DIN 27 NOIEMBRIE 2018
EXPOZIȚIE TEMATICĂ LA PALATUL SUȚU
CAPRICIILE MODEI (1850-1950)
Muzeul Municipiului București prezintă, la Palatul Suțu, expoziția tematică intitulată „Capriciile modei (1850 – 1950)”. Expoziția poate fi vizitată în perioada 27 noiembrie 2018 – 17 martie 2019.
În general, asupra artei oficiale şi-a pus amprenta gustul burghez care, în tot decursul secolului al XIX-lea va împinge arhitectura şi artele decorative spre imitarea stilurilor trecute sau combinarea lor în eclectism.
Costumul, în secolul al XIX-lea purta cu sine toate ingredientele unui trecut, aducând din acesta numeroase prejudecăţi, un statut social şi economic, obligaţii şi gusturi. Sigur, este vorba de acel costum aparţinând cotidianului, purtat de pături sociale din mediile orăşeneşti, de protipendada vremii. Cel ţărănesc, majoritar la acea vreme exprima un trecut milenar, atrăgând atenţia deopotrivă învăţaţilor şi reginelor.
Influenţele occidentale, reminiscenţele orientale, croială şi linie în evoluţie, făcute în ateliere ilustre sau de croitori anonimi, materiale scumpe şi fine indică o lume românească activă, întreprinzătoare şi încrezătoare în destinul său. Asistăm la o lume cu stratificări şi orgolii, cu simţul acut al mascării rolului şi poziţiei individului, la o societate prosperă, dinamică şi deschisă dialogului şi conlucrării, conştientă de valoarea unui ilustru trecut şi de rosturile ei prospere, bătând frenetic la poarta veacului.
În spatele hainei s-a aflat omul, cel care a produs materialul şi a confecţionat-o; cel pentru care s-a creat, cel care a cumpărat-o şi cel care a purtat-o. Aceştia, împreună dovedesc un dat uman remarcabil. Aceşti predecesori, cei mai mulţi anonimi, întâmpinau trecerea pragului dintre veacuri cu mult optimism. Ei ştiau că „Secolul care începea va fi patetic, niciun moment de odihnă, va fi o extraordinară trăire şi o nemaiîntâlnită descărcare colectivă. Românii intrau în veacul cel nou cu speranţele lor mai vechi şi cu toată încrederea într-un prezent pe care-l voiau continuat”1 (Bulei, 1984, 170).
Secolul al XIX-lea, pe tot parcursul său şi-a însuşit limbajul diferitelor stiluri. Sfeşnice, garnituri de masă (tacâmuri, servicii, cupe), obiecte de toaletă (casete, flacoane) recurg atât la elemente specifice stilului Biedermayer, cât şi la vocabularul renascentist (gheare de leu, personaje
în relief sau ronde-bosse) şi la cel al stilului Ludovic XVI (panglici, lauri, motive perlate). Dacă în primele decenii ale secolului XIX se mai poate vorbi încă de câteva mari stiluri cu caracteristici bine definite (Regency, Biedermayer, Empire), ceea ce caracterizează evoluţia artelor decorative îndeosebi în a doua jumătate a secolului este permanenta revenire la formele şi vocabularul unor stiluri anterioare, se remarcă interesul burghez pentru piese de factură mai complicată, inspirate din modelele ce au trecut deja proba timpului.
Nu putem descrie culoarea epocii fără să facem referire la veşminte. Costumul va modela o siluetă voit diferită de cea antichizantă (mâneci bufante, talia strânsă, fusta evazată). Rochia avea corsajul strâmt, decolteul oval (en bateau) sau o pelerină care îl acoperea decent, mânecile bufante gigantice susţinute de sârme şi vată, talia de viespe strânsă într-un corset, iar fusta evazată, susţinută pe jupoane de muselină. Artiştii dădeau tonul pentru o vestimentaţie extravagantă care- şi găsea aplicarea mai ales în baluri costumate sau în ţinuta de interior.
Frumuseţea hainelor a fost atinsă în fiecare perioadă prin alte mijloace artistice. Au existat mereu artişti care au reuşit nu numai în pictură sau sculptură, ci şi în creaţia vestimentară să provoace privitorilor acea trăire totală care face ca o clipă să rămână de neuitat, care intensifică deopotrivă senzaţiile, gândirea, afectele, amintirile şi asociaţiile între toate acestea.
Este de notorietate că Muzeul Municipiului București are o bogată colecţie de costum de epocă, poate cea mai numeroasă din ţară, şi că, o mare parte din aceasta este alcătuită din costumul produs în atelierele occidentale. Pentru secolul al XIX-lea, moda europeană feminină şi masculină este reprezentată de rochiile de bal, crinoline, fracuri, costume de diplomat, smockinguri, iar pentru perioada art nouveau, colecţia are înscris un număr mare de rochii şi accesorii.
O mare parte dintre ele sunt confecţionate în capitale europene, Paris, Londra, Viena, Leipzig, Roma şi importate prin intermediul furnizorilor Casei Regale.
Din colecţie nu lipsesc accesorii precum lenjeriile feminine, splendidele robe de chambre (ex. rochiile Paulinei Urseanu), pălăriile, ciorapii cu dantelă, port – jartierele, carneţelele de bal, evantaiele din dantelă sau penele de struţ, casetuţele de bani şi de bijuterii precum şi o varietate de produse de înfrumuseţare. Costumul popular este reprezentat intr-un număr relativ mare, prin piese de vestimentaţie specifice zonei Muscel, Banat, Moldova sau Câmpia Română. Costumul oficial este reprezentat de costumele de diplomat, dar si de uniformele militare.
Uniforma militară este variată şi cuprinde piese din dotarea armatei române încă din perioada Gărzii Civice (până la 1864) şi din timpul celor două războaie mondiale.
Expoziţia îşi propune să evidenţieze varietatea costumului femeiesc, făcând o radiografie a vieţii urbane bucureştene, dar şi a elitei sociale din veacul al XIX-lea, dar şi bogăţia patrimoniului Muzeului Municipiului Bucureşti.
Pe lângă piesele de costum şi accesorii vestimentare sunt etalate piese de patrimoniu din colecţiile Artă Plastică, Mobilier, Artă decorativă-Metal, Artă decorativă-Sticlă şi porţelan, Fotografii şi cărţi poştale, Diverse, Ştiinţă-Tehnică, Tipărituri şi Imprimate.
1. Bulei, I., 1984, Lumea românească la 1900, Editura Eminescu, Bucureşti, p. 170.
Dr. Camelia-Maria Ene