După 26 de ani, Pinacoteca Municipiului București își redeschide colecțiile în fața publicului, oferind o retrospectivă a principalelor donații, Ioan Movilă si Filip Marin, precum și a celor mai reprezentative lucrări achiziționate în perioada interbelică. Muzeul Municipiului Bucuresti, deținătorul patrimoniului, a reînființat prin noul său ROF(2015), în cadrul Secției de Artă, Pinacoteca Municipiului București. Din anul 1994 au fost susținute activități de restaurare, iar din anul 2006 s-a inițiat activitatea de clasare a operelor de artă. În acest moment a venit și timpul valorificării acestui efort printr-o expunere generoasă a colecției.
Gazda acestui eveniment va fi Palatul Suțu-sediul Muzeului Municipiului București, începând cu ziua de vineri, 29 iulie 2016.
Pinacoteca Municipiului București este un proiect care a luat naștere printr-un lanț succesiv de donații susținute de un spirit cald de mecenat și bunăvoință. Actul de naștere este datat 19 iulie 1933 și are semnătura primarului din aceea perioadă Dem I. Dobrescu alături de cele ale membrilor Consiliului Comunal. Pinacoteca funcționa prin afiliere, alături de Muzeului Municipal, sub tutela insituțională a Primăriei capitalei. Patrimoniul Pinacotecii a fost alcătuit printr-o serie întreagă de donații de colecții de artă sau bunuri mobile provenite de la familiile din elita societății de la acel moment sau de la alte instituții care susțineau cultura. Astfel, unul dintre donatorii importanți este doamna Elena Movilă care susține demersul Primăriei bucureștene prin donarea colecției de artă pe care ea împreună cu soțul ei, Ioan Movilă, au alcătuit-o pe parcursul vieții. Un alt donator important în epocă, mai puțin cunoscut astăzi, este sculptorul Filip Marin (Marinescu). Tot soția acestuia este cea care preia inițiativa de a susține postum numele sculptorului și donează Pinacotecii Municipale un număr important de sculpturi și picturi ale soțului ei. Lucru nu puțin însemnat pentru epocă, pentru că Filip Marin, care decedase în 1928, era destul de cunoscut în mediul pedagogic bucureștean, în ultima parte a vieții fiind profesor la Școala de Arhitecută a capitatei. Așa încât, doamna Emilia Margareta Marin dorește perpetuarea renumelui constituit de soțul ei, nu doar prin colaborări cu artiști precum Dimitrie Paciurea sau Frederic Storck pentru proiectele de sculptură susținute de acesta, ci și renumele de profesor, prin posibilitatea pe care o dă, în contiunare, tinerilor artiști de a studia operele realizate de Filip Marin. Dintre celelalte organisme ale epocii care donează opere pentru susținerea Pinacotecii mai amintim și Societatea Tinerimea Artistică, Automobil Club, dar și achizițiile facute de Direcția culturală a Primăriei.
Tot acest patrimoniu va găsi sediu de expunere și vizitare printr-un alt gest de donație. Este vorba de donația făcută de Jana Urseanu, soția fostului amiral Vasile Urseanu, care, tot pentru a perpetua memoria soțului decedat, donează casa din actulaul Bulevard Lascăr Catargiu Pinacotecii Municipale. În urma acestei donații, doamna Urseanu va fi despăgubită cu o rentă lunară ce a presupus o sumă de bani mai mult simbolică. Casa donată, chiar și în aceea epocă, era una foarte cunoscută, fiind Observator Astronomic, funcție pe care nu și-a pierdut-o nici astăzi. Încă din 1910, în Palatul Urseanu, cum era cunoscut, veneau pentru a face studii astronomi renumiți sau amatori. În 1933 când Jana Urseanu își donează casa, aceasta deja era încadrată în circuitul cultural al Capitalei.
Oficial, Pinacoteca s-a deschis pentru public la data de 29 noiembrie 1933. În mod evident, evenimentul de deschidere a fost unul cu ecouri însemnate, mai ales în presă. La el au fost prezenți, din partea insituției tutelare: primarul Dem I. Dobrescu, custodele Pinacotecii, pictorul Petre Iorgulescu-Yor, din partea ministerului, D. Bucuța, profesorul Gusti, din partea altor muzee Alexandru Tzigara-Samuraș, urmați fiind de toată protipendada artistică și culturală a epocii. Cu ocazia deschiderii, atât Primăria, cât și Ministerul, alocă fonduri speciale pentru noi achiziții.
