Fibule de tip „linguriță” în colecția Muzeului Municipiului București
Având o construcție aparte și reprezentând o adaptare locală a fibulelor cu răspândire largă în Europa Latène-ului târziu, fibulele cu resort mascat într-o calotă sunt cunoscute sub denumirea populară de fibule „linguriță” (Löffelfibel) și sunt specifice grupei sudice a tezaurelor de argint dacice.
Așadar, la originea acestor fibule stau cele cu resort protejat (Schüsselfibel), destul de rare în Dacia, fiind cu precădere răspândite în zona central-europeană.
În colecția Muzeului Municipiului București se află două fibule „linguriță” din argint care au fost descoperite în așezarea getică de la Popești Nucet (comuna Mihăilești, jud. Ilfov). Din punct de vedere constructiv fibulele „linguriță” reprezintă o adaptare tehnică locală, fiind realizate din două elemente: calota „lingurița” arcului, piciorul cu portagrafă laterală și resortul cu acul, sudate la interiorul calotei și mascate de acesta.
Arcul cu calotă, dar și placa portagrafei, au fost ornamentate prin gravarea unor linii și caneluri longitudinale cu adăugarea unor motive pseudofiligranate. Portagrafa a fost ajurată și ornamentată cu motive liniare și puncte. Cel mai probabil ca urmare a sudurii imperfecte, resortul și acul celor două exemplare nu se mai păstrează.
În concluzie, fibulele de tip „linguriță” au fost descoperite în tezaure și în așezări, cu precădere în bazinul Târnavelor, Banat, Oltenia, Muntenia și în așezările din bazinul Siretului, iar perioada lor maximă de utilizare în cadrul cronologiei general acceptate este cuprinsă între sfârșitul secolului I a.Chr. și mijlocul secolului I p.Chr.
Aceste piesele se leagă de numele davei getice de la Popești (județul Giurgiu), așa numita Argedava, centru rezidențial menționat în decretele care îl cinstesc pe Akornion din Dyonissopolis și locul unde poate s-a născut și a trăit regele Burebista.
Dr. Sorin Cleșiu, arheolog, Secția de Arheologie Preventivă – MMB
