Marin Petre Constantin – Centenarul unei vocații artistice
Interviu cu Margareta Petre Iordache, fiica artistului
Moștenirea artistică
Cum ați defini, din perspectiva dumneavoastră, moștenirea pe care Marin Petre Constantin o lasă patrimoniului cultural românesc? Care considerați că este contribuția sa esențială la evoluția artei plastice din secolul XX?
Margareta Petre Iordache:
Din punctul meu de vedere, simplu și, sper, cât mai obiectiv, pictorul Marin Petre Constantin a rămas devotat unei mari tradiții care aduce în prim-plan pictura după natură, pe care o definea ca fiind:
„profund intimă și total particulară, care implică fundamental contactul cu realitatea și refuză confecția”.
Atât în peisaj, cât și în portrete și naturi statice, artistul a reușit să recupereze și să păstreze în patrimoniul cultural o lume uitată, cu ritmuri și caracteristici diferite de cele ale prezentului. Peisajele plein air, portretele în ulei și desenele realizate după anonimi ai secolului XX fixează, prin atmosferă, culoare și lumină locală, specificul locurilor pe care le-a cercetat în numeroasele sale studii.
Marin Petre Constantin a înființat, în mod real, Școala de pictură de la Târgoviște, punând bazele unei mișcări artistice autentice. Ca profesor, a format pictori cunoscuți, iar aceștia, la rândul lor, duc mai departe moștenirea artistică a tatălui meu.
Artistul în viața de zi cu zi
Cum era Marin Petre Constantin dincolo de atelier și de creație? Există o imagine sau o atitudine care îi surprinde cel mai bine personalitatea?
M.P.I.:
A fost un om simplu, cu o personalitate puternică. Un spirit liber, care, oriunde se afla, capta atenția prin vibrația sa interioară – prin profunzime, emoție și căldură. Îi plăcea să fie în preajma oamenilor curați și cinstiți, respingându-i categoric pe cei rigizi și inerți.
Avea un simț rar al umorului și al ironiei, cu care își surprindea adesea interlocutorii. Mă emoționa modul în care se bucura de lucrurile simple și mă intriga cât de puțin îi trebuia din punct de vedere material.
Imaginea lui, ancorat de șevalet și trusa de culori, acasă sau pe stradă, mi s-a întipărit în memorie din copilărie. Aceasta era, de fapt, esența vieții sale.
Contextul istoric și rezistența prin artă
Cum s-a reflectat contextul social și ideologic al epocii în creația sa? A dialogat sau a rezistat artistul realităților vremii?
M.P.I.:
Greu, foarte greu… Tocmai pentru că a refuzat orice compromis. Nu a acceptat să picteze nimic impus de ideologia timpului, iar acest lucru l-a costat numeroase participări în expoziții.
Despre tema „Ceaușescu” avea o replică fermă:
„Să vină să-mi pozeze, să-i văd ochii.”
După care urma tăcerea. Și își continua drumul.
Universul plastic
Care sunt temele și simbolurile definitorii ale universului său artistic? Cum s-au transformat acestea de-a lungul timpului?
M.P.I.:
Universul său plastic a fost lumea din jur – case, oameni, locuri – într-o atmosferă autentică, necizelată artificial. O lume dispărută, surprinsă printr-o vibrație plastică profund personală.
În a doua parte a vieții, viziunea sa se clarifică și se densifică, lucrările devenind sinteze încărcate de dramatism și profunzime.
Expoziția de la Palatul Suțu – viziune și intenție
Care este viziunea curatorială a expoziției „Marin Petre Constantin: Centenarul unei vocații artistice”?
M.P.I.:
Expoziția urmărește parcursul artistic al tatălui meu, de la începuturi (1946) până la finalul vieții creative (2010). Reunește temele sale predilecte – peisajul, portretul, florile – și surprinde varietatea cromatică și expresivitatea plastică specifice artistului.
Scopul ei este să împrospăteze imaginea publicului despre opera sa și să reafirme relevanța acesteia în tradiția picturii românești.
Documentare și selecție
Cum a decurs selecția lucrărilor incluse în retrospectivă?
M.P.I.:
Selecția a fost realizată împreună cu doamna Ana Maria Măciucă și cu fratele meu, pictorul Gheorghe Petre. În privința descoperirilor sau redescoperirilor, prefer să las publicul și critica de specialitate să se pronunțe.
Relevanța operei astăzi
Cum poate dialoga opera lui Marin Petre Constantin cu publicul contemporan? Ce aspect rămâne cel mai actual?
M.P.I.:
Din jurnalul lui, am păstrat o frază care răspunde ideal:
„Arta, posibilitatea de a vorbi peste generații. Dincolo de toate și tot. Puterea de a te detașa de prezent, de a trăi timpul specific de după noi.”
Iar cuvântul care definește cel mai bine opera sa este sinceritatea.
Semnificația centenarului
Ce înseamnă pentru dumneavoastră organizarea acestei expoziții în anul centenarului?
M.P.I.:
Pentru mine și fratele meu, este o mare bucurie, datorată Muzeului Municipiului București – Pinacoteca București. Avem ocazia să îl aducem aproape atât pe cei care l-au cunoscut, cât și pe cei care îl descoperă acum pe pictorul Marin Petre Constantin.
Interviu realizat de A.M. Măciucă