„Aspecte ale periferiei Bucureştiului în perioada interbelică„
Expoziția este exclusiv compusă din fotografii din Colecția de Fotografii, cărți poștale și clișee fotografice a Muzeului Municipiului București și propune vizitatorilor un traseu al periferiei Capitalei din perioada interbelică surprinsă în aproximativ 70 de imagini. Expoziția prezintă aspectul construcțiilor, al străzilor, dar și al unora dintre locuitorii din zonele de la marginea orașului din perioada cuprinsă între cele două războaie mondiale (1918-1940). La începutul secolului al XX-lea limita oraşului era demarcată de o arteră după modelul „şoselelor de centură” din Paris: periferica Şosea Basarabilor (Nicolae Titulescu) – Napoleon Bonaparte (Iancu de Hunedoara) – Ştefan cel Mare – Mihai Bravu, care se continua de la Abator la Filaret și mai departe către Cotroceni, revenind de aici la Gara de Nord. După Primul Război Mondial vor apărea noi parcelări de locuințe care creează un spațiu de locuit dincolo de barierele orașului aflate în limitele șoselei amintite. Aceasta situație reclama un cadru legislativ ce va apărea în debutul anului 1926 prin „Legea pentru organizarea administrațiunii comunale a orașului București” și care împărțea orașul în două zone: centrală și periferică. Zona centrală se împărțea în patru sectoare, cu primării și consilii comunale separate. Zona periferică cuprindea restul teritoriului, până la linia forturilor, inclusiv comunele care, conform legii, deveneau suburbane orașului.
Mirajul Bucureștiului creşte în intensitate odată cu devenirea capitalei României Mari, situație constatată din mărirea continuă a numărului populației, iar acest lucru va duce la extinderea teritorială pe orizontală în paralel cu extinderea pe verticală din centru. Daca in anul 1906 oraşul avea un numar de aproximativ 300.000 locuitori, in Bucureşti existau la 29 decembrie 1930 o populaţie de 631.288, din care 564.575 populaţia oraşului propriu-zis şi 66.713 reprezentând populaţia celor 12 comune suburbane, pentru ca la 31 decembrie 1936 aceasta să fie de 786.929, iar la finele deceniului să se apropie de cifra de 1.000.000.
O bună parte a alogenilor sosiți în București nu își permitea să locuiască în zonele centrale ale orașului, astfel că aceștia își vor trăi viața în zonele din capătul orașului, care mai degraba aveau un profunt aspect rural. Muzeul Municipiului București deține în patrimoniul său o documentare fotografică a periferiei orașului, a zonelor care urmau să fie subiectul extinderii orașului făcute la dorința administrației și care stau la baza acestei expoziții.
Curator: dr. Cezar Petre Buiumaci, muzeograf, Biroul Istorie Modernă și Contemporană, Secția Istorie.