Expoziție tematică: „Dress Code. Parfum de secol XIX”

Din 15 decembrie 2021

EXPOZIȚIE TEMATICĂ LA PALATUL SUȚU

DRESS CODE. PARFUM DE SECOL XIX

Astăzi, când omenirea a parcurs deja o istorie bogată a vestimentației, orice iubitor de frumos, făcând o incursiune în trecut, își poate pune întrebarea: Ce a însemnat protocolul vestimentar în secolul XIX? care erau ținutele pentru biserică sau pentru teatru? Se poate adapta sau aplica eticheta vestimentară în societatea globalistă? Pentru a răspunde la întrebări este necesar să cunoaștem istoria vestimentației și regulile care s-au succedat în timp, cel puțin în societatea românească.

Când vorbim despre ținută nu putem ignora faptul că existau legi nescrise, foarte severe, pentru îmbrăcămintea potrivită fiecărei ore din zi, iar cel care le încălca putea fi pedepsit prompt prin ignorare de către semenii necruțători care pândeau orice gafă a elitei sale spre a o stigmatiza.

Nu trebuie uitat că haina a reflectat dintotdeauna condițiile și raporturile sociale, iar prestigiul politic a fost în toate timpurile exprimat prin înfățișarea fizică a reprezentanților puterii. Costumul a demonstrat independența față de munca fizică, în același timp arătând dimensiunile relative ale oamenilor pe scara socială. Distanțarea socială s-a făcut întotdeauna pe linie economică, dar și vizual, prin modă, elitele folosind materiale scumpe, impunându-se prin mijloacele dreptului și moralei, emițând legi și regulamente vestimentare, stabilind privilegii de rang și interdicții sancționabile, în mai toate epocile.

De ce secolul al XIX-lea? Este cel mai strălucitor, complex, variat și prolific veac în privința vestimentației. În spațiul românesc se face trecerea de la moda orientală la cea europeană. Existau cutume pentru tipurile sociale și modul în care își etalau veșmintele. La fel ca și generațiile anterioare, oamenii epocii moderne și-au impus concepțiile estetice în înfățișarea exterioară, prin procedee de împodobire prin vestimentație. Costumul civil din spațiul românesc va avea ca surse de inspirație Parisul, pentru doamne și Londra pentru domni. Sobrietatea cromatică și formală a tipului de dandy englez, a fost adoptată de toți bărbații. Avantajul purtării hainelor închise la culoare, din materiale rezistente, era acela că nu necesitau reparații și curățări prea dese. Bărbatul, cu ocupații lucrative, nu avea timpul necesar de a se preocupa de luxul îmbrăcămintei. În schimb, femeia, care petrecea mai tot timpul în casă, putea consacra multe ore toaletei.

Bucureștiul a absorbit în foarte scurt timp tot ce a adus apusul. Moda „nemțească”, cum i se spunea la începuturi, a fost însușită mai întâi de femei, accentuându-le gustul pentru lux, mult mai mult decât bărbaților lor, ocupați prioritar de politică. Garderoba era diferită în funcție de momentul zilei, sau de activitatea pe care o avea respectabila doamnă. Exista, deci, un îndreptar al ținutelor, publicat la 1870, „Codul toaletei civile”, care reglementa ținuta în funcție de împrejurările în care se afla o doamnă, sau de oră. Și până la acea dată, jurnalele de modă pariziene constituiau un adevărat îndreptar. Era inadmisibil a apărea în public îmbrăcată cu un veșmânt nepotrivit, prea decorat pentru dimineață sau prea sobru pentru seară. Desigur, în alegerea vestimentației potrivite, o doamnă trebuia să dea dovadă de mult tact și măsură, spre a nu cădea în ridicol și a nu-și depăși condiția. Exista protocol vestimentar pentru momentele zilei, pentru evenimente vesele și triste: plimbări, vizite, baluri, spectacole, audiențe, vânătoare, nunți, dar și pentru înmormântări.

Este de notorietate faptul că Muzeul Municipiului București deține cea mai bogată și variată colecție de costum urban și accesorii vestimentare din țară, aceasta fiind studiată, valorificată editorial și expozițional. Tocmai de aceea este oportună realizarea de expoziții tematice care să evidențieze vestimentația de secol XIX, stilurile care s-au succedat în decurs de un veac, oglindite de aceste piese de patrimoniu autentice, purtate în momente fericite sau solemne de personaje care au trăit și au visat în această capitală europeană.

Elementele care compun explicit eticheta vestimentară pot fi cunoscute nu doar din cărți ilustrate sau filme, ci pot fi admirate într-o sală de muzeu: rochiile de plimbare, cele de bal, mantia de teatru, rochia de mireasă, toaleta de doliu, vestimentația de interior, costumele bărbătești, civile sau uniformele militare, accesoriile care le însoțeau, toate acestea reprezintă povestea unei lumi, pe o anumită treaptă a timpului, o lume ghidată de reguli, orgolii și morală.

Expoziția temporară include, pe lângă piesele de costum și accesorii vestimentare, piese de artă decorativă (mobilier, metal, cristal/porțelan), ceasuri, bijuterii, pictură și gravuri de epocă, fotografii și cărți poștale din patrimoniul Muzeului Municipiului București care evidențiază stiluri, eleganță, atitudini, toate gravitând în jurul ideii de etichetă vestimentară.

Baudelaire, în „Pictorul vieții moderne și alte curiozități”, spunea: „Cea mai mare parte dintre frumoasele portrete ce ne rămân din timpuri de demult sunt înveşmântate în costumele epocii lor. Sunt desăvârşit de armonioase, deoarece costumul, pieptănătura şi chiar gestul, privirea şi zâmbetul (fiecare epocă îşi are portul, privirea şi zâmbetul ei) alcătuiesc un tot de o deplină vitalitate”.

Dr. Maria-Camelia Ene, expert în îmbrăcăminte și accesorii – Muzeul Municipiului București, curator al expoziției

ANUNȚ: Programată inițial să se închidă la finalul lunii martie, la cererea publicului a fost prelungită perioada de vizitare a expoziției tematice „Dress Code. Parfum de secol XIX” până pe data de 22 mai 2022.