Cinema Museion

Vă prezentăm cea mai recentă digitizare a unui film de arhivă realizat la începutul anilor 1970 de către Sahia film la cererea Muzeului de Istorie a Muncipiului București, astăzi Muzeul Municipiului București.

Pelicula recuperează întreaga zona sistematizată a Căii Rahovei oferind publicului de azi o imagine încă patriarhală a orașului București, chiar dacă vorbim de una dintre arterele cele mai vechi ale orașului, apărută încă din evul mediu și numită la început Podul Craiovei, iar în folclor Podul Calicilor. Aceasta pentru că, în spatele Dealului Patriarhiei de azi, se află mahalaua calicilor, a sărăcimii și dezmolteniților sorții, mahala aflată în grija mitropolitului și a Domniei. Este desființată de Constantin Brâncoveanu la finalul secolului al XVII-lea.

În prima parte, filmul oferă imaginea trecerii de la zona centrală, a instituțiilor (Spitalul Brâncovenesc) și a comerțului (Piața Unirii cu hala mare), către zona atelierelor de meșteșugari și a serviciilor de cartier, dispărute după sistematizare. În spatele acestora se întindeau străzi și fundături care aminteau de traiul patriahal, aproape sătesc, al periferiilor interbelice. Prezente încă și în anii 1970, după cum puteți vedea în partea a doua a filmului.

Ajungem desigur și la cel dintâi segment de modernizare, care începuse încă de la finalul anilor 1960, de la periferie către centru, de la Piața Rahova de azi la platforma Electromangnetica de odinioară. Informația istorică relevantă este aceea potrivit căreia regimul comunist avea în vedere sistematizarea orașului, în liniile sale de schimbare radicală a fizionomiei urbane, înainte de 1977. Astfel, „în 1971 a fost aprobat proiectul programului general de sistematizare a Bucureștilor pe următorii 30 de ani. Așadar, conform acestui plan, undeva între anii 1995-2000, întregul fond de case uzate și insalubre urma să fie înlocuit cu construcții noi, moderne”. Într-o primă etapă a acestui plan de sistematizare era anul 1975, când „jumătate din populația Bucureștiului ar fi urmat să locuiască în case noi”. Urmările cutremurului din 1977 au fost pretextul cel mai potrivit pentru accelerarea planului general de sistematizare a orașului București.
Vă dorim vizionare plăcută a acestui film documentar fără sonor, iar întâlnirea cu lumea părinților și a bunicilor voștri să vă fie o reală surpriză plăcută.

Cinema Museion-Centenar Independența României

Realizat în 1978, la împlinirea a 100 de ani de la finalizarea Războiului de independență, filmul are un rol didactic evident și este divizat în trei secțiuni distincte, urmând un fir cronologic:
1) în prima parte, accentul filmului cade pe istoria orașului și a României ante 1877, cu locurile de memoria asociate diverselor personalități istorice și evenimente, cu un focus pe expoziția permanentă de atunci a Muzeului Municipiului București. Rolul principal este acordat revoluțiilor din 1821 și 1848, modernizarea capitalei și apariția noilor instituții.
2) partea a doua urmărește desfășurarea evenimentelor asociate cu războiul de indedepență: bătăliile principale, semnarea convenției ruso-române, prezentarea cronologică a momentelor semnificative, festivitățile organizate după finalizarea războiului, ș.a.
3) ultima parte este dedicată memoriei răboiului, prin evidențierea obiectelor din patrimoniul MMB și al altor muzee din țară ce au aparținut unor personalități din Războiul de independență. Consecințele războiului sunt urmate de importanța Primului Război Mondial pentru România, dar și de istoria mișcării socialiste și muncitorești din România.
Filmul se încheie cu un istoric al partidului comunist din perioada interbelică până la reușitele regimului Nicolae Ceaușescu, prezentate în aceeași cheie revoluționară ca și alte evenimente-cheie din istoria României: revoluția de la 1821, revoluția din 1848, Războiul de independență și Primul Război Mondial.

Cinema Museion-Aniversarea Basarabiei (1924)

Pe 6 aprilie 1924 se desfășoară la Chișinău, serbările organizate în cinstea împlinirii a șase ani de la unirea Basarabiei cu România (27 martie 1918). Contextul politico-diplomatic este destul de tensionat având în vedere că pe 2 aprilie, se încheiaseră la Viena, printr-un eșec, tratativele româno-sovietice, prin refuzul Moscovei de a recunoaște legitimitatea unirii Basarabiei cu Țara-Mama.
Este firească deci dorința autorităților române de a da o importanță deosebită manifestărilor de la Chișinau și din întreaga Basarabie, ca pe un semnal de forță, unitate și voința de a apara ceea ce se infaptuise in urma cu sase ani.
Trenul oficial în care se aflau premierul Ionel Brătianu și ceilalți demnitari este așteptat în gara din Chișinău de către autoritățile locale în frunte cu primarul orașului, membru al PNL, Vasile Bârcă, fost deputat în Sfatul Țării care votase în 1918 unirea cu România. Ion. I. C. Brătianu este însoțit în această vizită de către Ion Inculeț, președintele Sfatului Țării în 1918, acum ministru în guvernul liberal. Printre ceilalți oficiali veniți de la București putem să-i recunoaștem pe Al. Constantinescu (zis și Porcu’), ministrul agriculturii și domeniilor precum și pe generalul Arthur Văitoianu, ministrul comunicațiilor. De la gară cortegiul oficial se îndreaptă pe străzile înțesate de oameni, spre mitropolie, unde are loc un serviciu divin oficiat de către un sobor de preoți în frunte cu Pimen Georgescu, mitropolitul Moldovei (1910-1934). In continuare este vizitat liceul nr.3 în a cărui sală de festivități se ținuse istorica ședință a Sfatului Țării din 27 martie 1918. Urmează apoi vizite la Muzel Național și Teatrul Național din Chișinau, punctul culminant al manifestărilor fiind parada trupelor din garnizoana Chisinau, condusă de către generalul Vasile Rudeanu (1871-1965), comandantul Corpului 3 Armata. După militari, defileaza prin fata tribunei oficiale elevii și elevele școlilor din Chișinău, veteranii de război, ofițerii în rezervă, echipele sportive, parada încheindu-se cu defilarea carelor alegorice. După–amiaza premierul Ionel Brătianu și miniștrii săi asistă la un meci de fotbal, după care se îndreaptă spre gară pentru a-și continua vizita prin Basarabia.
Zilele urmatoare, prim-ministrul român, vizitează câteva sate românești dar și comuna Sărata Mare, centrul asezărilor colonizate de-a lungul veacurilor de germani. Inalții oficiali se vor deplasa ulterior la Tighina și Cetatea-Albă, un bun prilej de a rememora mareția trecutului, ambele cetăți aparținându-i lui Ștefan cel Mare, dar și de a scruta de pe malurile Nistrului, primejdiile viitorului.

Cinema Museion-Funeralii Ion I.C. Bratianu (1864-1927)

La momentul decesului, Ion I. C. Brătianu era președintele Partidului Național Liberal și președinte al Cabinetului de Miniștrii, adică prim-ministru al României. Vestea decesului lui a fost fulgerătoare. Blamat, dar și admirat pentru mintea și inteligența sa politica, în 24 noimbrie 1927 el lăsa un gol pe scena politicii românești.
Filmul realizat de Serviciul Cinematografic al Fundației Culturale Regale a fost capat de operatorul Constantin Ivanovici. El surprinde drumul pe care convoiul funerar îl face. Se pleacă din casa familiei din București, str. Amzei 5-7 (casa devenită mai târziu fundația Așezămintelor I.C. Brătianu) pentru a depune coșciugul la Ateneul Român. În rotonda acestei clădiri istorice coșciugul a poposit pentru două zile. Filmul surprinde plecarea lui din Ateneu și o parte din drumul parcurs spre Gara de Nord. Destinația trenului, plecat din București, a fost Ștefăneștiul, unde la conacul familiei de la Florica, în mausoleu erau deja înmormântați sora lui mai mare, Florica, și tatal său, Ion C. Brătianau. Aici se odihnește și astăzi trupul neînsuflețit al fostului prim-ministru al României, este și punctul final al peliculei.
Două aspecte sunt interesante despre funeraliile lui Brătianu, ce se pot surprinde și din film. La plecarea de la locuința din București coșciugul nu are flori sau coroane, aceasta fiind o dorința expresă a lui Brătianu. La ajungerea la Vila Florica coșciugul este preluat de un car tras de șase boi albi, un aspect foarte pitoresc.

Cinema Museion-Funeraliile Regelui Ferdinand al României

Funeraliile Regelui Ferdinand al României sunt filmate pe peliculă în zilele de 21-27 iulie 1927 în trei locații diferite, la Sinaia, București și Curtea de Argeș. Imaginile de ,,actualitate” prezentate în acest film au fost înregistrate și prelucrate de o echipă alcătuită din Nicolae Barbelian, Tudor Posmantir, I. Bertok, Aurel Petrescu, E. Vasilescu, Constantin Ivanovici, V. Gociu. Titlul inițial al acestui document cinematografic a fost ,,Funeraliile M.S. Regelui Ferdinand I” și este realizat sub egida studioului de film francez ,,Gaumont”.
Producția pusă la dispoziție de Muzeul Municipiului București prezintă investirea Regelui Mihai I în ziua de 20 iulie 1927, la București, și primele două etape din funeraliile regale care se petrec la Sinaia și București. Evenimenimetele de la Curtea de Argeș nu sunt suprinse în materialul de față. Astfel, evenimentele de la București din 20 iulie sunt completate doar de cele din Sinaia și de la Palatul Cotroceni. Modalitatea de filmare este specifică epocii filmului mut, cu imagini întretăiate de inserte scrise între diferite secvențe.

Cinema Museion-Nunta de la Belgrad, 8 iunie 1922

Pentru întărirea alianțelor regionale ale României, principesa Elisabeta, cea mai mare dintre fiicele Reginei Maria și a Regelui Ferdinand, se va căsători cu prințul moștenitor al Greciei, George, în anul 1921, iar principele Carol, tot în același an, va face mariaj cu Elena, o prințesă provenită tot din familia regală elenă. Se va hotărî și căsătoria principesei Mărioara (Mignon), în vara anului 1922 cu regele Alexandru I Karagheorghevici al Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor.
Căsătoria principesei Marioara a fost stabilită după regulile casei monarhice. La dineul de gală de la Castelul Peleş, din data de 9 ianuarie 1922, s-a anunţat, oficial, logodna Mărioarei cu Regele Alexandru I. Ceremonia religioasă a logodnei a avut loc luna următoare. Mignon, aşa cum o alintau părinţii ei, s-a logodit la Bucureşti, la 12 februarie 1922, cu Regele Alexandru I Karagheorghevici. Logodna celor doi a fost primită, în stradă, de mulţimi entuziaste şi a marcat apropierea celor două Case Regale.
Căsătoria, organizată cu fast, a avut loc la Belgrad. În ajunul nunții, logodnica din România sosește pe Dunăre, la bordul iahtului , Ștefan cel Mare. În mici ambarcațiuni, domnișoare de onoare îmbrăcate în alb, completează fermecătorul alai. Din delegația română face parte și dl. Ion I.C. Brătianu, președintele Consiliului de Miniștri. Regina Maria, Mignon și surorile sale sunt îmbrăcate după moda anilor 20, cu rochii largi, vaporoase, pălării cu boruri mici decorate cu buchete de trandafiri. Mignon este primită de Regele Alexandru I, de toate oficialitățile civile și religioase, este salutată de mulțimea îmbrăcată în costume populare specifice regiunilor istorice, apoi este condusă la palat. Sărbătoarea de la 8 iunie 1922 a fost planificată cu multă atenție de regele Alexandru, care vine să își ia mireasa, cu mare alai. Rochia de nuntă are eleganța specifică Casei Regale. Capul este împodobit cu o tiară de forma unei calote, mărginită cu un brâu în torsadă și franjuri lungi aurii. Rochia lungă, vaporoasă, are decolteul en bateau, și un colier tip colan, cu motive florale. Cordonul lung, cu decorații de tip bizantin, sporește farmecul rochiei.Trena foarte lungă dă aspectul de floare întregului ansamblu. În fața catedralei Sfântul Mihail, Maria a României, însoțită de tatăl ei, regele Ferdinand, într-o trăsură la care sunt înhămați șase cai albi, este întâmpinată de patriarhul Dimitri, care va oficia slujba de căsătorie.
În acea zi de vară, palatul regal din Belgrad a fost ticsit de capete încoronate. Presa a scris, după încheierea nunții, despre fastul sărbătorii pe care au comparat-o cu banchetele de la curțile basileilor. Prințesa Mignon a furat toate privirile cu darul său de nuntă: o diademă încrustată cu smaralde, safire și topaze și un brâu cu 400 de briliante. Regina Maria relatează despre fiica ei:„Mignon stătea dreaptă și i-a fermecat pe toți cu prestanța ei absolut naturală. Beteala de pe capul ei scânteia ca o lumină. Am fost mândră de ea… La un moment dat, coroane înalte (adevărate coroane regale cu catifea roșie în interior) le-au fost puse pe cap și Mignon, cu o față de copil, arăta chiar ca o regină scoasă dintr-o carte de basme…“.
Nunta Mărioarei, fiica regelui Ferduinand I și a reginei Maria cu regele sârb a fost un eveniment de mare însemnătate la Belgrad.

Cinema Museion-Parastasul Regelui Ferdinand

La 20 iulie 1927 se stingea din viață, la castelul Pelisor de la Sinaia, Regele Ferdinand I Întregitorul, făuritorul României Mari, la vârsta de 62 de ani. Patru zile mai târziu, la 24 iulie, regele este înmormântat la Curtea de Argeș, devenită necropola familiei regale în timpul domniei unchiului său, regele Carol I.
La 40 de zile de la înmormântare are loc parastasul regelui Ferdinand, eveniment la care participă Familia Regala și Înalta Regență, întreaga clasă politică, în frunte cu prim-ministru Ionel Brătianu, cel care a fost alaturi de rege atât la intrarea în Primul Război Mondial, cât și după recunoașterea Unirii, conducând guvernele României între anii 1922 – 1927.
După slujba de pomenire și retragerea participanților are loc pomana regelui făcută mulțimii venite la comemorarea regelui.
Filmul se încheie cu un popas la Fântâna meșterului Manole, personaj legendar, constructor al edificiului ctitorit de Neagoe Basarab la începutul veacului al XVI-lea, cel de pe urma căruia ne-a rămas celebra legendă a jertfei pe care a făcut-o, zidindu-și propria soție.

Cinema Museion-Conferința Micii Înțelegeri

După Primul Război Mondial, ţările mici doreau o asociere prin care să apere status-quo-ul stabilit după Tratatul de la Versailles şi în acest context se va încheiea prima alianţă defensivă regională: Mica Înţelegere, încheiată între Cehoslovacia, Regatul Iugoslaviei şi Regatul României. Supranumită și Mica Antantă, această alianţă încheiată în anul semnării păcii era prima cu caracter regional constituită în Europa postbelică, care se baza pe Pactul Societăţii Națiunilor şi care urmărea să creeze un climat de pace şi securitate în centrul şi sud-estul continentului. La consolidarea Micii Înţelegeri a contribuit şi căsătoria la 8 iunie 1922 a principesei Maria cu Alexandru I, regele Iugoslaviei. Alianța a fost una extrem de dinamica, având reuniuni în capitalele tuturor statelor semnatare și, în același timp, luări de poziție față de diferite evenimente internaționale prin vocea miniștrilor de externe ai statelor membre.

La 9 mai 1925, avea loc la București conferința Micii Înțelegeri, în care se reafirma politica de securitate colectivă, împotriva revizionismului. Miniștrii de Externe ai României, Cehoslovaciei și Iugoslaviei se reunesc la Palatul Sturza, având apoi un program din care menționăm parada de 10 mai, vizita la Curtea de Argeș și la reședința de vară a premierului Ionel I.C. Brătianu.

Dezmembrarea Cehoslovaciei, orientarea Poloniei către Germania, tratatul italo-iugoslav din 1937 au dus la dezagregarea Micii Înţelegeri în 1938.

Cinema Museion-Concurs de arături 1927

In zilele de 15-16 octombrie 1927, pe moșia Dămăroaia, aferentă comunei Băneasa din județul Ilfov, are loc o demonstrație a câtorva modele de tractoare de fabricație americană, britanică și germană, urmată de un concurs de arături. La demonstrație participă primul ministru, Ion I. C. Brătianu, ministrul Agriculturii și Domeniilor, Constantin Argetoianu, rămas în amintirea posterității mai degrabă prin memoriile sale decât prin performanța sa ministerială, precum și Gheorghe Cipăianu, subsecretar de stat în cadrul aceluiași minister.

Atenția acordată de către înalții oficiali calităților și performanțelor fiecărui model de tractor (greutate, consum de carburant, adâncimea brazdei, etc) sugerează posibilitatea efectuării unor comenzi în străinatate pentru achiziționarea modelelor preferate. Documentarul are și o deosebită valoare memorialistică prin faptul ca ne înfățișează un Ionel Bratianu, activ și jovial, cu doar o lună și zece zile înainte de neașteptatul său deces.

Cinema Museion-Festivitațile din Ploiești 1925

Filmul prezintă acțiunile din data de 28 iunie a anului 1925, când are loc vizita primului-ministru Ion I.C. Brătianu, însoțit de către ministrul Justiției, George G. Mârzescu și ministrul Muncii, Cooperației și Ocrotirilor Sociale, Nicolae Chirculescu, la Ploiești.

Cu acest prilej, premierul Ionel Brătianu pune piatra de temelie a Casei Instructorilor (corpului didactic) din Ploiești și taie panglica la șoseaua de centură a orașului. Tot atunci, premierul și ministrii care îl însoțeau inspectează stadiul construcției Palatului de Justiție proiectat de către arhitectul Toma T. Socolescu și a lucrărilor de canalizare ale orașului, ocazie cu care se oficiază și un serviciu divin. Ziua se încheie cu un dineu oferit de către autoritățile locale înalților oaspeți veniți de la București.

Cinema Museion-Calea Văcărești

Filmul poartă privitorul într-o călătorie la mijlocul secolului trecut pe calea Văcărești, arteră care își trage numele, dar și punctul de plecare de la Mânăstirea Văcărești. Materialul oferit de Muzeul Municipiului București are două părți complementare. Realizată la cererea Muzeului de Istorie al Muncipiului București, prima parte introduce artera bucureșteană de la Piața Sudului până în centru, spre Piața Unirii, cu mici opriri în spațile mai însemnate din punct de vedere social sau arhitectural. Partea a doua, realizată la cererea Comitetului pentru Cultură și Educație Socialistă al Municipiului București și a Muzeului de Artă al Republici Socialiste România, oferă o perspectivă cinematografică asupra Complexului Monumental Văcărești. Construit de primul domn fanariot, Nicolae Mavrocordat, între 1716-1722 și demolat în 1985 din ordinul lui Nicolae Ceaușescu, monumentul este surprins, în aceste înregistrări, într-un proces de reconsolidare declanșat la începutul anilor 80. Imaginile aeriene asupra acestui așezământ și cele cu interioarele celor două biserici fac din acest montaj unul dintre cele mai complete și valoroase înregistrări realizate vreodată la Văcărești.

Cinema Museion-Palatul Voievodal Curtea Veche (1)

Curtea Domnească din Bucureşti se prezintă ca o succesiune de construcţii aparţinând unor etape istorice distincte, în funcţie de necesităţile, gusturile şi, mai ales, orientarea politică a domnitorilor Ţării Româneşti.

Filmul, realizat în limba engleză, la cererea Consiliului Popular al Municipiului București, prezintă istoria Curții Vechi a Bucureștilor, pornind de la începuturile așezării legendarului Bucur ciobanul, în care oamenii se ocupau cu agricultura, creșterea animalelor, pescuitul, meșteșugul și comerțul, la adăpostul zidurilor oferite mai întâi de o fortăreață, apoi de cetatea Bucureștilor, așa cum apare ea menționată în prima atestare a Capitalei noastre, și, în cele din urmă, sub protecția oferită de Curtea Domnească, reședința oficială a domnitorului Țării Românești.

Sunt mărturii de o valoare inestimabilă prin care sunt redate nu numai frumusețea și măiestria zidurilor ridicate în timpul lui Mircea Ciobanul, Matei Basarab, Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu, dar și alte monumente istorice la fel de însemnate, precum Biserica Buna Vestire-Sfântul Anton, parte integrantă a Curții Domnești, precum și Hanul Manuc, unul dintre cele mai mari hanuri din București, ridicat de către vestitul personaj Manuc Mârzaian, pe latura de sud-est a reședinței voievodale.

Cinema Museion-Palatul Voievodal Curtea veche (2)

Realizat în anul 1972, de către Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică ,,Ion Luca Caragiale”, filmul prezintă istoria Curții Vechi a Bucureștilor, reședința oficială a domnitorilor Țării Românești timp de aproape trei secole și jumătate, un loc care a polarizat întreaga activitate politică, economică, socială și culturală a Țării Românești.

