După ce citești toate cele 376 de pagini ale acestui volum, ai vrea să-l mai citești o dată. Să-l răsfoiești ori de câte ori simți nevoia. Pentru ca în memoria ta sa rămână date, imagini, informații de care să-ți amintești peste ani și să le povestești copiilor și nepoților tăi.
Este o carte fundamentală pentru cei care doresc să păstreze șantierul deschis în memoria chipurilor și obiceiurilor noastre. Autorii Adrian Majuru și Elena Olariu anunță încă de la început că volumul a fost configurat dificil din cauza lipsei unei bibliografii de referință în domeniu. Ceea ce face ca efortul lor să fie cu atât mai meritoriu.
Adrian Majuru și Elena Olariu spun cititorilor povestea fizionomiei urbane de la copilărie la senectute, prezintă valoarea antropologică a patrimoniului muzeistic descoperind orașul de pe chipurile noastre, descriind metoda raineriană de analiză antropologică a acestui patrimoniu, adăugând detalii despre modernizarea vieții cotidiene. Alegoria vârstelor și a timpului istoric (secolul XIX) se relevă prin copilărie, adolescență și tinerețe, maturitate și senectute.
Chipuri și vârste, societate și profesie, portret și protipendată, pictură și grafică din secolul XIX – din nou cu accent pe cele cinci perioade esențiale ale vieții -, metamorfoza fizionomiei urbane între 1850-1950 și 1950-2000, toate sunt excelent ilustrate și explicate cititorilor. Concluzia firească este aceea că prognoza orașului este în continuă mișcare.
Ne oprim doar pentru a răsfoi această carte, sau altele din colecția MMB, și apoi ridicăm privirea și mergem mai departe. Spre propria noastră evoluție, mai bine înțeleasă acum. (S. Popescu)