La Muzeul Frederic Storck și Cecilia Cuțescu Storck se află o remarcabilă colecție de artă grafică realizată de Carol Pop de Szathmári, lucrările provenind din colecția soților Ortansa și Alexandru Satmari, acesta din urmă fiind unicul fiu al artistului.
Ortansa Satmari a fost sora Ceciliei Cuțescu Storck, așa se explică prezența acestor valoroase lucrări în patrimoniul Muzeului Frederic Storck și Cecilia Cuțescu Storck.
Carol Pop de Szathmári este primul pictor din spaţiul românesc atras de tematica etnografică și de cea orientală. A călătorit în Occident, dar și în Orient, adeseori și la Constantinopol, ajungând şi în Asia Mică, deplasări care au devenit revelatoare şi în timpul cărora a dat măsura întregului său talent artistic. Necesitatea de a surprinde rapid detaliile observate în călătoriile de documentare etnografică sau în căutarea exoticului, îl duc spre experimentarea unei maniere personale de reprezentare grafică – epurată, modernă şi extrem de sugestivă.
Între anii 1832-1835, Szathmári călătorește în Italia, considerată în epocă țara tuturor artelor, la Roma și la Florența, unde realizează copii după marii maeștri ai artei Renașterii și ai artei baroce. După periplul italian vine la București, unde realizează câteva lucrări pentru domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica (1834-1842). Din 1841 până în 1843 pleacă la Cluj pentru o comandă importantă, fiind solicitat să execute portretele deputaților transilvăneni și ai unor membri marcanți ai Dietei transilvane. Realizează portrete în creion și acuarelă, transpuse apoi în ulei, dar și în schițe pentru litografii. O parte a acestor schițe pregătitoare au rămas în posesia familiei, făcând astăzi parte din patrimoniul Muzeului Frederic Storck și Cecilia Cuțescu Storck.
Revenit din Ardeal, în anul 1843, artistul se hotărăşte să rămână la Bucureşti, pentru că, după cum mărturiseşte: „Bucureştiul este un oraş mare şi frumos, cu palate şi săli pompoase. Aici, putem să spunem, în pragul Răsăritului, lucrurile turceşti: veşminte, obiceiuri, mâncăruri sunt la ordinea zilei, potrivindu-se cu desăvârşire cu ale noastre de acasă, astfel un ardelean găseşte aici mai multă afinitate decât la Viena. Obiectivul studiilor şi călătoriilor mele va fi acum, pentru câţiva ani, Răsăritul”. Răsăritul în care includea şi Ţările Române.
Fermecat de aerul oriental al Bucureştiului, Szathmári surprinde pitorescul unor locuri precum Hanul lui Manuc sau Curtea domnească, sau tranziţia între moda veche şi cea nouă (de exemplu, în Bal la Palatul lui Bibescu, se vede amestecul dintre moda vechiului regim din Principate şi cea occidentală). Atmosfera levantină din spaţiul românesc o va surprinde şi în călătoriile sale prin ţară, când vizitează localităţi precum Galaţi, Giurgiu, sau când se plimbă prin târgul de la Moşi, din Bucureşti.
Devenit pictor agreat de mai mulţi domnitori români, George Bibescu, Barbu Ştirbei, Alexandru Ioan Cuza şi Carol I, călătoreşte cu ultimii dintre ei la Constantinopol, dar călătorește adeseori și prin satele românești sau prin târguri. În țară, artistul realizează numeroase peisaje, desene și acuarele cu portrete țărănești, remarcabile prin pitorescul costumelor tradiționale pe care le reproduce. În colecția de artă grafică a Muzeului Storck se păstrează o parte importantă dintre aceste schițe sau acuarele cu temă etnografică. Revelatoare în acest sens sunt lucrări precum: „Paraschiva din Mehadia”, „Țărancă înstărită din Teleorman”, „Păstor din Teleorman”, „Țărancă din Argeș”, „Țărancă din Oltenia”, „Fete din Dolj”, „Bucovineancă în port de sărbătoare” și multe altele.
Szathmári călătorește și în Imperiul Otoman, pentru prima oară, probabil în anul 1848, în contextul oferit de sfârşitul revoluţiilor europene. Se ştie că simpatia faţă de Lajos Kossuth, pe care sultanul Abdul Medjid I a refuzat să-l extrădeze, a atras la Constantinopol o mare parte a revoluţionarilor fugari din Ungaria şi din întreaga Europă de Est. Chiar în 1848, Szathmári a realizat pentru acest rafinat sultan, care vorbea fluent mai multe limbi străine, inclusiv franceză, un tablou cu temă militară – o imagine a trupelor otomane. Tot în aceste călătorii a realizat numeroase schițe și acuarele cu tema orientală, câteva dintre acestea fiind păstrate și în patrimoniul Muzeului Storck.
Cele mai valoroase lucrări, acuarelele vibrante și pline de autenticitate și spontaneitate, sunt realizate de Szathmári mai ales în călătoriile sale în Orient sau în acelea pentru documentarea sa etnografică, acolo unde poate crea frenetic și liber, unde găsește sursele de inspirație pe care le consideră fundamentale și inepuizabile. Colecția cu lucrări realizate de Carop Pop de Szathmári, care se află astăzi la Muzeul Frederic Storck și Cecilia Cuțescu Storck, are o valoare specială, contribuind la cunoașterea în profunzime a creației plastice a acestui extraordinar artist, care a experimentat cu succes numeroase tehnici, precum: schița documentară, acuarela, gravura sau fotografia.
Dr. Elena Olariu,
Director adjunct Artă, Restaurare, Conservare