Prezentarea începe după momentul întemeierii Țării Românești, când viața așezărilor și orașelor cunoaște o dezvoltare însemnată. Așezarea București este parte integrantă a acestui proces de evoluție, fapt care a atras atenția domniei. Vlad Țepeș este cel care poposește pe aceste meleaguri și ridică aici o cetate undeva la mijlocul secolului al XV-lea, moment ilustrat în film prin prezentarea documentului de la 20 septembrie 1459, ce constituie prima atestare documentară a orașului nostru. Funcția de reședință voievodală a Bucureștilor este dată de hrisovul datat 14 octombrie 1565, emis de către voievodul Radu cel Frumos. Nu sunt omise capitolele pline de istorie care au aparținut unor domnitori precum Mircea Ciobanul, Matei Basarab sau Constantin Vodă Brâncoveanu, ale căror gusturi pentru frumos au condus la o îmbinare armonioasă de forme și culori regăsite în zidurile Curții Domnești. Se remarcă pivnițele construite în veacul al XVI-lea de către Mircea Ciobanul, păstrate, parțial, în forma lor originală. Totodată, este prezentată și Biserica Buna Vestire-Sfântul Anton, cel mai vechi monument de arhitectură religioasă păstrat până astăzi, fiind locul în care după Mircea Ciobanul, cititorul său, domnitorii Țării Românești depuneau jurământul de credință față de neam și țară.

Filmul se încheie cu prezentarea hanului Manuc, un alt simbol al Bucureștilor de ieri și de azi, ale cărui ziduri încearcă să transmită ecoul unor vremuri demult apuse.

Cinema Museion-Reînhumarea Domnitorului Constantin Brâncoveanu

În pronaosul bisericii Sfântul Gheorghe Nou, ctitorită de Constantin Brâncoveanu și târnosită la 29 iunie 1707 cu mare pompă, se află mormântul domnitorului. După martiriul de la 15 august 1714, când a fost executat împreună cu cei patru fii ai săi, la Constantinopol, trupurile au fost luate de creștini, agenţi ai Patriarhiei şi îngropate în mănăstirea Halki, nu departe de Constantinopol. In iunie 1720 Maria, soţia marelui voievod le aduce la Bucureşti, în mare taină, şi le înmormântează în biserica Sf. Gheorghe-Nou, aflată sub scutul Patriarhiei de Constantinopol. Secretul acestei înmormântări a fost atât de bine păstrat încât timp de două sute de ani mormântul lui Brâncoveanu a rămas neştiut. Abia în anul 1914 Virgil Drăghiceanu descoperă inscripţia de pe candela din argint filigranat ce străjuia deasupra unei lespezi frumos „înflorită”:

„Această candelă ce l-au dat Sti. Gheorghe cel Nou luminează unde odihnesc oasele fericitului domn Io Constantin Brâncoveanu Basarab voievod şi este făcută de Doamna Măriei Sale Maria, care şi Măria Sa nădujduieşte în Domnul, iarăşi aici săi se odihnească oasele. Iulie în 12 zile, leat 7228 (1720)”.

Concluziile cercetărilor arheologice din anul 1932 și expertiza antropologică făcută la Institutul medico-legal de prof.dr. Mina Minovici și prof.dr. Francisc Rainer atestă că sub lespedea fără pisanie se află osemintele voievodului Constantin Brâncoveanu.

La data de 21 mai 1934, după hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a fost organizată, în București ceremonia de reînhumare a osemintelor voievodului martir, Constantin Brâncoveanu.

Cortegiul cu rămășițele marelui domn apărător al creștinătății au fost purtate la Patriarhie, unde s-a oficiat un serviciu religios. Au luat parte M.S. Regele Carol al II-lea și membrii ai Casei Regale a României, Marele Voievod Mihai, A.S.R Nicolae, I.P.S Patriarhul Miron Cristea și reprezentanți ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

 

Cinema Museion-Vizita reprezentanților Micii Înțelegeri la Vila Florica

Vila Florica este situată în localitatea Ștefănești, în județul Argeș, la doar câțiva kilometrii de reședința județului, orașul Pitești. La momentul preluării acestor „imagini mișcătoare”, în 1925, la conac tocmai se terminaseră ultimele lucrări de amenajare, gândite și conduse chiar de Ionel I.C. Brătianu, pe care îl vedem și în imaginile filmate.

Conacul are o istorie foarte veche, datând de la jumătatea secolului al XIX lea. Piatra lui de temelie se pare că ar fi fost pusă în 1823. Memoriile membrilor familiei Brătianu păstrează data de 1858 ca dată a modernizării realizate de Ion și Pia Brătianu, iar forma actuală este dată de Ionel Brătianu în 1925. Numele moșiei a fost dat în memoria Floricăi, prima născută a familei, sora cea mai mare a lui Ionel, dar care moare la doar 3 ani în 1865.

Cu timpul, moșia se extinde semnificativ. Ea ajunge să aibă o capelă pe locul unde inițial a fost Florica înmormântată. Arhitectura capelei, cu hramul „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul”, a fost semnată de arhitectul francez André Lecomte de Noüy, cel care conduce renovărările și la biserica mânăstirii de la Curtea de Argeș. Se aduce pe pâmântul moșiei, din Transilvania, o biserică despre care știm că ar fi fost a lui Horea, fiind prima încercare de translatare arhitectonică de la noi. Se construiește o fermă, un parc dendrologic cu un șarm special, chiar și o gară. Locul este cu adevărat unul special pentru istoria noastră. El a crescut deodată cu membrii familiei Brătianu și cei ai familiei extinse a liberalilor.

În urma vizitei, pe care o vedem surprinsă în aceste imagini, în parc a fost realizată o sculptură, după unele surse semnată de Ivan Mestrovici, cu trei vulturi ce semnifică uniunea dintre cele trei state semnatare ale alianței Micii Înțelegeri.

Cinema Museion-Calea Moșilor

 Una dintre arterele de primă importanță în trecutul Bucurestilor, care pleacă chiar din inima orașului și ajunge la Piața Obor, o zonă unde se organizau odinioară o serie de târguri este Calea Moșilor. Aceasta a purtat o vreme denumirea de Podul Târgului de Afară, așa cum Calea Victoriei s-a numit pentru o perioadă Podul Mogoşoaiei, pentru că era șoseaua care ducea la acel loc. Târgurile Bucureștilor aveau loc la capătul Căii Moșilor și erau organizate în aproape tot timpul anului, purtând diferite denumiri, cel mai cunoscut fiind Târgul Moșilor sau Moșii de Vară. Și iată din nou cum artera, în timp, preluat numele unui eveniment devenit sărbătoare.

Dacă inițial punctul de plecare al acestei artere începea de la Piața de flori, după trasarea bulevardului Brătianu, capătul central al Căii Moșilor s-a mutat la Biserica Bărăția. De aici, traseul propus trece pe lângă vestitul magazin “Vulturul de mare cu peștele în gheare”, lângă care s-a construit “Cocorul”, apoi bisericile “Sfântul Gheorghe – Vechi”, “cu Sfinți”, “Olari”, hanul Solacolu, o serie de locuințe care prezintă o arhitectură specifică vechiului oraș, cu o bogată ornamentație exterioară.

Calea Moșilor era o arteră eminamente comercială, cu case mici, cu prăvălii și cârciumi pe toată lungimea acesteia. Cu timpul unele dintre vechile case au fost înlocuite cu clădiri cu unul ori mai multe etaje, iar mărturie este zona veche a străzii, cuprinsă între Bărăție și bulevardul Carol.

Filmul prezintă aspectul Căii Moșilor din anii ’70 ai secolului trecut, cu o perspectivă asupra specificului comercial și meșteșugăresc al acesteia, în care putem vedea meserii dispărute astăzi, la fel cum mai bine de jumătate din această arteră a cunoscut prefacerile demarate în urma Cutremurului din 1977. Astfel că vechea Cale a Moșilor devenea noua Cale a Moșilor printr-un proces de demolare a clădirilor, lărgire a arterei și construirea de blocuri de tip cortină, menite să ascundă tipul de locuire bucureștean și să exprime noua gândire urbanistică a lui Nicolae Ceaușescu. Ultima dintre bisericile prezentate în film este Biserica Olari, salvată prin translare prin metoda brevetată de ing. Eugeniu Iordănescu în anii 1982-1983, pe o distanţă de aproximativ 80 metri și o rotație de peste 28 grade. Blocul construit în deceniul al nouălea, care delimitează intersecția Căii Moșilor cu bulevardul Carol, redenumit bulevardul Republicii în timpul regimului comunist, maschează în prezent această biserică.