Interviu cu Mihaela Rusu: „Cultura, latura indispensabilă a existenței umane”

Mihaela Rusu este redactor șef al Radio Vocea Speranței & Speranța TV. A inițiat o serie de emisiuni radio și TV, iar publicul a avut astfel ocazia să afle de la specialiștii noștri despre activitatea din cadrul unor muzee din componența Muzeului Municipiului București, informații despre expoziții inedite și patrimoniul MMB.

Cum ți-ai descoperit pasiunea de a realiza emisiuni radio si tv? Care a fost drumul tău în carieră până aici?

Eram studentă în anul doi la Facultatea de Litere din Craiova, când am început să conștientizez că timpul este o resursă finită și modul în care voi alege să-l folosesc va face diferența pentru dezvoltarea mea profesională. Pe lângă cursurile și orele de practică la catedră am început să fac voluntariat la un post de televiziune local. Dacă m-ar fi întrebat cineva spre ce aveam să înclin mai târziu – să fiu la catedră sau în fața camerei de filmat – n-aș fi putut răspunde. Îmi plăceau ambele și puneam suflet în tot ceea ce făceam. Astfel, emisiunea Lecția de viață, pe care o realizez în prezent, difuzată simultan la Radio Vocea Speranței și Speranța TV, îmbină cele două pasiuni. Emisiunea se adresează tinerilor, ajutându-i să-și dezvolte o ierarhie a valorilor, și își propune să depisteze repere care să aducă un plus de valoare vieții.

Despre drumul meu în carieră? De cum am terminat cursurile facultății, am mers la catedră pentru un an. Știam că profesorul trebuie să inspire încredere elevului în forţele sale, să-l facă să prindă curaj, să se implice în relaţia de comunicare, să reuşească să-l antreneze într-o discuţie constructivă și îmi plăcea să știu că pot fi de ajutor, că prin cunoștințele mele pot contribui la dezvoltarea lui. Apoi am venit în București unde mi s-a oferit posibilitatea să lucrez în radio și tv, am urmat cursurile masterului în Jurnalism și Multimedia (Universitatea din București), apoi cursurile masterului în Comunicare Audio-Video (SNSPA-București) și tot în cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative sunt doctorandă la Științele comunicării.

Nu am făcut niciun pas în spate de la niciun curs care mi se părea interesant și benefic pentru dezvoltarea mea profesională: cursuri de dicție, de protocol și etichetă în diplomație ș.a., pentru că mereu am considerat că disponibilitatea de a învăța și curiozitatea de a încerca lucruri noi sunt ingredientele pentru o viață trăită cu sens și pasiune.

– Care este proiectul tău de care ești cea mai mândră, cu alte cuvinte, care a fost cea mai mare provocare profesională a ta de pînă acum?

În toate proiectele am pus suflet, dar cred că emisiunea Lecția de viață e ceea ce mă reprezintă cel mai mult, pentru că îmbină cele două pasiuni ale mele. Alături de invitații mei care sunt de o înaltă ținută intelectuală, sunt reprezentativi pentru timpurile noastre, ținem cursuri despre viață nu doar unei clase cu 30 de elevi, sau unui amfiteatru cu 200 de studenți, ci tuturor celor care cred în ideea că omul cât trăiește învață. N-aș putea face un clasament cu provocări pentru că și situațiile dificile apărute le-am tratat tot ca pe niște provocări, menite să mă ajute să mă redescopăr și să-mi testez limitele. De exemplu, proiectele caritabile m-au făcut să văd viața cu alți ochi, să-mi fac o ierarhizare a priorităților, să conștientizez importanța sănătății, să prețuiesc oamenii…

Ideea că pasiunea este cea care ne însuflețește, că ea are darul de a ne face să ne simțim vii, strălucitori, luminoși, și tot ea face să fie apreciată chiar și cea mai nesemnificativă activitate m-a urmărit continuu. Când alegi să pui pasiune în ceva, orice ar fi acel ceva, devine dintr-o dată foarte semnificativ, foarte viu, foarte profund. Oriunde vedeți o realizare, acolo să știți că a fost și este prezentă și pasiunea!

