Din 5 iunie 2026
Expoziție tematică la Palatul Suțu
Meșterii tiparului. Tipografii din București în secolul al XVIII-lea
Expoziția propune o incursiune în istoria culturală a Bucureștiului din timpul domniilor fanariote, aducând în atenția publicului farmecul discret al cărților vechi și meșterii tipografi din cel de-al XVIII-lea veac. Tipografii care lucrează în atelierele bucureștene în acestă vreme sunt ucenicii lui Antim Ivireanul, mitropolitul Țării Românești și ucenicii ucenicilor acestuia. Dacă viața lor rămâne în mare parte necunoscută, activitatea le poate fi reconstituită datorită menționării numelor pe filele de titlu. Invităm publicul să-i descopere prin intermediul cărților pe care le-au tipărit, selectate din colecția Bibliotecii Muzeului Municipiului București.
Din cei 32 de meșteri tipografi activi în Țara Românească între anii 1716 și 1821, 22 au lucrat în tipografiile din București, care au funcționat la Mitropolie și, sporadic, la mănăstirile Sf. Sava, Antim, Colţea și Izvorul Tămăduirii (Mavrogheni). Ei erau români și greci, clerici și laici, unii localnici, alții rezidenți în oraș doar pentru scurte perioade.
A fi tipograf în secolul al XVIII-lea însemna să faci parte din grupul restrâns al celor care îşi desfăşurau viaţa în universul cuvintelor scrise şi tipărite. Tipograful era un om cu știință de carte și cu abilități practice. Meșteșugul tiparului necesita numeroase cunoștințe tehnice, dar dar fel de importantă era componenta intelectuală. Tipograful era capabil să transpună în tipar textul manuscris, să-i înțeleagă sensurile și să facă diorthosirea (corectura) colilor tipografice. Unii tipografi au fost îngrijitori de ediție, au scris prefeţe și versuri omagiale. Alții stăpâneau arta gravurii în lemn, fiind autorii ilustraţiilor cu care au împodobit cărţile. Cei mai buni dintre ei întruneau calitățile tipografului ideal, enunțate de Antim Ivireanul în 1713: „să fie capabil şi cu mintea şi cu mâinile. Astfel îl reclamă şi arta şi tipografia”.
Imprimarea unei cărți era un efort de echipă la care participau mai mulți tipografi (zeţarul, pilcarul, drugarul) și ucenici. Meșterul era tipograful ajuns la un nivel superior de pregătire, coordonatorul echipei și „dascăl” de meșteșugul tiparului. El era titularul contractului pentru imprimarea unei cărți și cel care semna pe fila de titlu, răspunzând în faţa comanditarului de calitatea textului imprimat.
Proiectul expozițional valorifică rezultatele cercetărilor din domeniul istoriei cărții și tiparului românesc, având ca principale surse de informare cărțile imprimate în această epocă, documente și însemnări referitoare la organizarea atelierelor tipografice, însușirea și practicarea meșteșugului, condițiile de angajare și plată ale tipografilor.
Daniela Lupu, curator