Universul copilăriei la Muzeul Bucureștiului

Lumea muzeelor reprezintă pentru copii un univers aparte, unde tot timpul au câte ceva de descoperit și de învățat. Cu inocența și curiozitatea specifice vârstei, micii vizitatori care ne trec pragul ne poartă de fiecare dată cu delicatețe în lumea minunată a copilăriei. I-am întrebat pe muzeografii MMB ce iubesc cel mai mult copiii atunci când vizitează muzeele și casele memoriale din cadrul Muzeului Municipiului București. Vă invităm să descoperiți în rândurilor următoare impresiile specialiștilor MMB, gânduri care, de altfel, nu sunt decât un dar de recunoștință oferit tuturor copiilor cu care ne-am întâlnit de-a lungul timpului, dar și celor pe care îi îndemnăm cu drag să ne viziteze.

„La Muzeul de Artă Populară «Dr. Nicolae Minovici», copiii sunt atrași, în primul rând, de comparația muzeului cu casa bunicilor. O parte dintre ei, datorită bunicilor de la țară, sunt familiarizați cu obiectele tradiționale, dar copiii din citadela urbană nu au avut încă un contact cu astfel de obiecte, motiv pentru care, în momentul în care ne trec pragul sunt fascinați. Atenția lor este îndreptată mai ales către costumele populare, dar și către sobele din teracotă. Pe parcursul traseului, sunt atrași și de motivele geometrice pe care au ocazia să le regăsească, să le identifice pe obiectele de ceramică, pe scoarțe sau pe ouăle încondeiate, acestea din urmă fiind un alt gen de obiect interesant pentru ei. Nu în ultimul rând, copiii sunt încântați de forma mesei din «Sala de mâncare», de cum sunt aranjate tacâmurile, de diversitatea lor, de la lingurile din lemn la cleștele din lemn, mulți reușind să identifice și alte tipuri de obiecte expuse pe masă, de exemplu: cleștele pentru spart nuci sau alune sau tiparul de caș, fiind foarte entuziasmați să descopere cum cașul era așezat în formă și acoperit cu capacul pentru a fi presat și pentru a i se da forma dorită.” (Ionuț Banu, muzeograf)

„Copiii care vin la Muzeul «Victor Babeș» sunt bucuroși să descopere jocurile tactile interactive de la etajul muzeului. Avem trei jocuri cu bacterii și viruși care îi introduc pe copii în lumea fascinantă a bacteriologiei, domeniu de care s-a ocupat savantul Victor Babeș. Înainte de perioada pandemică, am avut ateliere dedicate copiilor de diferite vârste, și, de asemenea, muzeul nostru a fost vizitat în cadrul proiectului «Școala Altfel» de numeroase grupuri de copii. Elevii liceelor vocaționale, precum Liceul de Arte Plastice «Nicolae Tonitza» și-au pus imaginația la treabă și au desenat în cadrul unui concurs microscopul preferat a lui Victor Babeș, pe care l-au văzut expus atunci când ne-au vizitat. Unii l-au pictat chiar pe Victor Babeș, după portretele pe care le avem în muzeu. Toate aceste picturi au fost expuse, iar viitorii artiști au fost premiați. O colaborare foarte frumoasă a fost și cu elevii Colegiului Național de Arte «Dinu Lipatti». La sfârșitul vizitei ne-au cântat la vioară și la violoncel”. (Oana Panait, muzeograf)

„La Casa Filipescu-Cesianu, copiii sunt inițiați într-o călătorie în timp, în Bucureștii ultimelor trei secole. Pornind de la obiectele din muzeu, își pot crea, folosindu-și imaginația, propria poveste despre cum ar fi arătat o zi din viața lor dacă ar fi trăi în secolele XVIII, XIX sau XX. Lumea bucureștenilor de altădată li se descoperă într-un mod interactiv, atât prin intermediul exponatelor extraordinar de frumoase, cât și cu ajutorul relatărilor despre cele mai interesante aspecte ale vremurilor trecute. Fiecare vizită este plină de entuziasm, micii exploratori fiind fascinați să se piardă în tumultul secolelor, pentru a cunoaște cât mai multe.” (Andreea Mâniceanu, muzeograf)

„La Muzeul «George Severeanu», copiii sunt atrași de tot ceea ce înseamnă Egiptul Antic, dar în același timp și de poveștile despre modul în care trăiau și se îngrijeau grecii și romanii. Palma stângă a mâinii unei mumii cu amuleta de faianță albastră se numără printre acele obiecte de care sunt fascinați atunci când pășesc în muzeu, însă printre preferatele lor se numără și vasele grecești frumos decorate cu zeități și ființe mitologice. În general, încercăm să mergem pe ideea de dialog, pentru că este mult mai ușor să răspundem nevoilor lor. Nu facem un ghidaj clasic, ci răspundem întrebărilor, astfel ca ei să poată rămâne cu un bagaj minim de cunoștințe. Pe lângă discuțiile despre cine a fost George Severeanu, încercăm să-i punem pe micii vizitatori în rolul unui colecționar, pentru a afla ce-i pasionează. Am pregătit și un traseu prin care descoperim obiectele din muzeu. Atunci când avem un grup de tinere fete, acestea sunt pasionate de ideea că vasele puteau fi folosite ca depozite pentru parfumuri și uleiuri parfumate. De altfel, într-una dintre săli avem expuse și obiecte de înfrumusețare, cum sunt acele de păr, și de fiecare dată observăm interesul pentru modalitatea de aranjare a părului în Roma Antică. Zona aceasta a acului de păr din metale prețioase ne duce evident și către discuția referitoare la bijuterii, iar bijuteriile indiferent de vârstă atrag atenția, iar noi, la Muzeul «George Severeanu», ne bucurăm de o colecție impresionantă. (Adriana Roșca, muzeograf)

„Muzeul de Artă Frederic Storck și Cecilia Cuțescu Storck prezintă copiilor un univers fascinant care are în prim plan pictura murală a Ceciliei Cuțescu Storck, reprezentări încântătoare cu păsări și vegetație, ce crează o imagine idilică de paradis. Picturile extraordinar de frumoase cu Balcicul atât de drag Ceciliei îi încântă de asemenea pe copii, amintindu-le de vacanțele la mare. Trecând pragul familiei Cuțescu-Storck, copiilor le stârnește interesul în egală măsură și macheta mănăstirii Curtea de Argeș, realizată de Karl Storck, tatăl sculptorului Frederic Storck, lucrare care a participat la Expoziția universală de la Paris din anul 1867. Tot aici, copiii mai pot vedea și macheta din gips a statuii din marmură a domniței Bălașa, aflată în curtea bisericii ctitorite de aceasta. Nu în ultimul rând, o încântare pentru micii vizitatori este și grădina, în mijlocul căreia se pot odihni la umbra salcâmului japonez, bătrân de o sută de ani.” (Mihai Fălcoianu, muzeograf; Florica Nanu, conservator)

„Datorită multitudinii de materiale de astronomie dedicate copiilor, publicate în ultimii ani (broșuri, cărți de citit, cărți de colorat etc), astronomia a devenit un domeniu favorit al copiilor, dar și o activitate pe care părinții o aleg atunci când vine vorba de petrecerea timpului liber cu familia. Copiii care vizitează Observatorul Astronomic «Amiral Vasile Urseanu» sunt plăcut impresionați de expoziția de astronomie, se uită cu curiozitate la panouri, la felul în care sunt prezentate planetele, la modul în care sunt ilustrate distanțele din Univers, la mărimile diferite ale stelelor, însă atracția cea mai importantă este reprezentată de observațiile astronomice, unde le arătăm copiilor cerul pe timp de zi și în timpul serii. Pentru observațiile de zi avem o lunetă specială prin care le arătăm vizitatorilor Soarele. În zilele când avem observații seara, copiii pot vedea prin telescop stelele, planetele, însă poate cele mai captivante momente sunt acelea în care pot admira Luna. Fiind foarte aproape de Pământ, Luna când este observată prin telescop oferă un spectacol memorabil: pe suprafața ei pot fi identificate cratere sau mări lunare. Alături de aceste activități, la Observatorul Astronomic mai sunt și alte atracții ce diversifică experiența vizitatorilor, precum ecranul în care este prezentat cerul cu constelațiile sau cel în care vizitatorii pot călători virtual prin Sistemul Solar”. (Tudor Mihăescu, muzeograf)

„La Muzeul Theodor Aman, o lume plină de culoare, uimitor de frumoasă, se descoperă cu fiecare pas tuturor copiilor ce trec pragul muzeului. Aceștia au ocazia să descopere în picturile lui Theodor Aman cum arătau acum 150 de ani locuri bucureștene cunoscute, precum Cișmigiul, Herăstrăul, sau străzi bucureștene, cum este și strada pe care este situată casa pictorului, tabloul ce suprinde înfățișarea acestei străzi având valoare inestimabilă și datorită faptului că este un document istoric în imagini. Picturile lui Theodor Aman ce înfățișează animăluțe, fructe și peisaje, sunt, de asemenea, pe placul copiilor. Cunoscutul tablou cu cireșe atrage întotdeauna privirile, dar și tablourile care au o poveste cunoscută copiilor, precum atacul de noapte al lui Vlad Țepeș. Portretul doamnei Aman este una dintre cele mai interesante picturi expuse și datorită faptului că indiferent de locul din care vizitatorii admiră tabloul, impresia este că doamna Aman îi privește direct. Fondul de recuzită al pictorului reprezintă un alt element de interes al vizitelor. Obiectele pe care cei mici le admiră în vitrine, le descoperă apoi, plini de încântare, în tablourile expuse. Îi surprinde talentul pictorului Aman, minuțiozitatea cu care sunt redate detaliile obiectelor.” (Greta Șuteu, Ionela Bucșa Șerban, muzeografi)

Palatul Suțu reprezintă un spațiu valoros care apropie publicul de toate vârstele de istorie și de cultură în general. Încurajarea copiilor să viziteze un muzeu dedicat istoriei orașului în care locuiesc, aduce cu sine numeroase beneficii: dezvoltarea abilităților de gândire critică, a creativității și curiozității, contactul cu experiențe noi și cu învățarea non-formală. Astfel, când pășesc pragul palatului, fie că sunt cu părinții, fie într-un grup organizat de școală, primul lucru care îi impresionează pe copii este clădirea în sine și holul unde altădată ar fi fost întâmpinați de arnăuții Suțuleștilor.

Bineînțeles, vizita nu poate începe fără a remarca ceasul Collin cu mecanism invers, care îi intrigă de la bun început prin oglindirea sa în somptuoasa oglindă de Murano. Sunt curioși să afle detalii despre mecanism și despre cât de funcțional este. Vizita copiilor în expoziția permanentă «Timpul Orașului» are și ea câteva vedete. În primul rând, velocipedul. Dar oare cum se suiau pe el, este prima întrebare atunci când îl zăresc. Dar are frână, dar de ce nu are lanț, este bunicul sau străbunicul bicicletei ș.a.m.d. Și aparatul de fotografiat cu burduf le suscită interesul și se opresc să descifreze cum funcționa. Nu există vizită să nu fie impresionați de vestimentația de factură orientală din sala dedicată Evului Mediu sau de nalânii pe care cu greu își pot imagina cum se mergea, dar, mai ales, în această sală sunt atrași de reconstrucția chipului lui Mihai Viteazul, pe care îl recunosc cu ușurință din cărțile de istorie și despre care au o sumedenie de întrebări. Expoziția «Timpul Orașului» are și un traseu tematic «Pe urmele Timpului» (vârsta recomandată 7+) pe care copiii îl pot completa și care le întregește și le facilitează vizita la muzeu.” (Veronica Leca, educator muzeal Muzeul Municipiului București)

„Vizitarea Colecției de Artă Ligia și Pompiliu Macovei oferă copiilor o incursiune în universul soților Macovei, unde aceștia pot descoperi minunatele ilustrații de carte realizate de Ligia Macovei, dar și frumoasele obiecte provenind din mai multe țări, colecționate de Pompiliu Macovei. Cărți specifice copilăriei precum «Povestea a doi pui de tigru numiți Ninigra și Aligru» de Nina Cassian sau «Bondocel își ale o meserie» de Marcel Breslaru îi încântă pe micii vizitatori cu ilustrații colorate și atractive, realizate în stilul inegalabil al Ligiei Macovei. De asemenea, aici, la muzeul dedicat familiei Macovei, au avut loc și ateliere pentru copii în cadrul cărora aceștia și-au putut imagina cum ar fi putut arăta o zi din viața soților Macovei, aflând, în același timp, povești frumoase despre călătoriile celor doi colecționari.” (Florentina Limban, muzeograf)

În perioada „Școlii de vară”, Muzeul Municipiului București le-a pregătit copiilor numeroase  activități care să le facă vacanța mai frumoasă.

Principalii parteneri alături de care Muzeul Municipiului București a desfășurat în ultimii ani numeroase activități dedicate dezvoltării și educării copiilor au fost asociații și organizații, precum Asociația Da`DeCe, Asociația Learning by Teaching, Asociația ArtelierD, MIHAI GRAJDEANU ART S.R.L, Centrul de Proiecte Educaționale și Sportive București – PROEDUS, Asociația Rotary Club București Phoenix și Asociația Rotary Club București Cișmigiu.

 

Articol de Andreea Mâniceanu, muzeograf