Orașul contemporan – Haina festivă a Bucureștiului

A serba” poate fi asociat cu „a nu da uitării”, dar și cu revenirea la un moment și la un eveniment esențial, generator de ordine și echilibru. Cuvântul a serba provine din lat. sevare care înseamnă respectul cu care slujim un model, dar și îndatorirea de a-l transmite mai departe, de a face din el un reper viu, al istoriei trăite sau al celei simbolice. Sărbătoarea nu presupune doar bucurie și excese de tot felul, ci cuprinde etapele așteptării ei, care înglobează toate pregătirile, împreună cu toate renunțările la tot ceea ce a trecut și primirea noului. (Știucă, 2014:1)

Semnificația Crăciunului

Crăciunul este considerat cea mai fastuoasă și așteptată sărbătoare a românilor, complexă ca rosturi și semnificații. Cuvântul Crăciun ar putea deriva de la latinescul creationem care înseamnă creație și face trimitere la semnificațiile creștine. În cultura tradițională, majoritatea sărbătorilor dispun de o imagine personificată. Crăciunul este asemănat cu un „moș alb de vreme, posac și ranchiunos de cele mai multe ori, vicios câteodată. În legende, el își persecută nevasta pentru că i-a încălcat poruncile, iar în colinde își dispută întâietatea cu Iisus și cu ceilalți sfinți. Nimic din dărnicia, bonomia și jovialitatea lui Moș Crăciun contemporan, atât de îndrăgit și așteptat de copiii de pe întreg mapamondul!” (Știucă, 2014:16)

O sărbătoare premergătoare Crăciunului este ținută în mediul tradițional pe data de 20 decembrie, când în calendarul ortodox apare Sfântul Mucenic Ignatie Teoforul („Purtătorul de Dumnezeu”, Ignatul). În tradițiile populare, Sfântul Ignat era făcător de minuni şi, ori de câte ori înnopta în câte o casă, lăsa „câte ceva de ţinut minte”. Aşa s-a întâmplat într-un Ajun de Crăciun la casa unui sărman pe care l-a îndemnat să sape sub pat, unde va găsi un porc bun de tăiat. Sfântul l-a învăţat cum să-l pregătească şi apoi să nu uite să dea şi altora: de atunci, oamenii au învăţat să taie porci de Crăciun. În unele credinţe tradiționale apare și ideea sacrificiului obligatoriu impus în această zi: „să vezi sânge în ziua de Ignat şi să spui: ca să fii ferit de boli” sau „să nu lucrezi nimic în acea zi până nu vezi sânge de porc negru, altminteri ţi se moleşesc mâinile precum carnea de porc”. O serie de gesturi obligatorii subliniază sărbătoarea săvârşirii acestei jertfe: „când se înjunghie porcul, cel ce-l taie, ca şi cei dimprejur, îşi fac cruce cu sânge, ca să fie sănătoşi şi roşii peste an”; „cel ce taie porcul nu trebuie să crişte [să scrâşnească] sau să strângă din dinţi ca să nu iasă carnea porcului tare şi să fiarbă cu anevoie.” (Știucă, 2014 : 34-35)

Colindatul este cel care deschide amplul ciclu al sărbătorilor de iarnă. Repertoriul tradițional al obiceiurilor românești desfășurate cu ocazia Crăciunului și Anului Nou cuprinde: colinde de copii, colinde de ceată, cântece de stea, plugușorul, sorcova, vasilica, jocuri de măști, dansuri, teatru popular și religios. În ansamblu său, colindatul are în primul rând un caracter de urare, pentru că fiecare își dorește ca în anul care tocmai va începe să i se îndeplinească ceva: gospodarii să aibă roade, fetele să se mărite, iar feciorii să se însoare: „colindele propriu-zise se caracterizează printr-o mare varietate tematică și imagistică, determinată de caracterul individualizat al urării.” (Pop, Ruxăndoiu, 1990:119)

Crăciunul în orașul contemporan

Dacă în mediul rural, unele obiceiuri proprii sărbătorilor de iarnă s-au păstrat până în prezent, în mediul urban toate aceste manifestări culturale au fost adaptate spațiului citadin. În ultimii ani, din cauza pandemiei Covid 19, care a adus atât orașului, cât și ruralului o serie de restricții, asistăm la o restrângere drastică a interacțiunii specifice spiritului Crăciunului, multe activități mutându-se în mediul online (colindatul, întâlnirile cu prietenii sau familia). Orașul pe care l-am ales pentru a exemplifica modul în care Crăciunul este sărbătorit în mediul urban este Bucureștiul. Încă de la începutul lunii decembrie, colindătorii „profesioniști” din comunele limitrofe vin în capitală, străbătând în ritmuri coregrafiate trotuarele marilor bulevarde, aleile cartierelor și scările blocurilor. Prezența acestora pe scena orașului evoluează între autentic și kitsch, sunet și zgomot, tradiție sau performance. Colindele răsună adesea într-o boxă portabilă, adaptare care oglindește caracterul tranzitoriu al experimentării vieții urbane, desacralizarea fiecărei acțiuni.