– Cum a fost întâlnirea cu Muzeul Municipiului București și oamenii care lucrează aici?

A fost o experiență care mi-a dat puterea și curajul să cred că încă mai există oameni de calitate, de viță nobilă, cum îmi place mie să spun. Sunt rari, dar ei există. Și mă refer acum la directorul Muzeului Municipiului București, domnul Adrian Majuru. În urmă cu ceva vreme, împreună cu colegii mei din televiziune ne-am propus să facem o campanie de încurajare a copiilor să citească. Fiecare realizator trebuia să prezinte cartea care i-a influențat copilăria și să vorbească despre felul în care lectura și-a pus amprenta în dezvoltarea personală și profesională. Aveam nevoie ca aceste filmări să fie făcute într-o bibliotecă. L-am sunat pe domnul Majuru și, după ce am spus cine sunt și ce vrem, noi, ca televiziune, să facem, așteptam întrebări, dar am auzit doar: „Sigur, vă ajut! Acum nu sunt în țară, dar dacă vreți să începeți mâine, vorbesc cu colegii de la Biblioteca Muzeului Municipiului București și mâine sunteți așteptați acolo”.

M-a impresionat promptitudinea răspunsului și felul în care a decurs discuția. Apreciez oamenii ale căror valori și principii ne pot inspira și motiva, dându-ne energie și poftă de viață pentru a face ceva semnificativ, motiv pentru care am decis să-l invit pe domnul Adrian Majuru la emisiunea pe care o realizez. Deși ai spune că în fața camerei oricine ia o altă atitudine, la masa emisiunii Lecția de viață, domnul director a dat dovadă de aceeași deschidere și naturalețe pe care o intuisem încă din discuția avută la telefon.

M-am bucurat mult de această întâlnire, pentru că tinerii au nevoie de modele autentice, de lideri capabili să-i inspire să viseze mai mult, să învețe mai mult, să facă mai mult, să nu renunțe și să-și dorească să se dezvolte, iar dânsul are încredere în tânăra generație și în potențialul ei.

– Dintre proiectele realizate împreună cu Muzeul Municipiului București, care ți-a fost cel mai drag?

Toate mi-au plăcut și mi-au rămas în suflet. Campania pentru stimularea copiilor să citească, emisiunile făcute cu domnul director, pline de lecții de viață și sugestii pentru tineri, interviurile culturale atât radio, cât și tv, realizate săptămânal de colegii mei cu angajați ai Muzeului Municipiului București.

Unul dintre domeniile cele mai grav afectate de pandemie a fost cultura. E știut că tot ce numim cultură este o latură indispensabilă a existenţei umane, un sistem de creaţii ce răspunde unor cerinţe existenţiale concrete la care nu putem renunța. Cultura nu este o componentă adăugată dezvoltării sociale, ci o parte organică a acesteia, constituindu-se, în același timp, ca sursă a dezvoltării ei, contribuind la progresul și edificarea unei lumi mai bune, mai umane. Astfel, prin ceea ce am făcut împreună am vrut să aducem această parte frumoasă și sensibilă a vieții mai aproape de oameni, să le oferim o speranță că, în ciuda pandemiei care s-a abătut asupra noastră, viața își urmează cursul, să le spunem că istoria ne arată că omenirea a mai trecut prin astfel de încercări, dar oamenii au continuat să spere și să prețuiască acest dar minunat pe care Dumnezeu ni l-a oferit – viața.

– Nu ești doar un realizator de emisiuni cu o ținută desăvârșită, ești de asemenea și un coordonator apreciat de colegi. Am observat însă că îți place să te întâlnești și cu tânăra generație, cu studenți. Despre ce anume le vorbești, care este mesajul tău pentru ei?

Mulțumesc pentru cuvintele de apreciere. Fiecare dintre noi tindem și ne dorim să facem lucrurile mai bine, să fim mai buni și ne dăm silința pentru acest lucru, dar până la desăvârșire mai este mult.

