VA URMA DIN 18 AUGUST 2021
Expoziție la Palatul Suțu
Măsura timpului
Timpul. Subiect ancestral pentru reflexie și interogare, timpul este totodată un pretext pentru descifrare și ordonare, aflat într-un sistem permanent al realității și al percepției umane. Timpul ne însoțește permanent, fiind ca o cupolă sub care cunoașterea științifică sau practica socială își găsesc permanent noi înțelesuri și noi sensuri în dezvoltarea condiției umane.
Timpul este legat indisolubil de spațiu. Simbolizează o durată, o curgere, ne măsoară dezvoltarea biologică, solicitările sociale generale, condiția de copil-adult sau cea de elev-student, factorii profesionali, timpul măsoară trecerea de la naștere-nuntă-înmormântare, însoțește fazele vieții fizice și psihologice, viața care devine un trecut, un prezent și un viitor. Individual, eul interior poate să trăiască această curgere impalpabilă și invizibilă și prin raportul timp real ‒ timp perceptual. Acesta din urmă se poate contracta sau/ și dilua în funcție de simțirea și asimilarea experiențelor proprii. Percepția unui tânăr care se află pe o scară a timpului existenței, în prima ei treime, este cea a unui trecut mic comparativ cu cea a unui viitor probabil mare. Pentru bătrâni, succesiunea evenimentelor ce ar putea produce noutate este poate mai mică, iar atitudinea față de timp mai pasivă. Timpul psihologic este neuniform și neliniar, este un timp subiectiv; de exemplu, pentru Einstein timpul există ca lucrurile să nu se întâmple în același timp; pentru Nietzsche, timpul este focul în care ne ardem toți existența, iar pentru Martin Luther King întotdeauna este timpul potrivit pentru a face ce este potrivit.
Măsurarea timpului a fost o preocupare a omului încă din cele mai vechi timpuri, fapt dovedit de calendarele sumeriene, de obeliscurile, clepsidrele antichității, ceasul lumânare, evoluând până la apariția primului ceas public sau portabil. Timpul obiectiv-mecanic s-a născut din nevoia de a sincroniza acțiunile oamenilor, a diversificat percepția asupra timpului natural (zi-noapte), alternanța ciclică a anotimpurilor, dezvoltând repere care țin cont de activitatea umană dintr-un moment al zilei. Alături de cronometrie, ce desemnează ciclicitatea prin calendar, zi, săptămână etc., s-a dezvoltat și cronologia, lumea ceasului. Instrument ce măsoară activitatea și viața unui om, ceasul îi verifică obișnuințele și relațiile cu lucrurile din jur, îi indică stabilitatea, pasivitatea prin așteptare și adaptare, măsoară poate obsesia de control și exactitate, de performanță și precizie, de eficiență și viteza–experiența și cotidianul omului societății noastre.
Măsura timpului își propune să dezvăluie, prin obiectele expuse, respectiv ceasuri din toate tipologiile (ceasuri de buzunar, de birou, de perete, garnituri de șemineu etc.) relația dintre tehnologie și manufactură, domenii ce s-au influențat și determinat reciproc din punct de vedere estetic si funcțional. Relația ceas-mediu va fi făcută vizibilă în expoziție prin juxtapunea obiectelor de orologerie cu cele de artă decorativă, completate de panouri cu diferite definiții ale timpului, cu citate ale celebrităților din lumea științifică și umanistă, precum și cu altele ce indexează diferite curiozității specifice subiectului.
Expoziția analizează și valorifică, din colecțiile de patrimoniu ale MMB, un număr mare de obiecte, ceasuri produse încă din secolul al XVII-lea până în prezent, create în ateliere europene celebre, ce poartă semnături ca: Thomas Tompion, Robert Brandt, George Prior, Japy Frères, Doxa, Longines etc. alături de piese de artă decorativă, produse craftman (sfeșnice, piedestale, oglinzi, mobilier) și fotografii, toate fiind purtătoare de povești, devenind ulterior bucăți de istorie, însoțind, ca niște martori, mediul și existența umană a timpului lor.
Expoziția aduce în discuție nu doar ordinea timpului, de care Carlo Rovelli a ajuns atât de mult să se îndoiască, dar pe care încă nu a putut-o deocamdată dovedi, reflectând asupra dezagregării timpului, ci vine și să confirme ceea ce fizicianul italian susține cu certitudine: Poate că timpul e misterul cel mai mare…
Curatori: Cristina Vasiliu, Loredana Mocanu ‒ Biroul Patrimoniu și Evidență Centralizată