Expoziția tematică “Carol Popp de Szathmari și Alexandru Satmary. Dialoguri artistice între tată și fiu”, la Palatul Suțu

Din 25 septembrie 2026

EXPOZIȚIE TEMATICĂ LA PALATUL SUȚU

Carol Popp de Szathmari și Alexandru Satmary

Dialoguri artistice între tată și fiu

Expoziția pornește de la necesitatea de a readuce în atenție opera lui Alexandru Satmary și se construiește prin plasarea acesteia într-un context mai larg, oferit de figura tatălui său, Carol Popp de Szathmari. Lucrările prezentate fac parte din patrimoniul Muzeului Frederic Storck și Cecilia Cuțescu Storck din cadrul Muzeului Municipiului București.

Carol Popp de Szathmari este una dintre figurile centrale ale artei românești din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, atât prin diversitatea practicilor sale artistice, cât și prin poziția sa în peisajul cultural al epocii. Pionier al artei fotografice și activ în egală măsură ca desenator și acuarelist, Szathmari a fost un artist cu o mobilitate profesională remarcabilă, capabil să activeze în contexte sociale și culturale diferite. Rețeaua sa de relații a inclus membri ai curții domnești și ai familiei regale, scriitori, muzicieni, militari, colegi de breaslă, dar și negustori și țărani, această deschidere socială fiind reflectată în varietatea tematică a operei sale. Interesul său inițial pentru portret – gen adoptat rapid de înalta societate românească – s-a extins către peisaj și către observația directă a mediului înconjurător. Călătoria, cu caietul de schițe la îndemână, devine una dintre metodele sale de lucru.

Un punct important al parcursului expozițional îl constituie opera lui Alexandru Satmary. Format la Școala de Belle-Arte, sub îndrumarea lui Gheorghe Tattarescu, Theodor Aman, Ion Georgescu și Constantin Stăncescu, Alexandru Satmary a fost un artist versatil: cunoscător al tehnicii frescei și al restaurării picturii, preocupat de înființarea unei școli de pictură bisericească și implicat în elaborarea planului arhitectural al Palatului Reginei Maria din Balcic.

Cea mai importantă contribuție a sa la istoria artei românești moderne rămâne descoperirea Balcicului ca sursă de inspirație artistică, în 1913, pe care îl dezvăluie, în premieră, și Reginei Maria. Fascinat de farmecul locului, Satmary își construiește aici o casă înconjurată de o grădină cu vegetație luxuriantă – „Vila dintre pomi”, denumită astfel de soția sa, Ortansa Satmary. El devine astfel pionierul unei mișcări artistice ce va atrage în scurt timp numeroși pictori și scriitori, contribuind la formarea coloniei artistice de la Balcic. Viața sa personală se intersectează cu mediul familiei Storck prin căsătoria cu Ortansa, sora Ceciliei Cuțescu Storck, legătură pusă în evidență în expoziție prin prezentarea unei lucrări realizate de Cecilia Cuțescu Storck, care surprinde interiorul vilei cuplului Satmary.

Pusă în această perspectivă, apropierea dintre Carol Popp de Szathmari și Alexandru Satmary se construiește prin transmiterea unui mod de raportare la profesia de artist. Ambii manifestă un spirit curios și o disponibilitate constantă pentru explorare, vizibile în diversitatea intereselor și în atenția acordată observației.

Orientul și peisajul constituie, de asemenea, puncte de convergență. La Carol Popp de Szathmari, Orientul apare ca spațiu al observației și al reprezentării documentare, legat de misiuni oficiale și de circulația imaginii, în timp ce la Alexandru Satmary el se transformă într-un spațiu al experienței, filtrat prin peisaj. Interesul comun pentru peisaj, înțeles ca rezultat al deplasării și al contactului direct cu locul, leagă astfel două generații pentru care arta nu se construiește exclusiv în atelier, ci în relație nemijlocită cu lumea, cu teritoriul și cu experiența călătoriei.

Curator: Ana Maria Arsinca, muzeograf, colecția Gh. Tattarescu, Secția Artă, MMB

Sari la conținut