Apel la contribuții – Cea de-a IX-a ediție a Simpozionului de Antropologie Urbană
„Paradisul virtual”. Utopii și politici ale spațiului urban
Tema simpozionului din acest an abordează modelarea spațiului urban prin procese de producție socială și politici specifice (ex. planificare, proiectare, sistematizare, legislație, reformă), prin care elitele negociază imagini viitoare ale orașului, mai mult sau mai puțin în concordanță cu nevoile și experiențele zilnice ale locuitorilor. În ultimele decenii, numeroase cercetări antropologice au criticat discrepanța dintre proiectelor urbane de transformare/modernizare și realitățile vieții de zi cu zi în aceste spații raționale, evidențiind limitele implementării și, nu de puține ori, eludarea elementului uman din ecuație. Atunci când este luat în considerare, citadinul este cuprins într-o formă de inginerie socială, care reflectă construcții ideologice despre cum trebuie să arate un oraș bun, o societate bună sau un om civilizat. Prin proiecte care schițează orașe ale viitorului, reformatorii sociali (urbaniști, antropologi, sociologi, arhitecți, oameni politici, medici, ș.a) își propun să rezolve o multitudine de probleme sociale și de mediu, însă exemplele din ultimul secol ne demonstrează că schimbarea mediilor de viață informale nu aduc întotdeauna bunăstare și nu schimbă proiecția de viață a locuitorilor, mai ales a celor din zone urbane defavorizate. Ba mai mult, promovează gentrificarea și dislocarea populației sărace, care este împinsă tot mai mult în afara orașelor.
Dintre toate proiecțiile paradisiace promise la scară istorică, cea virtuală pare să fie cea mai aproape de o realitate imediată, fiind la îndemână, facil și după dorințe.
Ne dorim ca studiile propuse să compleze o axă temporală de proiecte, perspective și soluții pentru spațiul urban, împreună funcționând ca un palimpsest în care se poate întrezări o hartă a orașului ideal. Contribuțiile se pot înscrie în următoarele subteme și direcții de cercetare:
Utopii și re/construcții
În ultimele două secole, pe fondul conflictelor, schimbărilor de regim, aspirațiilor moderne și politicilor identitare, multe peisaje urbane s-au schimbat radical, cel mai adesea printr-o polarizare între un centru nou, modern, și unul vechi, tradițional, dar și prin proiecte inovatoare. Dintre soluțiile propuse, cele mai cunoscute sunt proiectele inspirate de mișcarea „orașului-grădină” manifestată în Europa Occidentală și Statele Unite la începutul secolului XX, cu rădăcini în ideile socialiste și utopice ale secolului anterior. Mișcarea promova dezvoltarea de comunități satelit în jurul unui oraș central, care înglobau beneficiile mediului rural dar și ale celui urban, evitând dezavantajele ambelor.
După publicarea lucrării lui Ebenezer Howard „Garden Cities of To-Morrow” (1898/1922), urbanismul – ca set de soluții urbane practice și discursuri academice legate de urban – s-a îndreptat spre proiecte futuriste. Astăzi, impulsul utopic de a îmbunătăți radical orașele prin planificare, se observă mai ales în eforturile de reconstrucție urbană post-conflict și post-dezastru. În multe cazuri, reconstrucția urbană merge în paralel cu reconstrucția statului, fiind promovată de grupările aflate la putere ca o modalitate de a-și legitima și consolida poziția.
Proiectul-simbol al secolului XXI este „orașul inteligent și verde”. Acesta presupune atât utilizarea tehnologiilor alternative și inovațiilor tehnologice în mediile urbane – împreună cu un accent crescut pe agricultură urbană, eficiență energetică, planificare și arhitectură ecologică – cât și formularea de soluții vizavi de probleme de justiție socială și echitate în mediul urban.
Orașul virtual. Pericole și modelări comportamental/identitare
În timp ce lumile virtuale (jocuri video, rețele de socializare, metavers) există de ani buni, studierea lor sistematică se află încă la început, împărțită în două abordări principale. Prima încearcă să descopere și să aprofundeze paralele între comportamentul online și offline al oamenilor pentru a obține mai multe cunoștințe despre lumea reală. A doua abordare se concentrează pe înțelegerea fenomenelor din lumile virtuale. Cercetările de până acum au indicat faptul că lumile virtuale sunt supuse acelorași reguli sociale ca și alte societăți, fapt ce deschide terenul pentru realizarea unor experimente sociale controlate la scară largă.
Criticile împotriva utilității cercetării antropologice în lumile virtuale susțin că participanții le folosesc ca un mijloc de a scăpa de realitate, prin urmare, comportamentul online nu poate fi luat în serios. Însă, dacă înțelegem identitatea ca o construcție flexibilă și fluidă a diferitelor aspecte ale vieții unei persoane, care se declină în funcție de contextul social, atunci putem integra avatarul identității.
Deoarece funcționează conform unui regulament și presupun un anumit control al conținutului, comunitățile virtuale (ex. Second Life) par a fi organizate mai bine decât cele din viața de zi cu zi. Pentru a putea construi societatea virtuală după imaginația și nevoile lor, utilizatorii aderă la principii care îi califică drept „buni cetățeni” și își dezvoltă o identitate bazată pe valori comune în mediul online (uneori complet diferită de cea reală). Din activitatea și interacțiunea online se pot reliefa soluții pentru problemele cu care se confruntă comunitățile reale, soluții care reflectă etosul unei utopii, a unei lumi private de stigmatizare socială pe motive de vârstă, sex, rasă etc. Astfel de ramificații reale ale lumilor virtuale sunt într-o continuă diversificare, fapt ce implică noi forme de cultură și noi identități (o combinație între identitatea clasică și cea virtuală).
Metaversul vine cu seria lui de probleme legate de monetizarea identității, confidențialitatea informațiilor, dependența și siguranța utilizatorilor, care decurg din provocările cu care se confruntă mediile sociale și industria jocurilor video în ansamblu.
Legislație și reforme
Urbanizarea și industrializarea, care s-au intensificat începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, au condus la dezvoltarea zonelor periferice ale marilor orașe, unde muncitorii din fabrici și familiile lor trăiau în condiții mizere, în locuințe fără alimentare cu apă sau canalizare. Supraaglomerarea și condițiile precare de locuire, responsabile pentru răspândirea bolilor precum holera, febra tifoidă sau tuberculoza, impuneau formularea unor soluții pe termen lung. Odată cu progresele științelor medicale, care s-au concentrat pe rolul mediului în răspândirea bolilor, medicii și decidenții politici au început să vadă lipsa igienei urbane drept o amenințare pentru sănătatea publică. Medicii au fost primii care au insistat asupra construirii de locuințe noi pentru populația săracă și pentru clasa muncitoare, drept soluție, atât pentru „chestiunea locuințelor” cât și pentru stingerea diferitelor focare epidemice. Reformatorii din domeniul sanitar s-au preocupat de factorii de mediu, dar și de „comportamentele insalubre și imorale”, propunerile lor fiind o combinație de îmbunătățiri ale infrastructurii, măsuri legale sau administrative și strategii morale și educaționale. La baza acestor măsuri a stat mai ales nevoia de a menține o forță de muncă urbană sănătoasă. Aceste încercări de a curăța orașele de murdărie pentru prevenirea bolilor au avut și o latură discriminatorie, întărind ierarhiile sociale, rasiale și spațiale, precum și structurile de putere existente, fenomenul perpetuându-se până astăzi.
Reforma sanitară este doar un exemplu dintre numeroasele proiecte de remodelare a țesăturii urbane în lumina unor noi paradigme culturale.
Cartiere și comunități urbane
Cartierele sunt atât unități administrative cât și structuri construite social de oamenii care trăiesc într-o anumită zonă urbană, care dezvoltă o identitate comună bazată pe loc, implicând norme și aspirații comune. Studiile antropologice actuale se concentrează mai ales ales pe comunitățile urbane periferice, marginalizate socio-economic și pe studierea inechității în mediul urban, discurs integrat într-un context politic și economic mai amplu. De asemenea, analizează relațiile dintre aceste comunități și ansamblul orașului sau cu alte comunități din afara lui, care pot cauza fenomene de segregare, discriminare, gentrificare sau migrație, uneori girate de autorități ca parte din discursul regenerării sau revitalizării urbane.
Orașele din întreaga lume au astfel de așezări informale (de obicei situate la periferie) în care locuitorii cu venit mic își improvizează case pe care municipalitățile încearcă să le demoleze sau să le cuprindă în diferite programe sociale. Deși respectivele comunități și-au îmbunătățit poziția socio-economică, suferă de pe urma inechității, care a devenit mai înrădăcinată, fiind exacerbată de criminalitate și de prejudecăți sociale. Situația nu se va schimba atât timp cât decidenții politici vor continua să confunde dezvoltarea economică cu dezvoltarea comunității. Dezvoltarea comunității este un proces complex și nuanțat, care se bazează pe crearea sau recrearea legăturilor afective între oameni și participarea acestora la generarea unei viziuni comune asupra viitorului comunității lor. Planificarea, acțiunea politică, artele și cultura, toate joacă un rol important în modul în care ne putem transforma fizic cartierele și prin care putem re/construi comunitatea.
Prin acest simpozion ne propunem să oferim specialiștilor și tinerilor cercetători o platformă de prezentare a ultimelor studii din domenii conexe (antropologie, sociologie, istorie, istorie socială, urbanism, arhitectură) contribuind astfel la activarea unui dialog interdisciplinar, la nivel național și internațional, având drept punct de plecare teme consacrate ale antropologiei urbane, care au nevoie de o constantă recontextualizare.
Prezentările se vor susține, la alegere, în limba română sau în limba engleză, iar rezumatele vor fi bilingve. La acest simpozion sunt invitați toți cei care doresc să asiste la prelegerile din program.
Termenul limită pentru înscriere și trimiterea rezumatelor este sâmbătă, 2 septembrie 2024.
Rezultatele vor fi anunțate până luni, 9 septembrie 2024. Propunerea va include titlul lucrării și un rezumat de 250-500 de cuvinte (RO-ENG).
Documentele vor fi trimise prin e-mail către adresa: antropologie@muzeulbucurestiului.ro
Termenul limită pentru trimiterea lucrării integrale este miercuri, 23 octombrie 2024. Aceasta va intra în procesul de peer-review pentru a fi inclusă în numărul 24(2024) al The Journal of Urban Anthropology, revistă acreditată CNCSIS B, Domeniu. History and cultural studies, indexată în baza de date internaționale CEEOL (Central and Eastern European Online Library).
Normele de publicare pot fi consultate pe website-ul publicației: https://rev-antropologieurbana.ro/trimitere-articol/
Lucrarea va fi trimisă prin e-mail către adresa: antropologie@muzeulbucurestiului.ro
Simpozionul de Antropologie Urbană, ediția a IX-a, va avea loc la Casa Filipescu-Cesianu (Calea Victoriei 151, Sector 1, București) pe 24 și 25 octombrie 2024.
FORMULARELE DE ÎNSCRIERE SUNT DISPONIBILE AICI:
ÎN LIMBA ENGLEZĂ:
https://muzeulbucurestiului.ro/wp-content/uploads/2024/05/Formular-inscriere-SAU_2024-ENG.pdf
ÎN LIMBA ROMÂNĂ
https://muzeulbucurestiului.ro/wp-content/uploads/2024/05/Formular-inscriere-SAU_2024-RO.pdf