Dr. Adrian Majuru, manager al Muzeului Municipiului București, istoric, antropolog și jurnalist, a primit Premiul Academiei Române, secțiunea XI, Secția de științe economice, juridice și sociologice, categoria sociologie „Henri H. Stahl” pentru lucrarea „Francisc Iosif Rainer. Biografia unui proiect de viață (1874-1944)”.
Academia Română a organizat ceremonia de decernare a premiilor pentru cele mai reprezentative creații științifice și culturale realizate în anul 2017, pe data 12 decembrie 2019. Evenimentul s-a desfășurat în Aula Academiei Române, începând cu ora 11.00, premiile fiind înmânate de Acad. Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române, în prezența Biroului Prezidiului și a membrilor Adunării Generale.
Premiile Academiei Române reprezintă cea mai prestigioasă recunoaștere a valorii intelectuale din toate domeniile creației în România și recompensează performanța culturală și științifică românească a anului 2017, concretizată în opere individuale sau realizate în colaborare.
Adrian Majuru este licențiat în istorie la Universitatea din București, unde a obținut și un doctorat în geografie umană (2004). Între anii 2011-2012 a finalizat Școala postdoctorală în specialitatea antropologie la Institutul de Antropologie Francisc Rainer – Academia Română. Ca rezultat al acestui stagiu a publicat lucrarea „Inter-disciplinaritatea ca principiu integrator al universalității la Francisc Rainer” (2012). Adrian Majuru coordonează Revista de Antropologie Urbană publicată începând cu anul 2012 la editura Oscar Print și predă antropologie urbană pentru cursurile de master și doctorat la Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu. A colaborat cu ziarele Adevărul, Cotidianul, Ziarul Financiar, precum și cu revistele Adevărul literar și artistic, Capital, Time Out București, Cultura, Observatorul Cultural. În prezent colaborează la blogul ziarului Adevărul. Este cunoscut publicului larg îndeosebi prin numeroasele sale cărți despre București. Începând cu anul 2014 este manager al Muzeului Municipiului București.
În prefața lucrării „Francisc Iosif Rainer. Biografia unui proiect de viață (1874-1944)”, Acad. Constantin Bălăceanu Stolnici menționează: „Una din strategiile lui Francisc Rainer era multi- și interdisci-plinaritatea. Adrian Majuru a identificat foarte bine acest aspect. Ceea ce știu despre Rainer și ceea ce am scris se bazează pe contactele mele directe cu el. Însă autorul se bazează pe o minuțioasă cercetare a arhivei pe care doamna Trancu Rainer a dăruit-o Institutului de Antropologie. A căutat fără să-l cunoască să decripteze personalitatea și opera sa și evident că a reușit mult mai bine decât mine. Am citit cu mult interes această carte și am descoperit multe aspecte despre Rainer pe care nu le-am cunoscut. De asemenea fotografiile cu care își înviorează textul sunt interesante și multe din ele sunt necunoscute. Ele evocă o lume care a dispărut, dar care, cel puțin pentru mine, este plină de farmec și mi-a trezit o mare nostalgie căci erau vremuri în care reperele morale erau altele și prețuirea valorilor era semnificativ diferită. Rainer a murit la timp ca să nu vadă nenorocirile ce s-au abătut asupra noastră.
Marea lecție pe care ne-a lăsat-o Rainer este că profesorul trebuie să fie, mai ales dacă predă o disciplină foarte telurică, un om cu o viziune largă multidisciplinară și umanistă. Pentru aceasta îi trebuie și o cultură mare, dar și o disciplină severă atât în chivernisirea vieții sale și a relațiilor sale cu familia și cu restul societății cât și o metodologie riguroasă. Cred că acestea pot fi concluziile acestei cărți deosebite”.
Lucrarea este amplă, în cele 231 de pagini ale sale autorul include biografia profesorului Rainer, o mare personalitate a vremii sale, integrată în contextul european al învățământului românesc al anilor 1850-1900. Societatea și personalitatea științifică din etapa consolidărilor (1894-1914) îl vor afirma pe Francisc Rainer ca personalitate științifică în anii 1914-1944, în carte fiind descrisă perspectiva sa asupra vieții și tehnicile sale de echilibru afectiv. Un capitol aparte este denumit „Suflet și spirit la Francisc J. Rainer, relațiile de familie și raporturile sociale ale profesorului Rainer. Viziunea sa asupra lumii și lumea despre personalitatea sa”. De asemenea, autorul prezintă Școala raineriană de gândire și metodele de cercetare ale acestei școli. Apoi este menționată Școala raineriană de anatomie și este descris felul în care a luat ființă Institutul de Antropologie de la București și este menționată reflectarea personalității raineriane în amintirea contemporanilor. După această integrare în contextul în care a creat și s-a edificat personalitatea marelui profesor, urmează capitole dedicate imaginii și interpretării în metoda predării, valoarea antropologică în general, dar și a patrimoniului muzeistic. Inter-disciplinaritatea ca principiu integrator al universalității la Francisc Josif Rainer are, de asemenea, dedicat un capitol aparte în care este prezentată metoda de cercetare raineriană precum și modalitatea în care metoda și școala raineriană continuă prin elevi. Se adaugă, în premieră, o fișă biografică completă a profesorului Rainer și a publicațiilor sale.
Istoricul Adrian Majuru, managerul Muzeului Municipiului Bucureşti, care a primit Premiul „Henri H. Stahl” al Academiei Române pentru lucrarea „Francisc Iosif Rainer. Biografia unui proiect de viaţă (1874-1944)”, a afirmat că dedică premiul figurii marelui medic român şi tuturor profesioniştilor din medicină.
„Aici este viaţa lui Rainer şi întâlnirea mea cu el. Îl merită Francisc Rainer şi generaţia lui de medici şi este un premiu pe care îl dedic profesioniştilor din medicină, care, din păcate, o bună parte din ei, sunt hăituiţi, denigraţi, efectiv profesional decapitaţi de către colegii lor mai leneşi, care, prin incidenţă politică, ajung manageri de spitale sau şefi de secţii, iar profesioniştii ajung să plece. Rainer a pus piciorul în prag în anii ’30, la final, chiar în Senatul universitar şi iată că profilul de caracter pe minus continuă să existe în această profesie, foarte dinamică, de altfel, şi care înseamnă multă responsabilitate”, a declarat Majuru pentru AGERPRES.
El a mărturisit că, de la un moment dat, a început „să trăiască” această lucrare. „Este o lucrare pe care am început s-o trăiesc, de la un moment dat, în viaţa mea, întrucât, dincolo de ceea ce se poate mărturisi în scris, la Francisc Rainer sunt şi stări sufleteşti care pot fi corelate chiar şi instituţional. Rezumând, îndemnul lui este să sprijini şi pe acela care este mai tânăr şi mai bun ca tine, chiar dacă nu este decident, dar are plus de caracter, sprijină-l, foloseşte-te de el. Îndrumă-l”, a mai spus Adrian Majuru.
Cartea „Francisc Iosif Rainer. Biografia unui proiect de viaţă (1874-1944)” a apărut la Editura Oscar Print.
Material preluat de aici: https://www.cotidianul.ro/istoricul-adrian-majuru-premiat-de-academia-romana/