Expoziție tematică la Palatul Suțu: Benzi desenate de Valentin Iordache și Marian Mirescu

Din 4 martie 2020

EXPOZIȚIE TEMATICĂ LA PALATUL SUȚU

BENZI DESENATE DE VALENTIN IORDACHE ȘI MARIAN MIRESCU

 

PERIOADA DE VIZITARE A EXPOZIȚIEI A FOST PRELUNGITĂ PÂNĂ LA DATA DE 21 IUNIE 2020.

Benzile Desenate revin pe simezele Palatului Suțu din București începând de marți, 4 martie 2020, când, începând cu ora 10.00 publicul poate vedea, o lună întreagă, noi desene expuse într-un spațiu special amenajat.

Muzeul Municipiului București organizează de șapte ani evenimente dedicate celei de-a noua arte – banda desenată, oferind publicului expoziții, publicații, lansări, prezentări, ateliere BD pentru copii și, nu în ultimul rând, Salonul BD „Povești din București în benzi desenate” găzduit de Palatul Suțu și Casa Filipescu-Cesianu.

Ca o formă de prețuire și admirație pentru valorile din domeniul benzii desenate autohtone, a luat naștere seria expozițiilor „Maeștri benzii desenate românești”, un concept al autorului de benzi desenate Mihai I. Grăjdeanu.
Luna martie 2020 va fi dedicată maeștrilor Marian Mirescu și Valentin Iordache.

Cine sunt autorii și ce spun criticii despre ei:

Valentin Iordache (n. 1954, Drobeta-Turnu Severin). Este absolvent al Facultății de filologie din Craiova. A debutat cu desene în anul 1976 în presa studențească și a publicat benzi desenate în fanzinele studențești din anii 70 și 80 de la Craiova, printre care SFLASH, al clubului SFVA, și în almanahul „Ramuri” ori revista „Orion”. Publică în anii 1992-1993 serialul „Le Mitocain roumain” în Academia Cațavencu, apoi în mai multe publicații precum Jurnalul SF, Mini Azi, AH, BD!, care-i dedică un număr special de anvergura unui album BD (nr.16, din 2004), Helion, BDC, iar după 2000, în Sanki, Helion, Carusel și alte publicații tipărite și electronice.
Este, de la absolvirea cursurilor, profesor de limba franceză în Orșova și acum publică benzi desenate la… Gazeta de perete a profesorilor, care sunt strânse în volume speciale ale fanzinului „Sanki”, disponibile pe hârtie și online.

„În 2006, apare volumul Epistaxis la hamsii, la editura MJM din Craiova, și obține trofeul anual al celui mai bun album BD românesc. Autor a peste 100 de povești în benzi desenate, este o legendă vie a grupului Banda Desenată Craioveană. Fără să beneficieze de o cultură exhaustivă din domeniu, fără să urmărească propagarea creațiilor sale către cititori, Valentin Iordache a desenat așa cum a respirat: în mod firesc, cotidian aproape, tratând banda desenată ca pe un exercițiu al minții și al mâinii, desene de care se descotorosea apoi, dăruind originalele membrilor grupului. N-a exploatat personaje, dar a creat personaje memorabile: Johann, micuțul căruia îi plăceau stelele, Herta, cea cu ochii de aur, Hans, păpușarul cocoșat, sau Erji, mireasă în perspectivă! Valentin Iordache a excelat însă cel mai bine în nararea poveștilor BD, tratate într-un stil grafic personal și ușor de recunoscut. De un umor aflat câteodată la limita emoțiilor adânci, a presărat istoria BDC cu povești inefabile, precum „Sfânta dictatură populară”, „Cântecul lui Foaie-verde”, „Eram tineri”, „Halta din Strehaia”, dar mai ales seria caragialeană „Le mitocain roumain”… Valentin Iordache este Marele Autor. Chapeau!” – Viorel Pîrligras, AH, BD! 16, 2004.

