Copci și bumbi din Colecția de Arheologie a Muzeului Municipiului București

Copcile și bumbii se numără printre cele mai întâlnite accesorii vestimentare din secolele XVI-XIX, descoperite în timpul cercetărilor arheologice realizate de Muzeul Municipiului București. În trecut reprezentau o componentă indispensabilă a costumelor și aveau atât un rol funcțional de închidere a diferitelor piese de vestimentație, cât și unul estetic. Artistic lucrate, din materiale prețioase, acestea completau bogăția straielor și creșteau valoarea veșmintelor.

Într-o regiune caracterizată de instabilitate politică, elitele preferau să țină o parte din avere transformată în bunuri mobile pentru a putea fi ușor de transportat în caz de pericol. În această categorie intrau și accesoriile vestimentare realizate din argint sau aur care ajungeau să joace un rol important în anumite tranzacții imobiliare unde erau folosite, alături de alte bunuri, drept monedă de schimb sau gaj. Bumbii și copcile de acest tip erau menționate, individual sau împreună cu piesa de vestimentație pe care erau cusute, în inventarele de avere, testamente sau foi de zestre.

Misionarul catolic Marco Bandini remarca la jumătatea secolului al XVII-lea faptul că domnitorul Vasile Lupu „avea la haină bumbi în valoare de 100 000 de aurei”(ducați). Același călător menționa și că locuitorii „strălucesc de bumbi de argint și de aur la piept și la brațe”. În contrast, contele de Langeron consemna la sfârșitul secolului al XVII-lea faptul că bărbații din mediul rural purtau un suman „de dimie cenuşie cu mâneci lungi, fără nasturi, fără copci şi fără guler şi închis printr-o cingătoare”.

Bumbii, inițial simpli, de formă globulară și fără decor, au căpătat un aspect sofisticat începând cu secolul al XVI-lea, când pentru producerea lor au apărut noi varietăți de forme și ornamentații. Frecvent se remarcă decorarea cu granule metalice de mici dimensiuni dispuse la polul inferior și aplicarea de brâuri canelate realizate prin împletirea mai multor fire metalice. Unele piese erau ornamentate prin ștanțare, ajurare sau filigranare. Pentru veșmintele elitelor se folosea ca material argintul și aurul, iar pentru cele ale norodului, bronzul. Piesele în forme elaborate, aurite sau împodobite cu pietre prețioase, semnalau averea și prestigiul posesorilor. În contextele funerare, apariția unor astfel de accesorii poate indica apartenența unui individ la un anumit grup social. Analogiile cu alte piese asemănătoare permit și o încadrare cronologică a unor morminte sau cimitire.

Se remarcă diversitatea materiilor prime folosite și a tehnicilor utilizate în producerea acestor accesorii vestimentare. Cele mai multe copci erau realizate din sârmă îndoită, de bronz sau cupru, având într-un capăt un cârlig sau un anou de prindere și, în celălalt, două orificii pentru coaserea pe haină. Printre motivele decorative, realizate prin turnare, ștanțare sau emailare, se numără cele florale, vegetale, rozetele și ciorchini de struguri stilizaţi.

Apusul epocii fanariote a adus la începutul secolului al XIX-lea o modernizare a veșmintelor, straiele de influență orientală fiind abandonate în favoarea celor occidentale. Astfel, piesele de vestimentație garnisite din abundență cu bumbii globulari sau copci bogat ornamentate au fost înlocuite treptat de haine moderne închise cu nasturi. Accesorile vestimentare de acest tip sunt folosite în continuare în alcătuirea diferitelor tipuri de îmbrăcăminte, dar au pierdut rolul proeminent din perioada medievală.

Dr. Raluca Moței, arheolog, Biroul Arheologie Preventivă și Sistematică, Secția Istorie