Poate că nu credeți, dar, dacă deschideți larg ochii și-l priviți cu atenție sporită, Bucureștiul e plin de clădiri impunătoare și chic, care poartă în denumirea lor cuvântul „palat”.
Unele își merită cu prisosință numele, altele sunt ceva mai mici decât imaginea pe care oamenii o au în general despre un palat. Altele sunt bine întreținute și păstrate cu grijă, altele își arată, fără voia lor, vârsta. Unele arată ca niște palate și nu sunt botezate așa – de exemplu, Ateneul Român, pe care autoarea acestor rânduri îl compară mereu cu Palau de la Musica din Barcelona. Toate însă, fără excepție, spun povestea unui oraș eclectic și fermecător și fac puntea dintre trecut, prezent, spre viitor, într-o manieră romantică și plină de amănunte încântătoare. Palatele Bucureștiului sunt o parte importantă de istorie care a supraviețuit războaielor, cutremurelor, demolărilor sau uzurii firești a obiectelor, fie ele dintre cele imense și impozante.
Vechi plus nou
Palatele au componenta luxului și a prosperității inclusă în conceptul lor, după cum au și gena spațiilor extinse. Conțin în ele istorie, artă și antropologie – mai ales dacă sunt muzee, și multe dintre ele sunt – sau pur și simplu viața unor familii, cu drama și bucuriile sale, dacă sunt ascunse ochilor mulțimii. Și completează atât de frumos spațiul urban în plină dezvoltare – palatele vechi de peste o sută de ani reprezintă adevărate bijuterii care înfrumusețează orașul contemporan, pentru că, de fapt, sunt bazele lui, așa cum este el astăzi.
Bucureștiul are peste 50 de palate. Gândiți-vă că România este condusă din niște palate – Cotroceni, Victoria și cel al Parlamentului – fiecare cu caracteristicile sale inconfundabile. Și Ministerul Agriculturii, dar și alte ministere, își au sediul tot în niște palate.
Cel mai mult însă lumea se bucură de palatele transformate în muzee. Nouă ne este cel mai drag Palatul Suțu (Muzeul Municipiului București), însă și alte palate și-au deschis, de-a lungul vremii, porțile pentru public: Palatul Romanit (Muzeul Colecțiilor de Artă), Palatul Regal (Muzeul Național de Artă), Palatul Poștelor (Muzeul de Istorie al României), Palatul Cantacuzino (Muzeul George Enescu). Toate acestea și încă alte câteva amintesc de vremuri îndepărtate, în care amintirile vorbesc despre strălucirea și trecutul unui oraș care își păstrează patrimoniul și îl expune cu mândrie, pentru cei ce trăiesc în alt secol, în altă lume.
Centrul orașului – șirag de bijuterii
Pe Calea Victoriei, de pildă, întâlnim Palatul Telefoanelor, care, cu cei 52,2 metri ai săi, era, până în anul 1956 cea mai înaltă clădire din oraș. Construit între anii 1929 și 1934, Palatul Telefoanelor a înlocuit celebra terasă Oteteleșanu, loc de întâlnire al elitei orașului: oameni de cultură, artiști, politicieni ai vremii. Este vecin cu Palatul Cercului Militar, a cărui ridicare a început acum fix 110 ani, în 1911, cu Palatul CEC, a cărui naștere a fost consemnată în 1897, odată cu prima piatră de temelie, pusă în prezența cuplului regal Carol I și Elisabeta, dar și cu Palatul Monopolurilor de Stat. Construcția acestuia din urmă s-a finalizat în anul 1941, iar stilul său nu este unul tradițional, ci, dimpotrivă, modernist.
Alte palate celebre în București sunt cele care au adăpostit de-a lungul timpului educația de nivel superior. Palatul Fundației Universitare Carol I este, de fapt, actuala Bibliotecă Centrală Universitară. Medicina și dreptul bucureștean se studiază și ele în două palate. Palatul Facultății de Medicină, monument istoric, de altfel ca multe altele din această listă, este ridicat în stil neoclasic francez și a fost inaugurat în anul 1903. Nu departe, Palatul Facultății de Drept poartă semnătura marelui arhitect Petre Antonescu și datează din anul 1936. De obicei, clădirile numite palate au în jur și parcuri bogate sau măcar niște zone înverzite care să le țină tovărășie. Și Universitatea, dar și Academia de Științe Economice au sediile în niște palate – Universitatea fiind mai veche – 1857, iar ASE mai nouă – 1926.
Unele clădiri sunt tainice, nu pentru ochii oricui
Unul dintre palatele bucureștene care-și păstrează o profundă aura de mister, pentru că nu este deschis publicului larg, este Palatul Krețulescu, situat pe strada Știrbei Vodă, lângă Cișmigiu. Este tot opera lui Petre Antonescu, doar că mult mai timpurie, din 1902. Elena Krețulescu, născută într-o importantă familie boierească, este cea care a avut inițiativa ridicării palatului vecin cu grădina Cișmigiu, unul dintre cele mai vechi și mai iubite parcuri ale Capitalei.
Un alt palat cu poveste veche, dar și nouă, este Palatul Auschnit, de pe bulevardul Aviatorilor. Contemporanii noștri îl cunosc bine, pentru că în 2006 a fost cumpărat de omul de afaceri Gigi Becali, contra sumei de șapte milioane de euro. Istoria acestei clădiri spectaculoase merge însă mult mai departe în timp, pentru că a fost construită acum mai bine de un secol, în 1915, pentru juristul Iancu Manu și soția sa, Zetta Cantacuzino. Când nu au mai putut-o întreține, aceștia i-au vândut casa industriașului Max Auschnit. Apoi clădirea a fost naționalizată și a devenit domiciliul lui Petru Groza, iar după 1989 a revenit moștenitorilor lui Auschnit.
Imense și fragile
Multe dintre palatele bucureștene sunt strâns legate de familia regală a României – cum este, de exemplu, Palatul Elisabeta sau însuși Palatul Cotroceni. Un alt palat, numit Ghica Tei, are o vechime de aproape 200 de ani, fiind ridicat în 1822 de domnitorul Grigorie Dimitrie Ghica. Alte astfel de așezăminte enorme și prospere au fost transformate, în prezent, în hoteluri elegante – de pildă Palatul Suter de pe dealul Filaret, care este, probabil, cel mai luxos hotel din orașul nostru.
Lângă Piața Unirii, Bucureștiul este dominat de o altă clădire impunătoare. Este vorba despre Palatul de Justiție, a cărui construcție a început în 1890 și s-a încheiat cinci ani mai târziu, sub domnia aceluiași Carol I, fiind opera arhitecților Albert Ballu și Ion Mincu. În ciuda dimensiunilor impresionante, Palatul de Justiție a părut să fie întotdeauna unul dintre cele mai fragile așezăminte din București, fiind de multe ori reconsolidat în urma seismelor.
Mai există și o listă scurtă a palatelor care au fost și care în prezent nu mai sunt. În Parcul Carol exista Muzeul Artelor, ridicat în 1905, în interiorul căruia au funcționat ”Muzeul trecutului nostru” și Muzeul Militar, însă a fost demolat în 1943, ca urmare a unui incendiu puternic. În acel loc a fost clădit ulterior bine cunoscutul Mausoleu.
Bucureștiul mai are și alte palate minunate, pe care le puteți descoperi și singuri, pentru că lista lor e lungă și variată. Cu cât le găsești mai devreme, cu atât mai bine, pentru că harta lor e complicată și surprinzătoare – palate care au găzduit bănci, companii de asigurare, Bursa sau Creditul Industrial. Majoritatea sunt concentrate mai ales în centrul istoric al orașului, dar nu vă bazați doar pe asta – și marginile orașului au nestematele lor, iar un circuit turistic cu palatele Bucureștiului ar fi unul palpitant și plin de informații și emoții.
Oana Dușmănescu, muzeograf, Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”