Interviu. „Știință și etnicitate”- antropologie și definirea identității naționale românești

  Istoria antropologiei românești include demersuri cu mare impact în spațiul politic și social. Unul dintre episoadele cele mai relevante este cuprins în intervalul anilor ’30 și a fost fructificat în expoziția ,,Știință și etnicitate. Cercetarea antropologică în România anilor ’30”, vernisată sâmbătă, 24.03.2018, în sala de conferințe a Muzeului de Artă Populară ,,Dr. Nicolae Minovici” și care mai poate fi vizitată doar până pe data de 29 iulie 2018. Urmărind cercetările antropologice ale lui Francisc Rainer, Olga Necrasov, O. C. Lecca, Ion Chelcea, Iordache Făcăoaru, dar și ale unor cercetători austrieci precum Josef Weinger, Margarete Weninger, Eberhard Geyer, vizitatorului i se prezintă rezultatele căutărilor științifice pentru caracteristicile biologice ale românului, germanului, ungurului și este purtat în lumea cercetării autentice prin înfățișarea metodelor folosite de antropologi în anii ’30: măsurarea cutiilor craniene, a înălțimii, analizarea culorii ochilor și a părului, dar și completarea fișelor de lucru.

Despre modul în care a apărut ideea acestei expoziții și implicațiile ei sociale ne povestește domnul Marius Turda, director al Centre for Medical Humanities, Oxford Brookes University, UK.

–  Cum v-a venit ideea acestei expoziții?

– Cercetările antropologice din perioada interbelică sunt necunoscute publicului larg. Nu se predau la școală sau la universitate. Semnificația lor istorică, politică și socială este așadar puțin înțeleasă. Poate și mai grav, nici mulţi specialiști români nu cunosc acest subiect, iar cei care știu anumite aspecte ale lui îl identifică cu rasismul de tip nazist. Majoritatea dintre ei nu sunt interesați în istoria antropologiei. Am avut ideea acestei expoziții de mult timp, eu fiind preocupat de istoria antropologiei și a știintelor din România din perioada interbelică. Atât ca educator, cât și ca specialist am considerat că trebuie sa facem ceva în această privință. Inițial, am dorit să facem doar o expoziție despre cercetarea austriacă din Banat din anii 1930 însă, în urma unor discuții cu Muzeul de Istorie Naturală din Viena și cu cel al Municipiului București, am hotărât să facem expoziția la București și să includem materiale cât mai diverse pentru a ilustra diversitatea de opinie din acea perioadă.

–  Expoziția a conținut o funcție educativă pentru public? Care ar fi aceasta și care este sectorul de vârstă avut în vedere?

–  Sper că această expoziţie a provocat şi, în același timp, a schimbat anumite concepţii despre istoria naţională și a educat generațiile mai tinere despre subiecte care sunt dificile, însă esențiale, pentru a înțelege procesul de formare a discursului despre națiune în perioada interbelică. Nu am gândit această expoziție pentru un sector de vârstă anume: oameni de toate vârstele și de toate originile sociale și etnice au fost bineveniți la expoziție. Ea se adresează tuturor.

–  V-ați gândit să extindeți acest proiect expozițional și pentru perioadele ulterioare anilor `30)?

– Dorința mea este să organizăm și o expoziție despre evoluția cercetării antropologice din perioada celui de-al doilea război mondial și apoi să închidem ciclul cu o expoziție despre perioada 1946-1976.

–  Care sunt urmările acestor cercetări în domeniul antropologic românesc?

– Cum am spus deja, urmările acestor cercetări au fost de mare importanță și nu doar pentru istoria antropologiei românești. Aceste cercetări antropologice au avut un rolul esenţial în procesul de definire a identităţii naţionale româneşti din perioada interbelică şi nu numai. De exemplu, prin serologia rasială, adică identificarea caracteristicilor serologice ale fiecărui grup etnic, antropologii au dorit să identifice originile diferitelor grupuri etnice din România. Ei au încercat astfel să demonstreze ipoteza potrivit căreia caracteristicile biologice ale indivizilor au supravieţuit timpului: caracterul cultural şi lingvistic distinctiv putea fi obliterat în timp, dar nu și specificul biologic ereditar. Unele minorităţi etnice au fost astfel definite ca „români” din punct de vedere al originii lor rasiale, chiar dacă din punct de vedere al limbii şi religiei ei erau diferiţi de români. De asemenea, teoriile despre existenţa unui nucleu rasial al naţiunii române în munţii Transilvaniei au fost foarte importante pentru teoriile de continuitate istorică propuse de canonul naţional. Cercetări antropologice au fost astfel făcute în anii ’20, în Ardeal, pentru a demonstra continuitatea populaţiei româneşti de acolo. Cercetări antropologice s-au făcut şi în anii ’40 în provinciile din Est ale României, în Transnistria de exemplu, cu scopul de a demonstra caracterul „rasial” românesc al populaţiei de acolo. Cercetări antropologice au fost făcute însă şi în Ardealul de Nord, după 1940, pentru a verifica impactul pe care unirea cu România l-a avut asupra populaţiei maghiare de acolo, în perioada 1920-1940. Multe din aceste idei au rămas până în ziua de azi în mentalul colectiv, deși nimeni nu mai știe de unde au apărut ele. Expoziția ajută în această încercare de a scoate la iveală sursele intelectuale ale gândirii curente despre etnicitate din România.

–  Care au fost cele mai interesante aspecte din colaborarea cu Muzeul Municipiului București ?

– Colaborarea cu Muzeul Municipiului București a fost extraordinară. Am fost impresionat nu doar de profesionalismul tuturor, dar și de căldura umană și dorința sinceră de a ajuta la finalizarea acestui vernisaj care a avut loc recent. Au dovedit o înțelegere perfectă atât a detaliilor, cât și a imaginii generale pe care dorim să o transmitem prin această expoziție. Le rămân recunoscător.

Interviu realizat de Nicoleta Bădilă

Scurtă prezentare a interlocutorului

Marius Turda are licență în Istorie de la Universitatea din București, masterat și doctorat în Istorie de la Central European University. Predă Istoria Biomedicinei din Europa Centrală și de Est la Oxford Brookes University, unde conduce Centre for Medical Humanities. Numeroase publicații în mai multe țări și proiecte de cercetare majore în domeniile eugenismului, biomedicinei, rasismului, biopoliticii, identităților naționale.

Dezbaterea dedicată expoziției va fi urmată de o dublă lansare de carte

Casa Filipescu-Cesianu găzduiește, vineri, 27 iulie, începând cu ora 18.00, un eveniment de excepție dedicat încheierii expoziției „Știință și etnicitate. Cercetarea antropologică în România anilor ‘30” (prezentată la Muzeul Dr. Nicolae Minovici între 24 martie și 29 iulie 2018).

Muzeul Municipiului București, în componența căruia se regăsesc cele două unități muzeale, îi invită pe cei interesați să participe la o dezbatere publică ce se va desfășura sub genericul Idei în AgoraȘtiință și etnicitate.Teorie, ideologie, politică, urmată de o dublă lansare de carte a autorilor Marius Turda – „Știință și etnicitate. Cercetarea antropologică în România anilor ’30” (Editura MMB, 2018) și Adrian Majuru – „Francisc Iosif Rainer – biografia unui proiect de viață (1874-1944)” (Editura Oscar Print, 2018).

La dezbaterea organizată la Casa Filipescu-Cesianu (Calea Victoriei, nr. 151) vor participa Viorel Achim, Octavian Buda, Călin Cotoi, Adrian Majuru, Marius Turda. Moderator: Sorin Antohi.

Idei în Agora. Știință și etnicitate. Dezbatere publică și dublă lansare de carte

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *