
<< Adrian Majuru (51 ani) are în grijă, de cinci ani, o bună parte din istoria Capitalei. Ca manager al Muzeului Municipiului București, administrează 20 de imobile – muzee și case memoriale, inclusiv Palatul Suțu, Casa Filipescu-Cesianu, Observatorul Astronomic, Palatul Voievodal Curtea Veche – și supervizează munca a circa 150 de angajați.
Ca istoric și publicist, Majuru a cercetat periferia orașului, așa cum ni s-a arătat ea de-a lungul secolelor, în volume care s-au epuizat în librării, la vremea lor: „Bucureștii mahalalelor sau periferia ca mod de existență” (2003), „Bucureștiul subteran – cerșetorie, delincvență, vagabondaj” (2003). Au urmat „București. Povestea unei geografii umane” (2007) sau „București. Diurn. Nocturn” (2009), lucrări academice, albume. Poți spune, fără să exagerezi, că Adrian Majuru se ocupă cu Bucureștiul.
Dar cum l-a tratat pe el orașul? Puțini știu că Majuru a trăit pe pielea lui periferia, crescând în anii 70-80 în cartierul muncitoresc Berceni, că a fost bullied, că a lucrat ca strungar la Întreprinderea Optică Română, pedadog la o casă de copii și profesor la liceul unde fusese el elev, un soi de revanșă luată față de profesorii care-l chinuiseră de la catedră: „M-am întors să fiu egalul lor. Au dat din cap când m-au văzut: ce caută ăsta aici?”. După examenul luat la Facultatea de Istorie, destinul l-a adus în pași mici spre poziția pe care a câștigat-o azi. Fotoliul nu e însă cald, e sursă de războaie mai mici sau mai mari, duse în interior, cu angajații deprofesionalizați, sau în exterior, cu birocrația și bugetele. „Știam unde se află instituția asta când am preluat-o în 2014: pe fundul mării”.
Un interviu altfel, care a pornit de la expoziția Mărturisiri despre muzică. Intimitate. Armonii. Tehnologie, vernisată pe 23 iulie la Palatul Suțu și asociată Festivalului George Enescu, a trecut prin Berceniul anilor tulburi 80-90, și a sfârșit în ziua de azi, când viitorul suflă în ceafa generației care n-a reușit să se adapteze vremurilor. „Dacă nu vă updatați, muriți. Instituția asta n-are dreptul să moară, îmi pare rău”, și-a avertizat Majuru colegii.>>
Interviul acordat LIFE.RO integral aici:
https://life.ro/adrian-majuru-in-copilarie-cea-mai-mare-interdictie-era-nescrisa-si-tinea-de-frica-de-ridicol-si-de-esec/