După deschiderea oficială, Pinacoteca și-a canalizat acțiunile pe două mari direcții. Prima a fost o politică a achizițiilor axată pe cumpărarea de pe piață a operelor de valoare. Valoarea artistică, istorică, documentară sau de oricare alt tip, urma să fie stabilită, fie de o comisie de achiziții formată din experți, fie era confirmată de premiile pe care aceste opere le obținuseră în cadrul diferitelor Societăți sau Saloane Oficiale. A doua direcție a fost aceea a educării publicului în vederea alcătuirii și consolidării unei educații artistice. În acest sens observăm publicarea unei reviste anuare diferită de cea a Muzeului Municipal și organizare,a de expoziții comemorative. Prima, în 1934, a fost dedicată pictorului Ioan Negulci, iar a doua, în 1936, a fost prima retrospectivă dedicată lui Apcar/Abgar Baltazar. Sunt importante aceste două direcții pentru că este singura instituție de cultură de la aceea dată care urmărea o politică de acest tip.
În 1940 sălile Palatului Urseanu sunt repanotate și expunerea permanentă a Pinacotecii este regândită tematic, ocazie cu care este editat și catalogul Pinacotecii Municipale. La acest moment custode este sculptorul Theodor Burcă. Astfel, Pinacoteca se împarte în următoarele secții: secția pictură, secția documentară, secția Ioan Movilă, secția sculptură, secția gliptică și secția Filip Marin. Ea va funcționa în această formulă până în 1949. Un proces verbal din 1949 ne spune că la acel moment Pinacoteca avea un patrimoniu ce număra 1055 de piese. Acestea erau împărțite în funcție de tehnică, cele mai numeroase piese fiind cele de pictură, urmate de sculptură, gliptică și arte decorative.
Perioada ce a urmat după 1949 până în 1989 a fost una de intense schimbări pentru Pinacoteca Municipală. În primul rând ea a pierdut dreptul de a fi expusă în Casa Amiral Urseanu din Bd. Lascar Carargiu nr. 21, în aceea perioadă bulevardul numit Ana Ipătescu. Intre 1950 -1952 importante opere de artă plastică românească și universală au fost transferate cu titlu temporar Muzeului Național de Artă al R.P.R. prin decizii ale Consiliului Culturii și Consiliului Popular al Municipiului București. Pinacoteca se desființează ca titulatură urmând apoi lipirea instituției și a colecției cu muzeul Simu și colecția deținută de acesta. Această alipire alături de noile linii directoare ideologice impun și alcătuirea unei noi expuneri tematice ce se va folosi de patrimoniul celor două colecții de artă. Așa încât, din 1952, în casa-muzeu Simu din strada Anastasie Simu se va expune „Bucureștii în arta plastică”. Pinacoteca va funcționa în acest tandem până în 1961 când muzeul Anastasie Simu a fost demolat. După ce deja o parte din lucrările importante au fost luate pentru Muzeul de Artă al Republicii Populare Române în 1950 și figurau în expunerea permanentă a nou înființatului muzeu, in anul 1961 Pinacoteca rămâne iar fără sediu. Va urma un lung periplu în cadrul căruia lucrările de artă vor fi depozitate în mai multe cădiri din București; periplu dublat de mai multe schimburi de clădiri între instituțiile statului. Niciuna dintre aceste clădiri nu oferă spații pentru expunere, motiv pentru care perioada 1961-1977 va rămâne în memoria Pinacotecii bucureștene drept o perioada de lung pelerinaj. În urma cutremurului din 1977 Muzeul de Artă al Municipiului București ” Anastase Simu” se închide pentru public sub pretextul avarierii clădirii din strada Biserica Amzei nr. 7-9 unde a funcționat muzeul, patrimoniul de artă fiind transportat și depozitat, fără a se ține cont de Normele de Conservare, în subsolul Muzeului de Artă al R.S.R. precum și în Casa Melik din strada Spatarului nr. 22. Cu toate acestea, datorită personalului bine pregătit în tehnicile de restaurare, unele dintre aceste piese au fost salvate. Clădirea a fost folosită în baza unui contract de închiriere( nr.463) ca ateliere de creație ale Uniunii Artiștilor Plastici.
În perioada 1977-1981 Muzeul de Artă al Municipiului București a fost lipsit de un spațiu adecvat pentru expunere. Începand cu anul 1979, în urma demersurilor făcute de către conducerea Muzeului de Artă al Municipiului București este pusă la dipoziție Casa Slătineanu din strada dr. M. Obedenaru nr.3, unde funcționase până în 1978 Colecția de Artă Comparată a familiei Slătineanu, colecție care alături de colecția de artă ” Anastase Simu” este transferată la Muzeul Colecțiilor de Artă.
În anul 1981 se redeschide, oficial, Muzeul de Artă al Municipiului București.
În urma deciziei nr. 3277/28 septembrie 1983 a Biroului Permanent al Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului București și a adresei nr. 6461/26 aprilie 1984 a Consiliului Culturii și Educatiei Socialiste Muzeul de Artă al Municipiului București s-a unit administrativ cu Muzeul de Istorie al Municipiului București devenind astfel, prin comasare, Muzeul de Istorie și Artă al Municipiului București (M.I.A.M.B.). Pinacoteca ( secție a M.I.A.M.B.) a fost deschisă pentru public în sediul din str. Obedenaru până la începutul anului 1990 când, din cauza spargerii instalației de termoficare, s-a închis pentru public. În 1992 urmașii familiei Slătineanu au revendicat în instanță dreptul de proprietate asupra clădirii. Prin Dispozitia nr. 891/ 12 iunie 1995 a primarului general emisă în baza Sentinței civile nr. 4509/ 17 iunie 1994, sediul Pinacotecii a revenit proprietarilor de drept, iar o mică parte din patrimoniul de artă a fost depozitat la Muzeul Gheorghe Tattarescu care, la rândul lui, în anul 1993 fusese închis pentru public în vederea consolidării și restaurării. Proprietarii casei Slătineanu au acceptat ca până la găsirea de către Primăria Municipiului București a unui spațiu pentru Pinacotecă să găzduiască, în continuare, această instituție. În anul 2000, Primăria Municipiului București a alocat cu titlu provizoriu un spațiu într-o clădire din strada Lahovary nr. 1 pentru amenajarea unui depozit de artă. În anul 2011 clădirea din str. Lahovary a intrat în reparatii, iar patrimoniul de artă din acel depozit al Pinacotecii a fost evacuat și mutat la Muzeul George Severeanu și la Muzeul Gheorghe Tattarescu.
Din anul 2012, prin Hotărârea nr. 134 a Consiliului General al Municipiului Bucuresti, Pinacoteca a primit un sediu într-o clădire încadrată în categoria monument istoric din grupa A, situată pe strada Lipscani nr. 18-20, cunoscută sub numele de Dacia-Romania. Cu toate acestea, începând cu anul 1990 și până în prezent, în lipsa spațiului pentru amenajarea expoziției de bază, capodoperele din colecția de artă au putut fi admirate doar în diferitele expoziții temporare ce au fost organizate în cadrul Muzeului Municipiului București sau în colaborare cu instituții partenere.
În momentul de față patrimoniul artistic al Pinacotecii numără peste 5500 de lucrări, proporția cea mai mare fiind deținută de lucrări de pictură urmate de grafică , sculptură și artă decorativă. Pinacoteca Municipiului București își redeschide colecțiile în fața publicului cu o expoziție temporară dedicată atât primelor donații, Ioan Movilă și Filip Marin, cât și reprezentării lucrărilor achiziționate în perioada interbelică. Este, așadar, o privire restrospectivă a acestei valoroase colecții din patrimoniul Muzeului Municipiului Bucuresti. Gazda acestei expozitii temporare este palatul Sutu, începând cu 29 iulie 2016.
Bibliografie:
Surse inedite:
Documente din arhiva Muzeului Municipiului București
Arhiva scrisă, nepublicată, a martorilor încă în viață ai evenimentelor din jurul Pinacotecii
Surse edite:
Catalogul Pinacoteca Municipiului București, București, editura ziarul Universul, 1940
Catalog expoziția A.Baltazar, București, f.editură, 1936
Catalog expoziția Universul picturii. Pinacoteca Municipiului București, București, editura Monitorul Oficial, 1999
Catalog expoziția Mari repere ale artei românești, partea I: Peisajul, București, f.editură, 2007
Catalog expoziția Mari repere ale artei românești, partea II: Aspecte ale tradiționalismului în pictura și sculptura românească, București, f. editură, 2009
Dicționarul Enciclopedic Ilustrat „Cartea românească”, vol.2, București, editura Cartea Românească, 1931
Petre Dache, „Pinacoteca Municipiului București la început de drum (1933-1940)”, în București Materiale de istorie și muzeografie, XII, București, editura Muzeului de Istorie și Artă al Municipiului București, 1997, pp. 302-307
Arhiva Muzeului Municipiului Bucuresti
Arhiva electronica a PMB
Biblioteca digitala a Bucureștilor_Monitorul Comunal al Municipiului București