Mereu am considerat că educația este o investiție în viitorul unei societăți și din cunoștințele și experiența mea am oferit și studenților. Am ținut cursuri în săli publice, în București și Craiova, cu tema: Dicție și atitudine. Scapă de teama de a vorbi în public! Tinerii trebuie să știe că o vorbire clară, o voce stăpână pe sine vor da un plus de încredere. Nu contează domeniul în care aleg să activeze, ei au nevoie să transmită în mod coerent, expresiv și bine structurat ceea ce gândesc, astfel încât mesajul transmis să ajungă la interlocutor exact în forma în care l-au gândit. În prezent acest curs l-am inclus în syllabusul cursului Discurs informațional în radio și tv, pe care l-am ținut studenților de la masteratul de Comunicare Audio-Video și studenților din anul III de la Facultatea de Comunicare și Relații Publice (SNSPA București).

Cu părere de rău, tinerii din ziua de azi sunt ușor de manipulat, preiau modelele pe care le prezintă mass-media, fără să le treacă printr-un filtru al maturității sau, mai exact, al discernământului. De aceea, aceștia trebuie ajutați să învețe cum să filtreze informațiile primite prin intermediul canalelor mediatice. Gândirea lor nu este uniformă, ci depinde de educația primită în familie, în școală și pe cont propriu. Ei au nevoie să dobândească o gândire critică. Această aptitudine intelectuală, strict vitală, le va asigura un proces disciplinat de analizare, sintetizare şi evaluare a informaţiei primite, astfel încât să poată lua decizii și să-și formeze convingeri corecte.

– Cum vezi continuarea colaborării cu Muzeul Municipiului București?

Kant spunea că „un popor fără cultură e un popor ușor de manipulat”. Mă bucur de această colaborare pentru că împreună putem să aducem în prim-plan frumusețea vieții. Știu că este un proces greu și îndelungat, dar noi ne dorim ca oamenii să înțeleagă că, dacă își doresc cu adevărat o schimbare în societate, aceasta vine investind în cultură. Vom continua ceea ce am început, pentru că reacțiile ascultătorilor și telespectatorilor ne-au arătat că suntem pe un drum bun. De asemenea, sunt câteva idei pe care le-am discutat cu domnul director Adrian Majuru, dar totul depinde și de cum vor evolua lucrurile cu această pandemie care ne-a încetinit ritmul sau chiar ne-a făcut să renunțăm la anumite proiecte. Toate la timpul lor!

– Care este felul în care te vezi peste ani, care este drumul profesional pe care te-ai gândit să îl parcurgi?

Ceea ce spun studenților e valabil și pentru mine. Fiecare zi ne oferă posibilitatea să învățăm o lecție de viață, iar noi, pentru a ne urma visul, trebuie să luăm notițe, să facem ajustări din mers și să investim în dezvoltarea noastră, pentru că, așa cum spunea unul dintre invitații mei: „Prin educație și credință totul este posibil!” Einstein spunea că „viața este ca mersul pe bicicletă. Pentru a-ți menține echilibrul trebuie să continui să mergi înainte”. E ceea ce fac și eu: merg înainte. Nu știu ce îmi rezervă viitorul, știu doar că mă întâlnesc cu el zi de zi, știu că îl aștept cu entuziasm și mă bucur de fiecare clipă trăită și de oamenii minunați pe care Dumnezeu mi-i trimite în cale.

– Indiferent de profesiunea aleasă, care este principiul de la care nimeni nu trebuie să abdice niciodată, după părerea ta?

Este mare lucru să fii om în adevăratul sens al cuvântului și să-ți păstrezi valorile spirituale personale. Cred că fiecare dintre noi putem face diferența acolo unde suntem. Sinceritatea, corectitudinea, consecvența, bunătatea, cuvintele pline de conținut, sunt lucruri de la care nimeni nu trebuie să abdice și – nu în ultimul rând – să avem încredere în Dumnezeu, care e cu noi, în noi, mereu, clipă de clipă. Iar noi se cuvine să ne adunăm în noi înșine, să ne reculegem și să avem grijă ca inima noastră să rămână mereu trează. În călătoria noastră prin viață, „nu putem schimba direcția vântului, dar putem ajusta pânzele în așa fel încât să ajungem la destinație”. Să fim recunoscători lui Dumnezeu pentru ceea ce avem!

Interviu realizat de Simona Popescu

 

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *