Vindecari Miraculoase-Nicolae Grigorescu (1838-1907)

VINDECĂRI MIRACULOASE: „NICOLAE GRIGORESCU (1838-1907)”

Expoziția „Nicolae Grigorescu (1838-1907)”, deschisă în luna iunie, la Palatul Suțu, este parte a proiectului “Vindecări miraculoase” și își propune să prezinte publicului nouă lucrări de pictură din patrimoniul Pinacotecii Municipiului București readuse la imaginea de origine în urma unui proces de restaurare.

„Simfonia aceea de linii, de tonuri, de umbră și de lumină, înfrățirea aceea a tuturor elementelor care fac, sub raza unei clipe fericite, ca un lucru să fie frumos, n-ai s-o mai găsești. Peste un ceas alta-i fața lumii, și tu ești altul” – spusele lui Nicolae Grigorescu, consemnate de Alexandru Vlahuță.

Expoziția va rămâne deschisă până pe data de 2 septembrie 2018.

Precum timpul care ne transformă de la un ceas la altul, și pictura lui Grigorescu s-a transformat în interpretările primite de la o epocă la alta. Proiectul expozițional propus, cel al Vindecărilor Miraculoase, își dorește de această dată să re-descopere tehnica maestrului. Cu ocazia pregătirilor expoziției s-a descoperit ceea ce specialiștii consideră că ar putea fi chiar o amprentă a maestrului.

Lucrarea lui Nicolae Grigorescu pe care s-a descoperit amprenta se numește „Portret de femeie cu fundă roșie” și este expusă în cadrul expoziției. Muzeul a făcut eforturi pentru realizarea unor expertize complexe care să ofere cât mai multe informații despre „semnătura atipică”.

Astfel, o echipă specializată din Cadrul Centrului de Restaurare prin Tehnici Optoelectronice (CERTO), parte a INOE 2000 (Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Optoelectronică), a elaborat pachetul de investigații și analize. Prin acestea, au fost caracterizate materialele și structura compoziției, inclusiv degradările incipiente sau avansate prin care au fost relevate și detalii estetice și accidente pe suprafața obiectului, a lucrării lui Nicolae Grigorescu. Coroborarea datelor într-un mod inteligent a condus nu numai la identificarea amprentei, dar și la explicarea originii sale cu argumente științifice.

Raportul de cercetare și investigații a fost emis de INOE și semnat de cercetătorul științific Roxana Rădvan și colegii săi. Analizele imagistice, multi și hiper spectrale, radiografiile cu raze X și microscopiile realizate de echipă, indică faptul că acest detaliu (respectiv amprenta), a fost aplicat profund în stratul structural crud, nefăcând parte doar din stratul superficial.

„Redăm așadar publicului o parte din lucrările semnate de Nicolae Grigorescu din patrimoniul Pinacotecii. Lucrări provenite din donații sau achiziții ulterioare, o parte din ele au un trecut necunoscut, dar frumusețea lor vorbește de la sine. Am încercat să arătăm diferite fațete ale tehnicii pictorului, încercând să surprindem evoluția lui artistică. Vindecarea în cazul Grigorescu nu a venit ca un demers impus de memorie și de conștiință, vindecarea a venit ca un proces de re-descoperire. În sensul în care am redescoperit de la cel mai mărunt pigment folosit la cea mai complexă compoziție și aici mă gândesc la „Transportul de provizii”. Această lucrare este realizată în urma Războiului de Independență din 1877, iar pictorul a ales în mod special tonalitatea de alb și negru pentru a surprinde mai exact durerea. Grigorescu a pictat foarte puține lucrări în tehnica aceasta.

Dacă de obicei ne gândim la peisajele lui Grigorescu încercând să găsim modalitatea în care a integrat ființa în peisaj, de data aceasta am oferit spre vizionare mai multe portrete ale maestrului în care ființa, mai cu seamă femeia, este personaj central. «Obiectele ce constituie motivul într-un peisaj, arborii, infractuozitățile terenului, ființele ce-l populează și-i dau viață, sunt tot atâtea obstacole de forme variate, pe care le întâlnesc razele în drumul lor, căzând puternic pe anume părți ale lor, și scoțându-le în relief, lăsând în umbră altele». (George Oprescu, Nicolae Grigorescu, ed. Meridiane, 1961). Astfel încât, dacă așa stau lucrurile în peisaje, în portrete, putem spune că se aduce ceva din natură pentru a potența personajul. Vedem jocurile de lumină pe care le aduce în portrete prin tușele de pensulă, încercând să contureze prin tușe și trăsăturile de caracter ale personajelor. Jocul privirilor este de urmărit și el, câteodată personajele ne privesc, alteori ele privesc spre exterior, dar vedem, în fapt, o privire ce este îndreptată spre interiorul lor. Poate cea mai emblematică astfel de ipostază este „Profilul pierdut” pentru că prin poziționarea pe care Grigorescu a dat-o personajului, cu spatele la privitor, de fapt a dezvăluit mai multă fragilitate și femininate. Lucrarea „Profil pierdut”, fiind pictată în perioada când a fost în Franța, este semnată Grigoresco.

Pictura expusă dorește să implice vizitatorul pentru a descoperi aceste dualități, aproape-departe, tușă-ansamblu, micro-macro, să simtă simfonia liniilor, a tonurilor de umbră și de lumină, la Palatul Suțu, admirând pictura lui Nicolae Grigorescu” – Drd. Marinescu Delia.