Marian Mirescu (1956, Craiova). <<Am debutat „inevitabil” în revista Cutezătorii care se deschidea vremelnic, în anii 70, către bedeaștii amatori, cu un desen de… Maria Munteanu – un typo cât casa (Scânteii) – dacă se „pune” așa ceva la o bibliografie!
În timpul studenției filologice de la Craiova am publicat în reviste studențești și în numeroasele fanzine prilejuite de festivalurile studențești (umor, foto-film, teatru, arte plastice, de jazz-rock-folk…) din Craiova și din alte centre universitare, pe care le și „editam”’ – la mașina de scris, cu tușuri, cu foarfeci, lipici, Letraset, cu covrigi, cafea, răbdare și tutun. În 1983, la înființarea clubului SFVA, am realizat și primul fanzin SF, cu povestiri, desene și benzi desenate: SFLASH. Am mai publicat în anii 80 benzi desenate în almanahul Ramuri, în revista Orion, vreo două-trei desene în almanahul Anticipația… În rest, fotografie, animație, scenarii și decupaje, traduceri, ceva ulei și ce mai ieșea din tuburile de la „Fondul plastic”’, grafit și cărbune, modelaj, cioplit… și proiecte/vise BD la sertar. Îmi ocupam timpul, pe care voiau alții să mi-l ocupe.
După 1989, am continuat aventura Orion – revistă (ultimul număr 1994) și carte SF (traduceri și coperte), am publicat în incredibilul săptămânal Jurnalul SF (pentru că era săptămânal, în primul rând!), în suplimentul săptămânal (!!) Mini Azi, suplimentul (…) Strip Top de la Timișoara, Spații enigmatice (?) de la Iași… Am continuat și aventura fanzinelor și a căutării de confrați pasionați de BD, cu care am avut colaborări excelente. În 1996, am inițiat seria de fanzine AH, BD! care a strâns o echipă formidabilă de artiști: Cristina Anghel, Cristian Loghin, Alexandra Dan, Nicolae Florin Radu, Teodora Velica și „corespondenții” Sandu Florea, Tudor Popa, Alexandru Ciubotariu, Robert Simon, Adrian Barbu… Am participat la unele din numeroasele încercări editoriale din acei ani, printre care Quadrat, Abracadabra și cine mai știe în ce alte vremelnice publicații…!

În acest secol, am înființat și fanzinelul (A5) cu antitudie Sanki (2004), iar marea aventură personală BD a luat un nume, Syndicart, care se voia o Alianță a desenatorilor cu statut juridic. Paradoxal, sau simptomatic, solidaritatea s-a dovedit… a nu fi suficientă pentru a concretiza/legaliza acest proiect. Din fericire, „virtualitatea” căpăta spre sfârșitul anilor 90 un nou sens și o realitate nouă: Mare Rețea și noile tehnologii de comunicare mi-au permis să evoluez pe un tărâm neașteptat de… SF. Comunicarea și „strângerea la un loc” virtuale se realiza interurban și internațional pe Messenger, Blog, Forum și, în fine, în 2006, Alianța devine Syndicart.net! (webmaster Dan M. Mirescu).
Am colaborat și contribuit la Helion (revistă și almanahuri) din Timișoara, BDC din Craiova, Carusel – serie nouă coordonată de Sandu Florea, și la altele multe și mărunte, tipărite sau electronice, ici și colo, prin țară, în State – Hell & Heaven și WAR, Waspcomics, Serbia – Strip Pressing, Stripoteka, Polonia – Staruorzzz: Stare klisze, Gildia („Alianța” lor BD)… (Marian Mirescu)>>.

„Marian Mirescu era miezul reactorului BDC. Dezbateri, eseuri, analize, fanzine – lui i se datorează toată acea activitate febrilă care îl urmărește și astăzi. Din punct de vedere creativ este un perfecționist, fiind unul dintre puținii desenatori care își refac – uneori perpetuu – planșele și scenariile. Marian Mirescu și-a creat un univers BD propriu, plecând de la cel clasic și tradițional de pe piața occidentală. Astfel, în viziunea sa, Pif devine Zorrel, Tintin devine Tetin, C. Arnal devine Profesorul Kanal. Lor li se alătură dinozaurul Bebe, influențat fără îndoială de succesul de piață al Jurrasic-Park-ului, puștiul Tetin – apărut în perioada când fiul său se afla în etapa de tetină, și extraterestrul PRZ – antimodelul clasicului ET. Totuși, cel mai pregnant personaj al său a rămas până în ziua de azi Bulă, un hâtru cu rădăcini populare care se pliază atât de bine pe specificul caracterului național. În ceea ce privește tehnica de execuție, nu exagerez cu nimic când afirm că Marian Mirescu este un maestru al liniei, un vicios al exercițiului grafic. Planșele sale exprimă bucuria desenului și produc acea încântare estetică privitorului. Marian Mirescu este un Grafician” – Viorel Pîrligras, AH, BD! 20, 2012.

Expoziția, cu intrare gratuită, va fi deschisă în perioada 4 – 21 iunie 2020, la Palatul Suțu, București. 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *