Povestea spune că doi negustori au plecat în același timp, fiecare din capătul lor de lume cunoscută și, fiecare dintre ei, și-a dorit să întâlnească schimbarea atât de așteptată. Negustorul valah călătorea șapte-opt luni, traversând țări cu limbi atât de diferite, pentru a ajunge în marele Târg oriental din Leipzig. Celălalt negustor părăsea Saxonia îndreptându-se către bizarul Orient, cu dorința de a fi cel dintâi care să ofere meșteșugul de a stăpâni timpul prin noile invenții de orologerie germană. Diferența a fost că primul pleca pentru a reveni, pe când celălalt a ales să plece pentru totdeauna. Iar în această diferență se ascunde și povestea noastră.
Ajuns în târgul Bucureștilor, orologierul german a descoperit o lume care-și calcula timpul după un cu totul alt calendar, nimeni nu înțelegea și nu avea încredere în mecanismele lui ciudate. Târziu, spre toamnă, când îl cuprinse disperarea, întâlni caravanele negustorești care se întorceau din Leipzig.
Acestea aveau o singură problemă: de fiecare dată pierdeau câteva zile de târg. Nu se puteau încadra în termenul stabilit de notabilitățile orașului. Negustorii l-au întâlnit pe orologier în pragul disperării și l-au înconjurat spunându-i că au o mulțime de astfel de mecanisme care, defecte fiind, nu mai puteau fi folosite. Acești negustori au fost primii clienți ai orologierului german, deși ei nu foloseau ceasurile pe pământ valah, ci numai unde schimbul comercial însemna un calendar exact și un timp al întâlnirilor anticipate. A fost cea dintâi secundă diferită a timpului pe care Valahia l-a cunoscut, undeva, în secolul al XVIII-lea. Iată ce se poate întâmpla atunci când orașe se întâlnesc, prin aceia care au cutezanța să schimbe lumea din jurul lor prin forța schimbărilor din propria lor viață.
Revenind, putem spune că platforma economică a celor două orașe, București și Leipzig, a însemnat de la bun început un comerț foarte variat și prosper, dincolo de secolul al XVI-lea. Pentru această perioadă, în București, avem un târg sezonier primăvara, în afara orașului, și un târg permanent, de produse manufacturate, în interiorul orașului, numit Târgul din interior, unde se află plasat începutul poveștii noastre. De aici au plecat printre primii negustori către spațiul german și implicit către Leipzig, încă din secolul al XVII-lea.
Comerțul cu târgurile din Leipzig a devenit curând preponderent și de mare prestigiu. Cine ar fi crezut că numele unui oraș – Leipzig – se va transfera unui anumit tip de comerț, numit lipscănie, în sens de comerț en gross de produse manufacturate, iar strada unde acești negustori și-au așezat afacerile a devenit prin transfer, Lipscani. Comerțul de lipscănie nu se dezvoltă doar în București, ci și în alte orașe din Valahia precum Craiova, Slatina, Râmnicu Vâlcea, Caracal, unde desigur avem străzi cu numele Lipscani.
Până în secolul al XVII-lea, târgurile din Valahia și Moldova erau legate de comerțul balcanic, iar prin acesta, cu sudul Italiei și Anatolia.
Secolul al XVIII-lea este destinat orientării comerțului Europei de Sud-Est către Occident, iar în mod particular are loc transferul interesului negustorilor, comercianților și întreprinzătorilor din țările române către zona Europei centrale. Vitezele comerțului occidental devin accelerate după împingerea frontierei turcești pe linia Dunării de Jos și apropierea orașelor românești de culoarele economice deschise de Imperiul Austriac în zona Dunării de Mijloc. Încă din secolul al XVIII-lea, negustorii sud-est europeni aveau trei trasee principale prin care ajungeau în Leipzig. unul dintre ele pleca din Valahia, pe linia Dunării, trecea prin Belgrad, Buda, Viena, iar de aici spre nord, prin Praga și Saxonia. un alt drum comercial pleca din Transilvania, din zona orașelor Brașov și Sibiu, traversând bazinul Dunării de Mijloc prin Transilvania, ungaria unde, prin Buda, se unea cu cel dintâi traseu. Însă adesea negustorii acestui drum comercial ocoleau Buda pentru a se îndrepta peste munții Carpați spre Cracovia, apoi traversau Silezia prin Breslau, continuau drumul spre vest, prin Saxonia către Leipzig. un al treilea drum comercial pleca din nordul Moldovei (ulterior Bucovina), mergea spre nord prin Rutenia și, prin Liov, se îndrepta către vest unde, prin Cracovia și Breslau, ajungea în Leipzig.
Aceasta este o scurtă poveste despre oameni și drumuri care au modelat un continent dincolo de mișcările flexibile ale frontierelor politice.
Articol de Adrian Majuru