Interviu cu Dragoș Nelersa, scriitor, președintele Asociației Scriitorilor Israelieni de Limba Română
– Cum a fost la întâlnirea românilor de pretutindeni, organizată recent la București? Ce v-a plăcut cel mai mult?
Dragoș Nelersa: Întâlnirea cu românii de pretutindeni, organizată recent la Bucureșți, a fost în primul rând emoționantă pentru că m-am revăzut cu vechi colaboratori. La această întâlnire vin anual români din toate colțurile lumii. O parte din ei colaborează deja cu Asociația Scriitorilor Israelieni de Limba Română. Reușim să vorbim mai mult folosind mijloacele moderne de comunicare, așa că de fiecare dată când ne reîntâlnim este emoționant și plăcut. Pe de altă parte, a fost o întâlnire și practică, pentru că am stabilit noi contacte, am cunoscut oameni interesanți, tot români din diaspora, care au diferite proiecte, despre care am discutat, cu unele vom colabora pe viitor. Deci a fost o întâlnire benefică. Per total, a fost o întâlnire reușită organizată de către Departamentul pentru Românii de Pretutindeni.
– La Bookfest, anul acesta, în premieră a fost prezentă și ASILR – Asociația Scriitorilor Israelieni de Limbă Română. A fost un succes?
D.N.: Chiar dacă Israelul este o țară în război la ora actuală, n-am dorit să lăsăm cultura deoparte, am dorit ca podurile culturale între România și Israel, pe care le-am ridicat de-a lungul timpului cu Asociația noastră, a Scriitorilor Israelieni de Limba Română, să nu se dărâme. Și, datorită faptului că în urma războiului în care ne aflăm membrii asociației, scriitorii, au diverse trăiri, diverse emoții pe care le-au exprimat în scris, atunci am simțit nevoia să spunem asta lumii întregi. Deci am hotărât să participăm pentru prima dată la Târgul de carte Bookfest, un târg superb, mare și bine organizat, pentru a prezenta aceste creații pe care le-au adus la lumina tiparului scriitorii noștri în ultimele luni. Sunt creații încărcate de emoții foarte puternice datorită acestui conflict. Avem cărți de poezie, cu versuri de dor, triste, pentru cei care au căzut în lupte, proză scurtă care e inspirată din fapte reale. Care s-au împletit și cu alte cărți, de dată recentă, cum este, de pildă, o carte care a fost foarte bine primită, a doamnei Adina Rosenkranz, o traducere a câtorva poezii din Eminescu în limba ebraică. Volumul este foarte apreciat în Israel și a fost foarte bine primit și la București. Sau, o istorie a sportului evreiesc din România de la înființare, un studiu care a durat peste zece ani a lui Jacov Sobovitz, despre cum a luat naștere sportul evreiesc și cum a evoluat el până în ziua de astăzi, o evocare a sportivilor evrei şi a asociaţiilor sportive evreieşti, cu informații, documente şi fotografii în cea mai mare parte inedite şi care apar pentru prima oară într-o vedere de ansamblu asupra evreilor români în domeniul sportului.
Am fost bucuros că am fost bine primiți de publicul românesc la acest târg. Pentru noi, oaspeții din afara țării, oameni care nu mai trăiesc în România, dar care crează și scriu în limba română, să fim bine primiți de publicul românesc, care este unul exigent, a fost extraordinar. Oferta de carte a librăriilor din România este foarte mare, iar publicul este pretențios, este un public care nu poate accepta orice fel de carte. Și atunci, faptul că volumele noastre au fost bine primite ne-a încântat. Am avut și câteva lansări de succes. Ne-am propus să revenim și la anul.
Ce mi-a plăcut cel mai mult? Publicul mi-a plăcut, această interacțiune cu cititorii este nemaipomenită. Faptul că oamenii stăteau la coadă ca să primească autografe pe câte o carte este cea mai mare satisfacție pe care o poate avea un scriitor. Sau când vine câte un om care îți spune „da, eu te știu, am mai citit și altă carte scrisă de tine”. Sunt oameni care te cunosc prin cărțile tale, prin ceea ce ai scris, nu te-au cunoscut personal, dar au această ocazie la Târgul de carte și vin cu plăcere și cu dragoste, ca să te și cunoască personal. Acestea sunt întâlniri speciale, care îți rămân în suflet și în memorie pe veci, e o satisfacție a muncii, a unei opere bine făcute.
– Ați profitat de scurta vizită la București pentru a vedea sau revedea unele muzee?
D.N.: Vizita la București a fost, din păcate, scurtă. Dar, ca întotdeauna, când venim în România ni se pare că stăm foarte puțin și ne dorim să ne reîntoarcem. Pentru mine, care sunt născut în București, revederea cu orașul nostru drag e o plăcere, o încântare. Fără să fac propagandă pentru nimeni, de fiecare dată găsesc Bucureștiul mai frumos și mi se pare mai bine organizat. Este o cetate care progresează, se modernizează, are un loc special în inima noastră. Nu am avut timp să mergem la muzee, dar am fost la Teatru. Am fost la Teatrul de Comedie, am văzut o piesă superbă, se numește „Nepotul meu Venianim”, cu Maia Morgenstern și Emilia Popescu, o piesă pe care o recomand din tot sufletul. Sper să mai venim și să mergem și la muzee. Chiar dacă m-am născut în București, așa cum spuneam, orașul are surprizele lui și ai ce vedea, ai ce descoperi și redescoperi în mijlocul lui.
Dar am avut recent ocazia să merg și prin țară, grație altui proiect pe care noi îl facem în fiecare an, care se numește Marșul Vieții, un proiect de comerorare a Pogromului de la Iași, din anul 1941. Anul acesta a avut o semnificație deosebită pentru că, la cea de-a zecea ediție, comemorarea Pogromului își dorește educarea tinerei generații pentru ca aceste fapte abominabile ale trecutului să nu se mai repete. Din păcate, la 7 octombrie 2023, Pogromul s-a repetat, iar anul acesta am avut o ocazie în plus să explicăm tinerilor toate ororile acestui război pentru ca ei să înțeleagă că un conflict nu aduce absolut nimic bun. Doar suferință și pierderi de vieți omenești. Ne dorim să transmitem mai departe realitatea că astfel de crime abominabile nu trebuie să se repete niciodată. Din această cauză, pe 26 și 27 iunie am fost prezenți în Iași, la o serie de evenimente de comemorare a Pogromului. Am fost și în Dorohoi, Botoșani, Piatră Neamț. Suntem un grup format din peste 100 de persoane care am venit din Israel. Ni s-au alăturat ieșeni, în primul rând, dar și alți invitați din străinătate care participă an de an la acest eveniment.
– Care sunt proiectele viitoare la care vă gândiți deja?
D.N.: Avem, ca de obicei, foarte multe proiecte culturale de viitor. Sperăm mult să înceteze acest conflict pentru că depindem de pace ca să ne putem desfășura toate proiectele. Astfel am putea să-i invităm pe scriitorii din România și din străinătate acasă la noi, iar ei vor veni fără teamă dacă nu va exista un conflict. Sperăm să ne putem ține târgul nostru anual de carte în luna octombrie, continuăm proiectul cu Școala de Limba Română atât de îndrăgit de tinerii noștri cursanți. Și mai avem un proiect pe care ne dorim să-l facem împreună cu Muzeul Municipiului Bucureșți. Și, vă spun acum în premieră, pentru că abia aștept să-l propun conducerii muzeului, aș vrea să adunăm împreună, la București, scriitori din Israel și din toată diaspora, împreună cu scriitori din Republica Moldova. Aș vrea să-i strângem pe toți laolaltă, la o mare întrunire a scriitorilor. Să discutăm pe marginea cărților noastre, să le prezentăm publicului, să facem lansări de carte, și, de ce nu, să vă invităm pe urmă în Israel sau în alte țări de unde vin ceilalți scriitori. Apoi, cu siguranță vom continua proiectul pe care îl desfășurăm de ani mulți împreună cu Muzeul Municipiului București, pentru „Gazeta Românească” din Israel, acela de a prezenta Bucureștiul cititorilor din diaspora. Pagina se numește „Gazeta Bucureșteană” și este foarte îndrăgită de cititorii noștri care așteaptă în fiecare săptămână noi și noi articole ale specialiștilor MMB despre istoria Capitalei României, a Bucureștiului, acest oraș pe care noi îl iubim cu toții.
Vă mulțumesc foarte mult pentru atenția acordată diasporei, pentru atenția acordată scriitorilor israelieni de limbă română, care nu și-au uitat țara, iubesc România și continuă să creeze și să scrie în limba română.
Interviu realizat de Simona Popescu