Știință şi etnicitate II: Biopolitică şi eugenism în România, 1920-1944

VA URMA DIN MARTIE 2019

EXPOZIȚIE TEMATICĂ DE ANTROPOLOGIE

ȘTIINȚĂ  ŞI ETNICITATE II: BIOPOLITICA ȘI EUGENISMUL ÎN ROMÂNIA, 1920-1944

Începând cu data de 29 martie și până pe data de 29 iulie 2019, Muzeul Municipiului București organizează o nouă expoziție tematică la Muzeul Dr. Nicolae Minovici.

Această expoziție documentează complexul program biopolitic și eugenic folosit cu scopul de a crea o nouă familie și națiune română prin management științific, atât la nivel individual cât și colectiv. Între anii 1920 și 1944, biolopolitica și eugenismul au primit sprijin oficial în România, așa cum s-a întâmplat de altfel în întreaga Europă și în Statele Unite. De la bun început, programul eugenic de a crea o populație românească sănătoasă a fost plasat în cadrul mai larg al unei campanii biopolitice de realizare a unui protecționism național și al construcției națiunii însăși. Aceast program este investigat în această expoziție.

Relația interconectată între biopolitică și eugenism nu numai că a transformat individul și comunitatea într-un obiect de studiu științific dar a plasat eugenismul în centrul naționalismului românesc. O consecință semnificativă a acestei transformări a fost reprezentarea națiunii române în termeni fizici, ea având nevoie de ‘îmbunătățire’, ‘protecție’ și, în ultimă instanță ‘purificare’. Așa cum se va vedea în această expoziție, biopolitica și eugenismul au condiționat dezvoltarea și progresul națiunii române de o anume agendă științifică, una preocupată în egală măsură de ‘calitatea biologică a populației românești’ și de ‘îndepărtarea’ indivizilor și a grupurilor etnice indezirabile. Influențată de mediul geopolitic interbelic și al celui de al doilea război mondial, această agendă științifică a creat o anumită viziune eugenică a lumii. Anxietățile biopolitice față de viitorul națiunii române au fost strâns legate de îngrijorări demografice și teritoriale, cauzate, pe de o parte, de frica de anexări teritoriale din partea statele vecine (unele, precum Uniunea Sovietică, mai puternice atât din punct de vedere politic cât și demografic), iar pe de alta, de subminarea internă generată de așa-zisul impactul periculos pe care îl putea avea enclavele cu minorități etnice.

Dacă ideile eugenice ale renașterii naționale au oferit cadrul necesar pentru biologizarea apartenenței naționale, așa cum s-a întâmplat în anii 1920, fanteziile rasiste s-au dovedit o sursă de inspirație pentru toți aceia care doreau în anii 1940 desăvârșirea transformării etnice a României într-un stat național omogen. Totuși, așa cum această expoziție o dovedește, sprijinul pentru biopolitică și eugenism acordat de elitele românești nu a fost doar un simptom al rasismului și antisemitismului lor (deși unele dintre ele erau notorii pentru rasismul și antisemitismul lor) ci era în principal expresia dorinței lor de a proteja corpul național prin controlul funcțiilor lui biologice și sociale. Ideea unei Românii omogenă etnic a fost, desigur, exprimată încă de la începutul secolului douăzeci dar ea a devenit o normă politică abia în timpul regimului lui Ion Antonescu, dând consistență argumentelor ideologice care au stat la baza exterminării evreilor și a romilor în perioada 1941-1942. Atunci, în centrul atenției nu mai era îmbunătățirea și protejarea eugenică a familiei române ci însăși supraviețuirea și viitorul națiunii. Menținerea potențialului rasial al națiunii devenise un obiectiv de primă importanță și oricine punea în pericol acest potențial era identificat ca inamic al statului. Această formă radicală de etnicitate a fost promovată odată cu intensa politizare și totala subordonare a instituțiilor de cercetare științifică față de guvernul României.

Folosind materiale puțin cunoscute marelui public, această expoziție ilustrează măsura în care agenda națională a redefinit proiectele științifice în România. Popularitatea biopoliticei și eugenismului în perioda interbelică și în cea a celui de al doilea război mondial nu poate fi contestată dar efectele acestei popularități rămân a fi cercetate de aici înainte. În ultimă instanță, această expoziție încurajează atât publicul general cât și specialiștii să reflecteze critic asupra acestor idei fără a ezita, însă, să recunoască rolul central ocupat de biopolitică și eugenism în istoria României în perioada 1920-1944.

Curator: Marius Turda (Oxford Brookes University)

Organizatori: Muzeul Municipiului Bucuresti și Centre for Medical Humanities, Oxford Brookes University

 

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *