OBSERVATORUL ASTRONOMIC VASILE URSEANU

Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” este singurul observator astronomic din capitală deschis publicului. Ideea unui Observator Astronomic se conturează în 1908, când amiralul Vasile Urseanu devine președintele Societății Astronoice Române. Unul dintre scopurile acesteai era înființarea unui observator astronomic popular care să servească la propagarea astronomiei în rândul maselor.

Amiralul Vasile Urseanu demarează lucrările de construire, prin eforturi financiare proprii, a unei clădiri din București, pe bulevardul Colței, actualul bulevard Lascăr Cartagiu, despre care obisnuia să spună: “Mi-am construit casa în formă de yacht, având o cupolă de observator, ca în același timp, când fac observații cu luneta, să am senzația că plutesc pe mare.” Luneta cu care a fost înzestrat acesta este o lunetă Zeiss de 150 mm diametru și distanță focală de 2,7 metri, a treia ca mărime din țară la data aceea.La începutul activităţii observatorului astronomic, în regim particular (până în 1916), alături de amiralul Urseanu, au mai lucrat ca observatori, Victor Anestin - cunoscut popularizator al astronomiei în ţara noastră, Rosetti-Bălănescu şi alţii. Înființarea sa a fost a fost salutată de publicațiile din 1910. După moartea amiralului (1926), luneta a fost demontată şi depozitată în subsolul clădirii, astfel că activitatea astronomică a grupului a încetat.

În anul 1933, Jeanne Urseanu, vaduva amiralului, a donat clădirea municipalității orașului București, conditionând donația - conform dorinței testamentare a amiralului - de păstrarea a memoriei acestei deosebite realizări. Astfel, pe placa comemorativă din interiorul clădirii, sub portretul familiei Urseanu realizat de pictorul Camil Ressu, sunt săpate în marmură cuvintele: “După o viață de muncă și credință, au dăruit acest lacaș ca să fie adăpost de arta și prilej de înălțare sufletească”. Inițial ea a adăpostit Pinacoteca Municipală, temporar închisă și ea în anii războiului, ca urmare a necesitatii asigurarii valorilor fata de bombardamentele aeriene (componentele de baza ale instrumentului – refractorul ZEISS - fiind pastrate împachetate in subsolul cladirii). Dupa razboi, ca urmare a organizarii muzeului lui Anastasie Simu, Pinacoteca a fost dezafectata – incaperile fiind folosite ocazional pentru repetitiile Fanfarei Primariei.

Concomitent, astronomul român Nicolae Donici (1874 – 1956) a sondat posibilitățile reinstalării refractorului Zeiss, de 150mm diametru, în cupolă: obiectivul instrumentului se găsea în permanență pe masa din biroul savantului, situat la etajul II, chiar lângă ușa de acces în cupolă. După plecarea astronomului în Egipt, pentru continuarea studiilor sale asupra luminii zodiacale, s-a pus capat acestor încercări. Ele au fost reluate, în 1949, de către academicianul Călin Popovici, care, cu ajutorul prof. dr. Aurel Iacovache și cu sprijinul academicianului George Demetrescu – pe atunci director al Observatorului Astronomic al Academiei– a reușit să determine autoritățile municipale de atunci, să se ocupe de repunerea în valoare a ecuatorialului și a observatorului. Ca urmare, în aprilie 1950 a fost definitivată reinstalarea lunetei, la aceasta operație participând lucrători de la Industria Optică Română. Astfel, observatorul a fost inaugurat pentru public la începutul lunii mai 1950; vizitele puteau fi efectuate zilnic de marți până duminică, între orele 17 – 22.

Observatorul a fost condus de Materi Alexescu, la început sub îndrumarea astronomului Călin Popovici. O primă expoziție astronomică, bazată exclusiv pe fotografii și desene originale, rezultate din observațiile proprii, a fost organizată încă din 1952 într-una din sălile de la etajul I. Ea era completată prin expunerea unor piese rezultate din activități practice.

În anii ’60, obiectivul, devenit între timp “Muzeul Științelor Experimentale”, a fost dotat în mod substanțial cu aparatura fotografică modernă și laborator fotografic, o lunetă ecuatorială Zeiss 80/1200 mm, o lunetă azimutală de 80/500 mm, un celostat polar Zeiss de 120 mm diametru.În 1966, s-a construit și instalat telescopul Newton-Cassegrain de 450 mm diametru (cel mai mare din țară în acel moment). Acesta a funcționat până în 1970 când a fost dezmembrat din cauza deteriorării pieselor componente. După 1970 activitatea Observatorului a fost coordonată de Ion Corvin Sângeorzan și, din 1982, de dr. Harald Alexandrescu. Amândoi au fost buni popularizatori de astronomie fiind singurii care țineau legătura între oamenii de știință și public în perioadele cât au coordonat activitățile Observatorului. Problemele inerente ale epocii (1970-1989) au făcut ca pe lângă actitivatea de popularizare a astronomiei să se imprime o tentă materialist-științifică activităților cu publicul.

Activitatea Observatorului era axata atat pe popularizarea astronomiei, oferind tuturor celor interesati posibilitatea urmaririi prin lunete a spectacolului boltii ceresti, cat si pe efectuarea de observatii si cercetari astronomice, realizate de astronomii amatori. Colectivul de astronomi amatori a luat fiinta pe langa Observatorul Astronomic si si-a desfasurat activitatea in mod organizat chiar de la redeschiderea sa, la mijlocul secolului trecut. In anul 1968 acest colectiv s-a constituit in Astroclubul Bucuresti, care functioneaza si in prezent.

În septembrie 2017 s-a inaugurat, după o lipsă de 40 de ani, o expoziție permanentă de astronomie, denumită „Descoperim împreună Universul”.


Observaţii solare se vor desfăşura după programul de mai jos:

- miercuri: orele 11.00-19.00;

- joi: orele 14.00-17.00;

- vineri: orele 14.00-17.00;

- duminică: orele 11.00-16.00;

 

Observaţii de seară se vor desfăşura după programul de mai jos:

- joi, vineri și sâmbătă: de la ora 19.00; ultimul vizitator intră la ora 21.15

Programul se încheie la 22.00

 

Taxa de intrare va fi de 5 lei bilet întreg și 2 lei bilet redus