Din 2 iunie 2021
Obiectul lunii la Muzeul Victor Babeș
Curs de Anatomie Patologică Generală, 1921
În momentul venirii lui Victor Babeș la București, medicina românească era reprezentată mai ales de elevii școlii medicale înființate de Carol Davila, aceștia făcând față onorabil problemelor de practică medicală curentă, în timp ce activitatea științifică era aproape inexistentă, iar marile progrese obținute de știința medicală mondială nu-și puteau găsi aplicațiile practice în igiena și profilaxia bolilor infecțioase sau a altor afecțiuni cu largi implicații sociale, ca pelagra. Opinia publică românească era la curent cu descoperirile pasteuriene, în special cu vaccinarea antirabică. Victor Babeș la chemarea sa în România (martie 1887) elaborase peste 100 de lucrări științifice originale, publicate în reviste de specialitate în limba română, franceză, germană și maghiară. În România a continuat și a dezvoltat o bogată activitate științifică marcată prin descoperiri de mare răsunet mondial. Este ales membru activ al Academiei Române (1893), unde prezintă, la 24 martie 1895, discursul de recepție despre transmiterea proprietăților imunizante prin sângele animalelor imunizate. După ce prezentase la Congresul al XI-lea internațional de medicină de la Roma (1894), comunicarea „Statul în fața noilor cercetări bacteriologice”, propune în 1898 înființarea în țara noastră a unui institut al sănătății publice. În 1899 se construiește și se inaugurează actualul local al Institutului de patologie și bacteriologie.
În 1900, Victor Babeș înființează la București, Societatea Anatomică, care a dat un puternic impuls studiilor anatomo-clinice în țara noastră. Victor Babeș tipărește în limba română și franceză „Analele Institutului de patologie și bacteriologie”, publicație apărută în 8 volume între anii 1889-1923. Tot sub patronajul lui apare în 1892 revista „România medicală” și o serie de tratate și monografii, principalele fiind: „Bacilul leprei și histologia leprei” (Berlin, 1898); „Pelagra” (cu V. Sion, Viena, 1901, 1902); „Tratatul turbării” (Paris, 1912) și în colaborare cu Blocq, „Atlasul de histologie patologică a sistemului nervos” (Berlin, 1892-1903).
În 1913 contribuie la combaterea epidemiei de holeră apărută în Bulgaria, preparând un vaccin antiholeric. După Marea Unire din 1918, ia parte la organizarea Universității din Cluj (1919) și este numit profesor de Anatomie Patologică și Microbiologie, unde ține cursuri la București (Universitatea Carol Davila) și Cluj. La Catedra de Anatomie patologică, profesorii C. Bacaloglu și Gh. Lupu, eminenți anatomo-patologi și clinicieni, pun amprenta asupra învățământului anatomo-clinic. Activitățile didactice la Catedra de Anatomie Patologică astăzi sunt centrate pe aportul școlii anatomo-patologice create de Victor Babeș, mai ales că acesta a lucrat în 1882 la Institutul de Patologie din Munchen.
Anatomia patologică este o ramură a patologiei care se ocupă cu diagnosticul bolilor pe baza studierii schimbărilor macroscopice și microscopice a celulelor și a țesuturilor, suferite de pe urma unei stări patologice. Părintele fondator al anatomiei patologice moderne este italianul Giovani Battista Morgagni. O ramură care se ocupă la un nivel sub microscopic și care întregește datele obținute prin metodele anatomiei patologice este biologia moleculară. Serviciile de anatomie patologică constau în efectuarea de examene macroscopice și microscopice asupra produselor biologice recoltate fie persoanelor în viață, fie celor decedate, și anume: piese operatorii, material bioptic din diverse organe și țesuturi, material obținut din puncții efectuate în diverse regiuni ale corpului uman. Patologia este partea medicinei care se ocupă cu etiologia (cauzele), patogeneza (fenomenele, mecanismele patologice) de decurgere a bolilor, mai precis cu simptomele (semnele) sau grupului de simptome (sindroame) a bolii, precum și urmările acestora asupra organismului. Termenul provine din limba greacă fiind pentru prima oară folosit de medicul grec Galenos (n. 129-d. 200). În forma în care este utilizat azi, se datorează cercetătorului italian Morgagni (1682-1771) care a conceput un studiu medical- „De sedibus et causis morborum” (1765). Prima catedră de patologie este înființată în anul 1819 în Strassbourg, iar în anul 1844 devine în Viena subiect de examen. Rudolf Virchow (Berlin), în 1858, pune bazele patologiei celulare. Victor Babeș a fost discipolul lui Virchow, specializându-se la rândul lui pe Anatomia Patologică.
