Idei în Agora – Totalitarismul orizontal în viață și literatură

Totalitarismul orizontal în viață și literatură

Mariano Martín Rodríguez în dialog Sorin Antohi

27 noiembrie 2018, 18:00 / Casa Filipescu-Cesianu, Calea Victoriei nr. 151

Opresiunea și gravele crime comise de dictaturile fasciste și comuniste din 1917 până în prezent au inspirat nenumărate studii academice și opere literare, mai ales distopii. Pe de altă parte, există un alt tip de totalitarism despre care aproape nimeni nu vorbește, dar care este mult mai persistent și care a provocat un număr incalculabil de victime. Este vorba de totalitarismul orizontal, adică totalitarismul impus de majoritatea membrilor unei comunități care persecută membrii acelei comunități care nu respectă regulile sale nescrise. În totalitarismul orizontal, voința asupra subordonaților nu este impusă de autorități externe împotriva cărora comunitatea oprimată s-ar putea revolta. Deoarece masa opresorilor și minoritatea oprimată sunt la același nivel, cei prigoniți cu greu pot conta pe solidaritatea celorlalți dizidenți, pentru că sunt toți izolați și lipsiți de putere în mijlocul masei care aplică legea nescrisă a uniformității moravurilor și a unității totalitare a comunității.

Pentru unii poate părea excesiv să descriem această opresiune comunitară drept totalitarism. Cu toate acestea, consecințele sale asupra oamenilor și a societăților sunt chiar mai grave decât cele ale totalitarismului vertical. Criticile mai mult sau mai puțin deschise și violente, vidul social din jurul lor și imposibilitatea de a avea o viață personală respectată de anturaj îi strivesc moral și chiar trupește pe toți cei care sunt anormali dintr-un motiv sau altul.

Chiar și viața privată este amenințată, nu numai de politicieni corupți și oportuniști care exploatează prejudecățile oamenilor pentru a limita drepturile minorităților și a-și consolida puterea susținuți de populism, care nu este altceva decât fața politică a totalitarismului orizontal. Datorită dezvoltării mijloacelor de monitorizare și de control reciproc oferite de tehnologiile informaționale, vom fi în curând notați și apoi pedepsiți sau recompensați conform opiniei semenilor. Datorită tehnologiei, instinctul de turmă al animalului uman, „solidaritatea mecanică“ a comunităților tradiționale mintal închise, descrisă la rândul său de Émile Durkheim, va câștiga o și mai mare forță de represiune decât a avut-o vreodată.

Pericolul totalitarismului orizontal este chiar mai serios decât cel impus de diferitele regimuri totalitare, el nefiind denunțat de intelectuali. Foarte puțini scriitorii au cutezat să descrie oprimarea individului dizident de către majoritatea populară, de exemplu, la țară. Doar câțiva autori apropiați într-un fel sau altul de progresismul pozitivist s-au străduit să sublinieze teribilele consecințe ale solidarității mecanice a comunităților tradiționale asupra individualității. Prin urmare, în lipsa unor scriitori moderni care, prea ocupați fiind cu lupta împotriva societății deschise liberale, nu descriu pericolele conformismului asupra evoluției societăților, suntem prea puțin avertizați de persistența și puternica influență totalitarismului orizontal. De aceea este în continuare folositor să păstrăm în actualitate unele opere literare clasice care ne-au arătat brutalitatea maselor în toată cruzimea ei, exact acea cruzime cu care continuăm să ne purtăm, în același spirit de turmă, cu toți oamenii pe care îi considerăm anormali, în România, în Europa și în întreaga lume.

Mariano Martín Rodríguez

*

Mariano MARTÍN RODRÍGUEZ (n. 1966, Toledo) este doctor în Filologie la Universitatea Complutense din Madrid, cu teza Teatrul limbilor romanice în Madrid (1918-1936) și licențiat în Limbi și Literaturi Romanice la aceeași universitate. Din 1995, se numără printre traducătorii Comisiei Europene la Bruxelles. Este editor ale revistei bilingve (EN/ES) online despre ficțiune speculativă Hélice (www.revistahelice.com).

A publicat cărți și numeroase articole în publicații științifice în domeniul umanist, în Spania și în alte țări. În domeniul românesc, a publicat în ediții bilingve RO/ES Sclipiri și teatru, ultima operă românească a lui Eugen Ionescu (prima ediție integrală), și, tot de Ionescu, biografia parodică a lui Victor Hugo după versiunea originală (Hugoliada, 1935-1936). De asemenea, a tradus Cuadratura cercului (1975-2001), de Gheorghe Săsărman, o culegere de ficțiuni descriptive despre orașe imaginare alegorice, parțial tradusă în engleză de către renumita scriitoare americană Ursula K. Le Guin prin versiunea lui spaniolă.

Privind studiile utopice, a publicat sau vor apărea curând în reviste academice internaționale numeroase studii comparative privind abordarea utopică în mai multe limbi, mai ales în cele romanice, și în mai multe genuri tematice ale literaturii, de la fantezii esopice (de pildă, societățile furnicilor ca societăți alternative), călătorii imaginare (de exemplu, continuări românești ale aventurilor lui Gulliver) și anticipații sociale și politice (utopii anarhiste, distopii antituristice etc.) până la literatură realistă, mai ales privind imaginile distopice ale lumii rurale în cadrul practicilor totalitarismului orizontal. Ideologic, se consideră un umanist liberal, cosmopolit și agnostic, pentru care integritatea individului trebuie apărată de orice presiune etnico-națională, socială, politică sau religioasă.

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *