Interviu cu Sandra Ecobescu, președinte al Fundației Calea Victoriei
– Atunci când ați început, în anul 2007, visați să ajungeți o familie atât de mare, cu peste 100 de profesori și colaboratori, invitați, și peste zece mii de cursanți, din București, țară și din diaspora?
Sandra Ecobescu: Când am început cursurile fundației, în toamna anului 2007, am crezut că vom face cursuri mai ales pentru tineri, nu am realizat că publicul larg, de toate vârstele va fi atât de deschis către educația alternativă, educația continuă și evenimente diverse în domenii culturale și umaniste. Practic echipa de lectori a crescut organic, noi teme și noi lectori s-au adăugat programei de la început, care s-a concentrat pe istoria românilor și istoria capitalei noastre. Am reușit să creștem, în acești aproape 18 ani, foarte frumos, mai ales datorită curiozității publicului și a apetitului pentru proiecte culturale inedite, interactive și extrem de diverse. De asemenea, am descoperit, treptat, că avem extrem de mulți cercetători, istorici, artiști, profesori extrem de carismatici și dedicați, gata să împărtășească cu publicul din cunoștințele și din darurile lor.
– În general, am observat că la modă este sintagma „parteneriate strategice”, dar voi, la Fundația Calea Victoriei mi se pare că ați pus accent mai mult pe „parteneriate statornice”. Și, iată cum, printre acești parteneri se regăsește acum și Muzeul Municipiului București. Cum vedeți o strategie culturală comună?
S.E.: Așa este, se pot construi proiecte durabile și valoroase mai ales cu parteneri de suflet, cum îi numim noi, oameni și instituții care își doresc cu adevărat să ofere publicului experiențe inedite, care sunt implicați constant în viața culturală a orașului, care fac ceea ce fac cu suflet, tenacitate și creativitate, cum este cazul Muzeului Municipiului București.
O strategie comună înseamnă valorificarea unor elemente deja existente, combinată cu proiecte noi, originale, adaptate publicului de azi, care nu mai are răbdarea, așezarea de altădată, de acum 20-30 de ani, de exemplu. Astfel, oamenii pot veni în muzee unde să asculte prezentări, povești valoroase care să aibă legătură cu pasiunile și visurile lor, care să le atingă o coardă sensibilă, astfel încât să își dorească să revină în aceste spații cu bucurie și curiozitate, de fiecare dată.
Cred că împreună putem aduce un public mai numeros și mai receptiv către zona muzeală care are atâtea comori de adus la lumină – prin evenimente, tururi și vizite interactive și incitante pentru cei de toate vârstele.
– Mulți tineri au început, probabil și datorită unor rețele sociale, să fie curioși să vadă de aproape muzeele, monumentele, casele din sec. XIX sau prima parte a sec XX, să afle și să împărtășească poveștile locurilor vizitate. Este aceasta o observație pertinentă sau mă înșel?
S.E.: Așa este, din fericire rețelele de socializare au adus către publicul mai tânăr și imagini, decoruri spectaculoase din muzee, clădiri de patrimoniu, obiecte de artă, picturi, costume, obiecte de epocă etc. Acest lucru este extrem de benefic, pentru că după vizionarea unor fotografii sau a unui video de câteva secunde oamenii pot deveni curioși să meargă să viziteze efectiv un muzeu în care nu au fost niciodată, să citească poate o carte de istorie, să privească Bucureștiul cu alți ochi, ca un turist pasionat de povestea orașului în care trăiește.
– Și, totuși, de pe rețelele sociale riscă să afle și lucruri greșite. Ce strategie aveți pentru a-i aduce la cursuri și la evenimentele Fundației pentru a-și fundamenta o cultură solidă?
S.E.: Noi promovăm cu atenție, pe rețelele de socializare, diverse clădiri, monumente, muzee și personalități, fiind atenți la sursele de unde ne luăm informațiile, pentru a fi corecte și coerente. Strategia noastră de comunicare se bazează pe faptul că ne dorim să ne facem curioși cursanții, pe de o parte, iar, de pe altă parte, ne dorim să revină, să urmărească o serie de conferințe. Astfel, am ajuns să construim o comunitate mare de cursanți, sute și sute de oameni, care vin și revin, care prind gustul unor conferințe în muzee și palate și apoi devin dependenți de frumos și istorie.
Ne străduim să comunicăm pe un ton prietenos, pentru a transmite ideea că aceste evenimente se adresează tuturor curioșilor, indiferent de educația lor în domeniu, de experiența anterioară în zona vizitării unui muzeu. Primim pe toată lumea cu bucurie.
– Cu doamna acad. Georgeta Filitti ați început să promovați patrimoniul și istoria capitalei încă din anul 2008. Pe 15 martie va spune la Palatul Suțu povestea acestei vechi reşedinţe aristocratice din Bucureşti și abia așteptăm să aflăm rezultatele studiului său. Care a fost traseul îndelungat al acestor prelegeri dedicate istoriei Bucureștiului și patrimoniului său imobiliar și cum va continua acesta?
S.E.: Am început cu câteva cursuri în 10 ședințe, despre istoria capitalei, în anul 2009, iar apoi am realizat că lumea își dorește foarte mult să vadă clădirile de patrimoniu, să asculte povestea unui loc, a unui personaj, a unor momente istorice memorabile într-un spațiu mai special, încărcat de istorie, cu vechime și patină. Așa am început să luăm legătura cu muzee, case memoriale, palate și diverse monumente din București, dar și din împrejurimile orașului, iar reacția publicului a fost extraordinară.
Evident, cu promovarea bine făcută, am ajuns să avem, la scurt timp de la începere, evenimente cu 100-200 de persoane, din capitală dar și din provincie.
Am realizat, de asemenea, că muzeele, monumentele prind viață atunci când se spune o poveste bine pusă la punct, când oamenii pot socializa și vizita spațiile într-un cadru organizat cu grijă, ceea ce facem de trei ani în cadrul proiectului „Palate și monumente deschise din București”.
Este nemaipomenit că multe instituții (nu toate) au fost deschise, receptive la propunerea noastră de parteneriat, precum Muzeul Municipiului București, și au înțeles să colaboreze cu noi, pentru a pune la punct împreună evenimente memorabile.
– Martie fiind o lună a femeilor, ce gânduri le transmiteți cititoarelor noastre?
S.E.: Aș spune celor care citesc aceste rânduri să se bucure de tot ce este frumos în jur, să găsească mereu o ancoră, un reper în muzeele din orașul nostru, în conferințele și evenimentele culturale, în explorarea patrimoniului și a artei din capitală și din țară, pentru că, dincolo de toate informațiile și știrile cu care suntem bombardați zilnic, asta rămâne și e valoros cu adevărat – patrimoniul, cultura, arta, ceea ce au creat cei dinaintea noastră și ceea ce construim noi, acum.
Atunci când mergem să vizităm Parisul, Atena sau Florența cele mai impresionante lucruri sunt cele care țin de cultură, patrimoniu, acestea sunt lucrurile cu adevărat memorabile, ceea ce înseamnă istoria culturală a orașului. La fel este și cu Bucureștiul, acest mic Paris, acest oraș cosmopolit, plin de viață, de contraste, de monumente renovate, protejate sau altele care își așteaptă salvatorii. Să ne bucurăm de moștenirea culturală, să vizităm spațiile culturale, să ne ducem copiii la concerte, să descoperim valori extraordinare pe care le avem în jur, să ne iubim și să ne apreciem orașul și țara cu adevărat.
Interviu realizat de Simona Popescu