Culisele Conferințelor de joi

Cătălin D. Constantin

Cătălin D. Constantin este prodecan al Facultății de Litere din cadrul Universității din București și coordonează organizarea Conferințelor din fiecare joi, de la Palatul Suțu. La aceste evenimente participă un public din ce în ce mai numeros și se bucură de interesul bucureștenilor care au, iată, un constant reper cultural de care țin cont atunci când fac selecția evenimentelor pentru agenda proprie. În interviul pe care ni l-a acordat, Cătălin D. Constantin dezvăluie detalii despre culisele organizării acestor evenimente săptămânale, despre cine sunt specialiștii invitați și temele abordate.

  • Cine vine și pentru cine la Conferințele de joi?

Este un public foarte interesant și foarte interesat. Foarte interesant pentru organizatorul de conferințe care, de obicei, are mereu de înfrânt concurența numeroaselor evenimente care au loc simultan în București, la prima vedere mai atractive decât o conferință. Mă gândesc la evenimentele culturale care au fie o componentă mai dinamică, fie sunt, vizual, mai tenante decât o conferință, care presupune totuși o aplecare către studiu. În ciuda conținutului mai „sobru” al unei conferințe, am constatat cu bucurie că timpul și succesiunea de subiecte au construit pentru Conferințele de joi un public constant, care vine la subiecte foarte diferite între ele. Un public foarte curios, foarte interesat să afle detalii, să se întâlnească direct cu autorii conferințelor. Pentru că, o spun destul de des, chiar și atunci când autorii conferințelor au un studiu sau o carte deja publicată pe tema pe care o susțin la Palatul Suțu, întâlnirea directă cu autorul transmite un alt fel de informație, un conținut cu alte nuanțe decât cuprinde un text scris. Sunt lucruri care pot fi spuse într-un anume fel doar prin viu grai și nu pot trece ca atare într-o carte. Inutil să insist, întâlnirea directă cu un autor, cu un cercetător, e foarte bogată.

Conferințe de autor cu o constantă a subiectelor de antropologie și urbanistică

  • Față de ceea ce v-ați propus inițial, cum considerați că a evoluat tematic conceptul?
Felicia Hodoroabă-Simion

Sunt conferințe de autor, care se adresează unui public cu preocupări în cele mai diferite domenii și, de obicei, când formulez invitațiile, am în minte exact un autor cu stilul și tehnica lui de a aborda o temă. Evident, și un subiect, știind preocupările și temele de cercetare ale celui invitat. Cel mai adesea e un subiect despre care invitatul nu a scris încă. Un subiect încă în cercetare. Ca atare, publicul are ocazia de a pătrunde în culise. Inițial îmi propusesem doar subiecte din zona antropologiei, cu precădere a antropologiei urbane. Dar am simțit nevoia diversificării tematice, iar acum au loc, la Palatul Suțu, și conferințe pe teme din alte zone culturale. Sunt, de exemplu, și subiecte legate de teatru, cum a fost conferința de pe  7 noiembrie a Cristinei Rusiecki, o întâlnire foarte izbutită cu actorii, regizorii, echipa de la unteatru, model de reușită culturală independentă din București. Iar Cristina Rusiecki va reveni la Palatul Suțu pe data de 11 aprilie. Sunt și subiecte legate de lingvistică, așa cum a fost anul trecut conferința profesorului Emil Ionescu, decanul de la Facultatea de Litere, despre limba română în epoca globalizării. Dominanta conferințelor rămâne totuși antropologică și urbanistică.

  • Câte astfel de conferințe ați organizat la Palatul Suțu? Care a fost elementul comun general valabil, așa numitul „fir călăuzitor”?
Adrian Majuru la Palatul Suțu

Suficiente pentru ca denumirea pusă de noi generic – „Conferințele de joi” – să sune cunoscut oricui e interesat de viața culturală din București și să fie oarecum ciudat să nu fi auzit deloc de ele. Aceste conferințe au devenit de ceva vreme un brand, pentru a rezuma ideea într-un cuvânt la modă. Ele au început la Palatul Suțu în 2014, sub coordonarea istoricului Cezar Petre Buiumaci, eu le-am preluat doi ani mai târziu, în toamna lui 2016. Sunt două sezoane. Începem nu chiar la începutul anului, ci către primăvară, la jumătatea lunii februarie. Primul sezon se încheie la începutul verii. Sunt reluate apoi în septembrie și, joi de joi, au loc la Palat până în preajma sărbătorilor.

Oameni care au lucruri interesante de spus fac pasul către public

  • Dar ce anume diferențiază fiecare astfel de eveniment în parte și care este plusul pe care îl aduce el?

