EXPOZIȚIE TEMATICĂ LA PALATUL SUȚU
„Între România și Franța. Un parcurs plastic remarcabil”
Expoziția anuală a Pinacotecii București, care se va deschide în ultima parte a anului 2023, are o importanță aparte pentru că se va înscrie în contextul mai general de celebrare a 30 de ani de când România a devenit membru cu drepturi depline al Organizației Internaționale a Francofoniei (din 1993).
Mijlocul secolului al XIX-lea marchează momentul în care din ce în ce mai mulți pictori români vor pleca să studieze arta la München sau la Paris, contactul artiștilor români cu marea artă europeană devenind tot mai intens.
Theodor Aman, întemeietorul Școlii de Belle-Arte din București, alături de Gheorghe Tattarescu, va fi unul dintre primii pictori români plecați să studieze la Paris. În perioada studiilor, dar și în timpul călătoriilor sale în Occident, Aman a realizat câteva picturi reprezentând peisaje din Franța, cum ar fi curtea de la Contrexéville sau peisaje cu străzi la Spa, situată în regiunea Valonia din Belgia.
La École des Beaux-Arts de la Paris, dar și în cadrul „școlii” neoficiale de la Barbizon se vor forma primii pictori importanți pentru istoria artei naționale: Theodor Aman (deja menționat), Nicolae Grigorescu și Ion Andreescu, Ștefan Luchian și aproape toți pictorii afirmați în perioada interbelică din spațiul românesc. Parisul, sudul Franței sau Bretania, peisajele urbane sau rurale din aceste zone au fascinat generații întregi de artiști români, demn de remarcat fiind chiar Nicolae Grigorescu, care vizitează: Dinan, Dinard, Saint-Malo, Mont-Saint-Michel, țărmul Normandiei, Granville. Îl vor urma, în alte călătorii inițiatice: Nicolae Grant, Theodor Pallady, Gheorghe Petrașcu, Max Wexler Arnold, Eustațiu Stoenescu, Ștefan Popescu, Elena Popea, Iosif Iser sau Jean Alexandru Steriadi. Peisajele realizate, de exemplu, de Cecilia Cuțescu Storck în Franța, Italia, Spania și Portugalia rămân și acestea de referință în arta românească.
În general, în perioada interbelică, foarte mulți artiști își desăvârșesc studiile la Paris, cu profesori și artiști celebri în epocă, precum Lucien Simon, Jean-Paul Laurens, Henri Mattise. Ultimul dintre aceștia a fost coleg și prieten cu Theodor Pallady. Sculptorii sau femeile-sculptor au studiat în atelierele lui Rodin, Bourdelle sau în atelierul lui Constantin Brâncuși de la Paris. Antoine Bourdelle, de exemplu, a întreținut o relație specială cu Anastase și Elena Simu. Cei doi colecționari nu numai că au achiziționat lucrări chiar din atelierul acestui sculptor renumit, dar au fost și portretizați de către artist. Anastase Simu a fost întemeietorul celui mai valoros muzeu privat de artă din România, care a reprezentat o conexiune a mediului artistic și academic românesc cu lumea occidentală. Activitatea celor doi colecționari a fost recunoscută de către numeroase personalități ale vremii, printre acestea numărându-se și cunoscutul istoric de artă francez Henri Focillon, care a contribuit substanțial la promovarea artei românești în Franța.
După cel de-al Doilea Război Mondial, care a instituit, în final, regimurile comuniste în estul Europei și în România, afirmarea artei românești în vestul Europei a fost blocată timp de peste patru decenii, în perioada 1945-1989.
Toate aceste dramatice transformări, cu urmări semnificative pentru evoluția artei românești, urmează să fie evidențiate în cadrul acestei inedite expoziții.
Curatori: dr. Elena Olariu, Director adjunct, drd. Angelica Iacob, șef secție, Secția Artă.