Însă, cel mai pregnant semn al iminentei apropieri a sărbătorilor de iarnă caracteristic orașului este iluminatul stradal festiv. Tradiția împodobirii cu luminițe a celor mai importante artere ale capitalei aduce un strop de lumină într-un oraș sufocat de traficul infernal de sărbători. Bucureștenii reinventează „ieșirea la Șosea” pentru a contempla designul ornamentelor și a sonda piața cadourilor. Potrivit informațiilor companiei municipale care le instalează, toate luminițele Primăriei Capitalei vor fi, în acest an, în Sectorul 1: 684 de perdele luminoase cu leduri, 249 de țurțuri luminoși, 800 de tuburi luminoase, 6 decorațiuni tip 3D tip femeie cu bucium, 4 decorațiuni 3D tip înger cu trompetă, o fântână luminoasă cu led-uri și un brad din led-uri. În schimb, toate celelalte primării de sector alocă între 400.000 și 1,5 milioane de lei pentru iluminat festiv, în această iarnă. Dar, cu toate acestea nu înseamnă că oamenii vor renunța să străbată orașul pentru a se bucura de puținele ornamente cu care este împodobit.


Asemenea marilor capitale europene și Bucureștiul bucură în acest an de Târgul de Crăciun (între 26 noiembrie-26 decembrie), oferta variată atrăgând populația către Piața Universității. Cei care au ales să cumpere cadourile pentru cei dragi de aici, au găsit anul acesta produse artizanale, globuri pictate manual, clopoței, coronițe, decorațiuni și ornamente. Au fost ademeniți și de aromele specifice sezonului: cozonacii, prăjiturile, plăcintele, acadelele, turta dulce, ciocolata de casă, băuturile sau gustările calde. Restricțiile în vigoare au impus o organizare specială. Intrarea se va face prin achitarea unui bilet în valoare de 5 lei (dacă este cumpărat online) sau 7 lei (dacă este cumpărat de la intrarea în târg) și așa, cum probabil era de așteptat, accesul la acest târg se va face și pe baza certificatului verde.

Haina festivă a orașului își găsește corespondent, modest sau alambicat, în căminele noastre, goana după decorațiuni fiind o preocupare adiacentă febrei cadourilor. Bradul constituie și astăzi pentru mulți centrul universului sărbătorilor de iarnă, dar din ce în ce mai multe familii aleg opțiuni ecologice (brazi în ghiveci care sunt ulterior plantați, cei din plastic folosiți în fiecare an) sau renunță la el, mizând pe gadgeturi luminoase. În decembrie balcoanele blocurilor comuniste prin viață exprimând temperamentul fiecărui locatar.

De sub bradul frumos împodobit nu pot lipsi cadourile pentru toți membrii familiei și care sunt achiziționate înainte cu câteva zile sau chiar în seara de Ajun. Bucureștiul devine în prag de sărbătoare întruchiparea mașinăriei hedonice, a consumerismului exacerbat. Orașul e sufocat de oamenii care aleargă fie după brad, decorațiuni, alimente sau cadouri. În ultimii doi ani, o parte din agitația din oraș s-a mutat în mediul online de unde poți comanda orice, iar livrările rapide joacă rol de Moș Crăciun. Gestul suplinește prea puțin conexiunea umană reală dar ne protejează în vreme de pandemie, transmitând o parte din recunoștința sau aprecierea de care am fi dat dovadă în persoană. Tot mediul online și, în special rețele de socializare ne oferă un suport pentru a fi alături de cei dragi printr-un apel video, printr-o fotografie sau o urare.
Experimentarea senzorială a Bucureștiului sărbătorilor de iarnă ne surprinde în traiectoriile noastre zilnice, când mirosul de cozonac, de scorțișoară sau portocale se insinuează cu fiecare pas, în preajma unei cafenele, în centrele comerciale sau chiar pe scara blocului.

Cu câteva zile înaintea Crăciunului, fiecare gospodină, de la sat sau de la oraș, pregătește bucate alese spre deliciul familiei: preparatele din carne de porc- tobă, cârnați, caltaboși, sarmale, nelipsita salată de boeuf, cozonacul. Din ce în ce mai des, mai ales la oraș toate aceste alimente sunt comandate la restaurantele cu specific românesc care, cu o săptămână înainte de Crăciun, pregătesc cu multă grijă alimentele care vor ajunge pe masa citadinilor.

Așadar, Crăciunul a fost și rămâne una dintre sărbătorile importante ale românilor, cu semnificații străvechi de reîntinerire a timpului, de purificare a spațiului și de raportare la valori exemplare. Este o zi în care ne dorim să fim mai buni, mai vrednici de darurile ei sfinte și mai îmbelșugați, fie că trăim în mediul rural sau urban.

Text de:

Silvia Zamfir, șef Secție Antropologie Urbană

Alexandra Rusu, muzeograf Casa Filipescu-Cesianu

Surse bibliografice:

Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu, Folclor literar românesc, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1990.

Narcisa Știucă, Spirala sărbătorilor. Rosturi, tâlcuri și deslușiri, Editura Astra Museum, 2014.

Sursă foto:

Fotografii din București realizate de Mihai Petre

Colidători în București ©Alexandra Rusu

Luminițe în București © https://www.cotidianul.ro/cand-se-aprind-luminitele-de-craciun-bucuresti/

Târgul de Crăciun © https://www.creart.ro/eveniment/targul-de-craciun-bucuresti/