Pinacoteca municipală este un proiect născut în 1933 prin strădania primarului Dem I. Dobrescu pentru alcătuirea unui spațiu muzeal unde cetățenii Capitalei să vină și să se familiarizeze cu valorile artei românești. În timp, Pinacoteca a devenit cel mai important depozitar de valori artistice ce au mers la pas cu vremea, acoperind aproape toată evoluția artei românești pe durata unui secol.
Se consideră că în finalul secolului al XIX-lea și în prima parte a secolului XX se pun bazele picturii moderne românești, din punct de vedere tematic și stilistic: a fost epoca în care s-au înșiruit în pictură Anton Chladek (1794-1882), Gheorghe Tattarescu (1820-1894), Theodor Aman (1831-1891), Nicolae Grigorescu (1838-1907), Ion Andreescu (1850-1882), Ștefan Luchian (1868-1916), Theodor Pallady (1871-1956), Francisc Șirato (1877-1953), Cecilia Cuțescu Storck (1879-1969) – nume ce echivalează cu etape fulgerătoare și decisive ascensiuni artistice.
Dinamismul conflictelor istorice și-a găsit greutatea în efortul de voință națională prin care să fie recuperate discrepanțele culturale între latinitatea poporului român și Occident. „Ca un pictor să devină la noi ceea ce marii maeștri din trecut fuseseră în țări de veche civilizație, multe trebuiau modificate, în primul rând mentalitatea celor care se destinau artei, ca și a celor cărora li se adresa, adică a publicului”. (George Oprescu, „Pictura românească în secolul al XIX-lea”).
În acest sens, a fost capitală stabilirea unor artiști occidentali în Principatele Române, pregătirea tinerilor români talentați în centre precum Paris, Roma, Viena, München, întemeierea învățământului artistic românesc la Iași și la București, constituirea de grupuri și societăți artistice, inițierea unor serii de expoziții – adevăruri ce au rezultat din sincronismul cu Occidentul în asemenea măsură încât autorii români au putut expune și primi aprecieri în chiar mediul educat, pretențios al capitalelor europene, remarcându-se, în același timp, prin calitatea muncii lor, construindu-și în timp renumele.
Alături de pictorii foarte cunoscuți enumerați mai sus, au activat și alți artiști importanți precum: Constantin Stahi, Constantin Pascali, Dimitrie Serafim, Ludovic Basarab, Nicolae Grant, Emilian Lăzărescu, Gheorghe Petrașcu, Kimon Loghi, Nicolae Dărăscu, Nicolae Tonitza, Ion Theodorescu Sion și alții, cât și artiștii perioadei avangardiste ca Marcel Iancu, Max Herman Maxy, Mattis Teusch sau Corneliu Michăilescu. Creațiile acestor autori îmbogățesc Colecția de pictură românească a Pinacotecii București, iar operele lor completează genul major al portretisticii sfârșitului de secol XIX cu realizări notabile în domeniul peisajului, picturii de gen sau nudului din secolului XX.
Ni se prezintă prin opera artiștilor o lume românească remarcabilă, urbană sau rurală, cu natură, arhitectură, cadre de interior personaje, secvențe de viață și atmosfere ale căror legături le conferă adesea exemplaritate. Evoluțiile în pregătirea și mentalitatea artiștilor implică transformări în privința gustului publicului pe de o parte, iar pe de alta, a exigenței criticilor, și se reflectă în panorama picturilor patrimoniale cuprinse în Colecția de artă plastică a Pinacotecii București.
Descoperim în Colecția Pinacotecii un compendiu de expresivitate autohtonă stilizată, o adevărată pagină din istoria artei românești, o moștenire artistică și intelectuală pentru descendenții direcți sau pentru spectatorii colaterali.
Ana Maria Măciucă, Muzeograf MMB