Portretul ca biografie a inocenței. Un fotograf interbelic: Dumitru Furnică-Minovici (1897-1982)

VA URMA DIN 20 NOIEMBRIE 2019

EXPOZIȚIE TEMATICĂ LA MUZEUL DR. NICOLAE MINOVICI

PORTRETUL CA BIOGRAFIE A INOCENȚEI. UN FOTOGRAF INTERBELIC: DUMITRU FURNICĂ-MINOVICI (1897-1982)

Muzeul Municipiului București pregătește, în perioada 20 noiembrie 2019 – 30 martie 2020, o expoziție tematică de fotografii care vor fi expuse la Muzeul Dr. Nicolae Minovici, realizate de inginerul Dumitru Furnică-Minovici, cel care s-a născut la Bucureşti, în ziua de 14 decembrie 1897, părinții săi fiind Zaharia Furnică și Elena, născută Minovici.

Deşi încă din copilărie manifestă o atracţie deosebită către artă, părinţii lui au dorit ca, după absolvirea liceului, să studieze la o universitate tehnică.

Astfel s-a înscris la Facultatea de Mine şi Petrol din Toulouse. După absolvire şi-a completat studiile cu un doctorat la Paris, la Ecole du Petrole.

Întors în ţară, a fost angajat de Societatea Creditul Minier (care pe atunci furniza petrol românesc în toată Europa) la sucursala din Viena, „Cremin”, ca director general, funcţie ce îl obliga să călătorească aproape zilnic în toată Europa, pentru încheierea de contracte.

A avut astfel posibilitatea ca în timpul liber să viziteze muzeele, anticariatele, vânzările de licitaţii de obiecte de artă, pe care le expedia în ţară, cu intenţia ca, la întoarcere, să fondeze un muzeu.

În această direcţie a fost sfătuit de unchii săi, cei trei fraţi Minovici, fraţii mamei sale, şi chiar ajutat să fondeze un muzeu de artă occidentală (în 1941, ajutat de arhitectul italian Enzo Canella), lângă Muzeul de Artă Populară al Dr. Nicolae Minovici. Astfel că în anul 1945, clădirea – cu obiectele de artă respective – devine muzeu, pe care inginerul Dumitru Minovici – tot în spiritul unchilor săi, îl donează Academiei Române, el fiind numit director şi, concomitent, lucrând la Academie la secţia de „Stampe” pentru a-şi da avizul faţă de diferite obiecte ce urmau să fie achiziţionate (cărţi, desene, manuscrise etc).

Tot în această perioadă participă frecvent la comisiile de Achiziţii ale diferitelor muzee. La moartea unchiului său, Dr. Nicolae Minovici, conform testamentului acestuia, este numit director şi al Muzeului de Artă Populară. Inginerul Dumitru Furnică Minovici s-a stins din viaţă în anul 1982.

Dumitru Furnică-Minovici a reuşit, cu o admirabilă abilitate intelectuală, să se adapteze vremurilor. Ieşit din primul Război Mondial în pragul primei tinereţi şi trimis de părinţi să „înveţe o meserie serioasă”, lăsând iubirea pentru artă în sfera preocupărilor colaterale timp de peste 20 de ani, va sfârşi prin a-şi cîştiga existenţa timp de mai bine de trei decenii, începând cu 1948, din experienţa dobândită la licitaţiile de artă la care a participat pentru a-şi mări colecţia sa de artă aplicată medievală. O realitate pe care nu o bănuia la mijlocul anilor ’20, când a început să lucreze pentru Creditul Minier.

Expoziția oferă publicului, pe de o parte, ceea ce a însemnat pasiunea pentru fotografie a unui liber profesionist interbelic, iar pe de altă parte reprezintă informație foarte interesantă, de profil antropologic, privind omul interbelic aflat în clasa de mijloc a Europei. Deoarece majoritatea persoanelor portretizate fotografic de Dumitru Furnică-Minovici nu sunt români, ci parteneri ai afacerilor sale de pe cuprinsul Europei Centrale.

Colecția de peste 5000 de clișee care i-au aparținut lui Dumitru Furnică-Minovici a fost digitizată între anii 2017-2018, iar prezenta expoziție reprezintă numai o tematică extrasă din temele foarte variate ale colecției.

Expoziția are o dublă premieră: calitatea de fotograf a inginerului Dumitru-Furnică-Minovici, necunoscută până în prezent, și expunerea pentru prima oară a unei părți din fotografiile sale, în fața publicului. În fotografiile lui Dumitru Furnică-Minovici vom descoperi o lume interbelică dornică de viață, de seninătate și foarte preocupată să-și păstreze inocența.

Adrian Majuru