Exact faptul că ele sunt conferințe de autor și fiecare autor imprimă o notă proprie prezentării sale. Probabil ați observat deja că invitații de la Conferințele de joi sunt în egală măsură autori și cercetători bine-cunoscuți, care se bucură de recunoaște publică, dar și nume mai puțin cunoscute. E un lucru pe care mi l-am fixat drept scop explicit de la bun început, când dl. Majuru mi-a propus să coordonez Conferințele de joi: să conving oameni care au lucruri interesante de spus să facă pasul către public. Pentru că sunt mulți autori și cercetători care au subiecte interesante și care, din diverse motive, rămân cunoscuți doar în domeniul lor. Au existat (și vor mai exista) „debuturi” în cadrul acestor conferințe. Mă gândesc, de pildă, la conferința Feliciei Hodoroabă-Simion, un captivant periplu vizual și antropologic prin locuri îndepărtate din America de Sud. Am admirat siguranța prezentării Feliciei  și lejeritatea discursului, dar… chiar a fost un debut, primul pas al Feliciei către public! Felicia Hodoroabă-Simion a fost până în vară studentă la masteratul de antropologie la care predau cursuri, iar pentru mine a fost extrem de plăcut să o văd așa de repede după masterat în ipostaza nu de studentă, ci de colegă, prezentând cu pasiune aventurosul ei periplu sud-american.

La ceva distanță în timp, subiectele par să revină. În prezentarea altui conferențiar ele sună însă diferit și acesta e un lucru pe care, iarăși, mi l-am propus explicit, reluarea din diverse unghiuri a unei teme interesante. Tot așa cum mi-am propus ca în fiecare sezon să revină un domeniu mare, ne-antropologic să spunem. Citez, din nou, atelierele de teatru ale Cristinei Rusiecki, care are talentul de a face dezbateri foarte reușite pe teme teatrale. Poate că vedem des piese de teatru, dar nu vedem deloc des dezbateri sau ateliere reușite legate de acest domeniu cultural.

Temele și invitații Conferințelor de joi

  • Dacă ar fi să faceți, de pildă, o retrospectivă a conferințelor de la finalul anului 2018, temele și invitații ar convinge publicul din 2019 să vină la conferințe în fiecare joi?
Arhitectul Dan Lăcătuș

Am început, în prima joi din octombrie, cu ceva foarte actual și totuși prea rar dezbătut la noi. O conferință absolut captivantă a jurnalistului cultural, bine-cunoscut nouă tuturor de la TVR, Marius Constantinescu. Marius Constantinescu a vorbit cu pasiune despre ceea ce face el foarte bine  (perfect, de fapt!): interviul de televiziune. Ne-a prezentat și un interviu special, cu soprana de origine română Nelly Mircioiu. Apoi a urmat, în a doua joi din lună, o premieră. La modul propriu al cuvântului, o premieră de film documentar. Doina Ruști și echipa filmului Cartea soldatului au fost la Palatul Suțu pentru a povesti despre cum au turnat, fără fonduri, în anul Centenarului, un film excelent despre istoria mică din umbra istoriei mari, povestea unor însemnări din 1918 ale unui soldat obișnuit păstrate pe marginea unui roman de dragoste din epocă. A fost o întâlnire de seară mare și un documentar foarte interesant. Discuțiile de după premieră, despre însemnările cotidiene și documentele de familie, au fost și ele cât se poate de interesante! Tot în octombrie, Simona Drăgan a făcut, într-o seară de joi, la Palatul Suțu, o descriere convingătoare a felului în care detaliile din operele de artă picturală pot servi drept document. O arheologie vizuală absolut fascinantă! Pe 25 octombrie, Greta Șuteu a vorbit despre misterele din pictura lui Theodor Aman.

De precizat că, mereu, ultima conferință din lună e legată de o expoziție, de o colecție a muzeului, și e susținută de un membru al echipei Muzeului Municipiului București.  Pentru finalul lunii noiembrie, Adrian Majuru a avut o propunere care a sunat extrem de interesant:  „Pentru o hartă a viitorului și un proiect de țară”. Și înainte de final de noiembrie au fost câteva teme tentante. Prima joi din noiembrie a fost prezentarea Feliciei Hodoroabă Simion, cea deja pomenită. Pe 15 noiembrie dl. Academician Bălăceanu-Stolnici a vorbit despre cele 707 zile în care bucureștenii s-au aflat sub ocupație germană. Ne-a prezentat câteva documente inedite din arhiva familiei sale. Apoi, ca după război, am chefuit. Un chef de pomină, cu Eugen Istodor, în localurile de pe Lipscani. La urma urmei, o conferință despre chefuri bucureștene e ceva foarte frumos și absolut necesar pentru un suflet ușor, iar Eugen Istodor are un umor extrem de special. Decembrie a început și el cu un subiect rafinat și nu atât de studiat. Dan Lăcătuș, arhitect și restaurator care a mai fost la Palatul Suțu, a prezentat o temă specială: influențe și urme otomane în arhitectura Bucureștiului contemporan. Eu zic că sună suficient de tenant cât se ne vedem, joi de joi, seara, la 18.30, la Palatul Suțu.

Interviu realizat de Simona Popescu pentru publicația MMB „București în 5 minute”

 

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *