn al aderenței la întemeierea noii familii. În Suceava, prevestește o mare bucurie celui care visează și se visează jucând într-o horă.
Așadar, începând cu luna august vă așteptăm la Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici, cât și pe pagina noastră de facebook ca să descoperiți obiectul lunii și să aflați detalii despre simbolul Horei realizat pe vasele din colecția muzeului nostru.
Manolache Mădălina – muzeograf, Muzeul de Artă Populară Dr. Nicolae Minovici
Silvia Zamfir – coordonator Secția Antropologie Urbană
Surse bibliografice:
Romulus Antonescu – Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești, p. 299
Ioan Godea, Gheorghe Focșa – Ceramica din Gorj, Editura Grai și suflet-cultura națională, București, 2007, p. 15.
Paul Petrescu, Elena Secoșan – Arta populară-îndreptar metodic, Editura Comitetul de Stat pentru Cultură si Artă, Casa Centrală a creatiei populare , București, 1966 , p.44
https://harlauletnografie.wordpress.com.