Evenimentele astronomice ale anului 2020
Observatorul Astronomic la 110 ani +
Au trecut 110 ani de când un pasionat de astronomie și-a construit un observator pentru a putea face observații astronomice la Lună, planete și stele, iar visul său nu a dispărut. Imediat după ce luneta a fost montată, vestea a ajuns cu viteza luminii la ceilalți pasionați din București, care s-au strâns în jurul amiralului Urseanu, sub pasiunea comună pentru stele.
După atât de mult timp, 40.150 de nopți, pasionații de astronomie pot vedea în continuare planetele și stelele, prin alte telescoape și lunete, dar de pe aceeași terasă de pe care amiralul scruta cerul. La începutul istoriei sale, Observatorul era dotat cu o singură lunetă, marca Zeiss, cu diametru de 150 de mm. Pentru astronomi, cel mai mult la o lunetă contează diametrul obiectului, cea mai importantă piesă a instrumentului. Cu cât este mai mare obiectivul cu atât obiectele privite prin el sunt mai luminoase și mai clare, lucru de dorit în cazul stelelor și planetelor. Mai contează și lungimea telescoplui, sau cum zicem noi „distanța focală”. Cu cât este mai mare distanța focală, cu atât planeta privită va părea mai mare și vei putea vedea pe ea detalii mai fine.
Luneta amiralului, botezată „Coana Bertha” după marele tun construit de germani în Primul Război Mondial ca să bombardeze Parisul, are o distanță focală de aproape trei metri, destul de mare încât să se poată observa planetele și Luna la puteri de 3-400 de ori. Prin acel instrument au privit, timp de 106 ani, sute de mii de locuitori ai Bucureștiului și nu numai, până când a fost înlocuit cu un telescop modern, care are un diametru de 400 mm, distanță focală de trei metri și poate găsi singur obiectele pe cer. Prin acest telescop, botezat de noi „Midfus”, publicul poate vedea în acest an fenomene astronomice deosebite, dar și obiecte interesante care se pot vedea pe tot parcursul anului. Și de parcă un telescop de mari dimensiuni nu ar fi îndeajuns, mereu pe terasă se poate privi prin altul de aceeași mărime, dar și printr-unul de „doar” 300 mm în diametru.
În 2020 oferta de telescoape este la fel de bogată ca cea de evenimente astronomice. Astronomia este o știință și deseori științele pot fi seci, lipsite de trăiri, dar nu la Observator. Ghizii noștri știu să o însuflețească, drept pentru care vă invit să intrați în atmosferă.
Primul fenomen astronomic interesant este eclipsa parțială de Soare din 21 iunie 2020. Aceasta este, pentru țara noastră, cea „mai puțin cea” eclipsă de Soare din 2010 până în prezent. Ea poate fi văzută ca inelară dacă te afli unde trebuie, dar noi nu ne aflăm unde trebuie. Umbra Lunii străbate vestul Africii, sudul Arabiei Saudite de unde va fi văzută de mulți scorpioni, India (nu departe de New Delhi), trece munții Himalaia, ajunge în Tibet, China, Taiwan și se termină în marea Chinei de est. De la noi poate fi denumită „eclipsa pe care o pierzi în drum spre serviciu” pentru că începe la ora 8 și se termină la 9 și 12. Mai toți oamenii o vor vedea din metrou. Ceilalți, claxonând în trafic. Eclipsa durează atât de puțin pentru că Luna nu acoperă prea mult din Soare. Din București, Soarele va fi acoperit în proporție de 4,6% iar din nordul țării mai puțin, ceea ce pare descurajant. Este totuși un eveniment deosebit prin procentajul mic de acoperire al Soarelui, după dictonul „vrem să vedem cât de puțin putem vedea”. Vă așteptăm în acea dimineață la Observator. Luați metroul!
Un alt eveniment deosebit este opoziția lui Marte din octombrie 2020. În acest an planeta Marte se apropie de Pământ! Iar. Din nou și de data asta nici măcar la fel de mult ca în 2018. Atunci de ce oare vorbim despre asta? Pentru că planeta se va situa foarte bine pe cer și va putea fi văzută sus și bine prin telescop din România, nu ca în 2018 când se afla la streașina casei. Apropierea minimă se produce pe 6 octombrie 2020 și va fi de 62.069.667 ceea ce ne arată că pentru Marte minim înseamnă foarte mult, dar nu veniți la noi doar în acea noapte, pentru că planeta se vede bine mai mult timp. La fiecare 2 ani și 6 luni planeta se apropie de Pământ, în 2018 fiind mai aproape decât în 2020. La opozițiile următoare însă, mărimea planetei va fi și mai mică, fiind asemănătoare ca valoare de-abia la opoziția din iunie 2033.
Pe tot parcursul lunilor septembrie, octombrie, noiembrie și decembrie planeta va fi foarte strălucitoare și va semăna cu un far portocaliu punctiform care ne va ilumina nopțile. În acele luni toți oamenii vor avea noroc în dragoste, în afară de cei care nu vor avea pentru că planetele nu ne influențează în niciun fel. Așteptăm ca din septembrie să apară și furtunile de praf pe planetă, pe măsură ce calota polară începe să sublimeze și ridică în aer cantități mari de gaz. Pe tot parcursul apariției din 2020 spre Pământ va fi orientat polul sud al planetei, ceea ce înseamnă că se va putea observa evoluția calotei polare sudice, care se va micșora pe parcursul anului pe măsură ce vara se va instala în emisferea sudică marțiană. Prin telescoapele noastre se vor vedea câmpiile și deșerturile marțiene, iar în cele mai bune seri poate și vulcanii imenși aflați pe suprafața planetei. Ne așteaptă un final de an marțian!
În decembrie 2020 uită-te pe cer pentru că nu vei mai vedea niciodată așa ceva. Cele mai mari planete din sistemul solar se vor afla foarte aproape aparent una de alta, atât de aproape încât vor părea un astru dublu. Jupiter și Saturn, căci despre ele este vorba, se vor vedea în aceeași zonă de cer, seara de la Observator, începând cu luna iulie. Se vor afla în aceeași constelație și, pentru că se mișcă în sistemul solar, se vor mișca printre stele, apropiindu-se una de alta. Apropierea minimă și rară (ultima oară s-a întâmplat în 1961 și se va mai întâmpla în 2080), se va petrece în ultimele două săptămâni ale lunii decembrie, momentul cel mai bun fiind în seara de 21 decembrie. Atunci, în jurul orei 18.00, se vor vedea înspre sud-vest, nu foarte sus pe cer. Cele două planete aproape că nu se vor putea distinge una față de cealaltă, iar prin telescop vom putea vedea în același câmp și inelele lui Saturn și benzile de nori ale lui Jupiter, împreună cu sistemele de sateliți ai planetelor. Dacă ar fi să puteți obseva cerul doar o noapte în 2020, alegeți noaptea de 21 decembrie!
Desigur că multe alte corpuri cerești pot fi văzute prin instrumentele noastre. În primul rând se poate vedea Luna. De fiecare dată când se produce Primul Pătrar puteți veni la Observator pentru a vedea relieful selenar de aproape.
Luna se vede bine timp de o săptămână centrată pe momentul fazei și pentru că Primul Pătrar se produce în fiecare lună, aveți multe șanse. Până în luna iunie, în fiecare seară senină se poate vedea planeta Venus, imediat după apusul Soarelui. Prin telescop veți putea vedea cum faza planetei se modifică de la o săptămână la alta, pe măsură ce planeta se rotește în jurul Soarelui. În mai puteți vedea de pe terasa noastră, care are orizontul de sud-vest liber, o apropiere între Venus și Mercur. Puteți astfel să îl vedeți pe Mercur, o planetă sfioasă care mai mereu se ascunde în razele Soarelui.
Evenimentele astronomice din acest an ne ajută să menținem viu visul împlinit al amiralului Vasile Urseanu: pasionații de astronomie au un loc special de unde pot admira Universul.
Expoziții tematice dedicate istoriei Observatorului și Planetei Marte
Orașul București are un singur observator astronomic pentru public, o instituție prezentă în viața cetățenilor încă din anul 1910. În expoziția temporară, pe care o vom organiza din luna iunie 2020, vom prezenta publicului istoria acestui loc încă iubit de bucureșteni, o istorie zbuciumată însoțită însă de o constantă: observații astronomice cu publicul. Expoziția temporară va ilustra toate perioadele prin care a trecut Observatorul Astronomic, cu informații și ilustrații din arhive.
Marte, a patra planetă de la Soare a trezit, încă din antichitate, imaginația pământenilor. Culoarea roșie a acestui astru a dus la botezarea lui cu numele zeului războiului, însă avem acum o planetă cu un nume care nu i se potrivește. Dintre toate planetele sistemului solar, Marte este singura pe care putem trăi cel mai ușor. Aerul irespirabil conține oxigenul necesar organismului uman, iar temperaturile nu coboară sub -50 de grade, la ecuator. Vara, când este cel mai cald, pe Marte sunt 20 de grade celsius, la fel de cald ca în orice sufragerie. La polii planetei întâlnim gheață, ce-i drept compusă din dioxid de carbon, dar și apă situată undeva sub gheața de la sol. Mai mult, printre formele de relief să numără albii de râuri și lacuri, toate secate, dar care în trecut musteau de apă, pe vremea când viața de pe Pământ își lua startul și pe a patra planetă de la Soare se întâmpla același lucru. Cel puțin așa ne arată istoria geologică a planetei. Calote polare, câmpii, lanțuri muntoase și vulcani, toate pot fi văzute prin telescop, de pe Pământ.
Planeta se poate vedea destul de ușor de pe Pământ, fiind vizibilă cu ochiul liber, însă nu se vede la fel în fiecare lună sau an. Cel mai ușor se poate vedea timp de câteva luni atunci când se apropie de Pământ, moment care se numește „opoziție”. Atunci planeta are strălucire maximă și se vede mare prin telescop, fiind un festin vizual pentru pasionații de astronomie și nu numai.
Următoarea opoziție se produce pe 13 octombrie 2020, la ora 23 UT, când planeta se va afla în partea opusă Soarelui, văzută de pe Pământ, la elongația de 178°. Cu ocazia apropierii planetei vom oferi publicului o expoziție temporară (1 octombrie 2020 – 15 ianuarie 2021), care va conține imagini luate de pe orbită de sonde spațiale americane, europene și indiene, dar și de la sol. Panourile de expoziție vor conține și harta planetei realizată de sonde spațiale pentru ca vizitatorii să poată asocia ceea ce văd prin telescop cu formele de relief adevărate. Vom oferi și o serie de imagini obținute la observator din anii 1950 până în 2018, precum și desene ale astronomilor amatori de la opozițiile anterioare. După vizionarea expoziției temporare și observarea directă a planetei, publicul își va face o imagine concretă despre planeta Marte și despre activitățile pe care le oferă Observatorul Astronomic.
Articol de Adrian Șonka