La Paris, în anul 1912, Victor Babeș participa la primul Congres Internațional de Patologie Comparată. Savantul Victor Babeș era în prezidiu, această onoare fiind o răsplată și o recunoaștere a meritelor sale în medicină și știință. Victor Babeș participa la acest eveniment foarte important alături de personalități marcante din domeniul medicinei. Congresul de Patologie de la Paris a fost primul ținut pe această tematică. În perioada interbelică anatomia patologică ia avânt, iar contribuția savantului român este esențială.
În 1924, cu ocazia celei de-a 70-a aniversări, colaboratorii și studenții îi dedică o nouă lucrare consacrată vieții și operei sale, sub redacția lui I. V. Bistriceanu și D. Marinescu-Slatina. La 2 martie 1925, Institutul de patologie și bacteriologie devine Institutul „Dr. Victor Babeș”, dar aceasta nu împiedică pensionarea profesorului Babeș pe data de 1 octombrie 1926. Decesul său survine la 19 octombrie 1926.
Obiectul lunii iunie la Muzeul Victor Babeș este unul deosebit de important pentru cariera savantului român, este vorba despre Cursul de Anatomie Patologică Generală al profesorului Victor Babeș, pe care l-a prezentat la Facultatea de Medicină din București. Cursul profesorului Babeș de Anatomie Patologică Generală cu 203 figuri originale, a fost cules și redactat de Dr. Marius Georgescu, fost intern al Spitalelor Eforiei. Cursul de Anatomie Patologică a apărut la București, la Cartea Românească, Institutul de Arte Grafice Carol Gobl în anul 1921, fiind considerat și astăzi unul dintre cele mai bune tratate de anatomie patologică. Cursul (1 vol.) conține 456 de pagini și are o copertă cartonată (dimensiuni-240 x 170 mm, greutate- 0,62 kg). Posteritatea și mai ales studenții savantului Victor Babeș îi datorează acestuia o școală românească de anatomie patologică. Mai multe amănunte vă invităm să aflați vizitând Muzeul Victor babeș – Muzeul Municipiului București).
Text: Oana Panait, muzeograf
Bibliografie: St. I. Niculescu, „Istoricul disciplinei de anatomie patologică”, din volumul omagial dedicat centenarului Institutului „Victor Babeș”;
Petre Calistru, Radu Iftimovici, « Europeanul Victor Babeș », Editura Medicală Amaltea, București, 2007;
Mircea V. Babeș, Iosif Igiroșanu, « Babeș. Colecția Oameni de seamă », Editura Tineretului, București, 1961 ;
Mihai Neagu Basarab, « Pe urmele lui Victor Babeș », Editura Sport Turism, București, 1988 ;
Octavian Buda, « România fără anestezie. Discurs medical și modernitate în vremea lui
Octavian Buda, « Apa, canalizarea și modernizarea. Victor Babeș și sănătatea urbană a Bucureștilor”, Revista de Antropologie Urbană, nr. 3, 2014;
Sabin Ionel, « Hodoni. Istorie și cultură », Editura Politehnică, Timișoara, 2018.