Simpozionul de Antropologie Urbană
ediția a VII-a 21-23 Octombrie 2022
„Piețele etnice” în spațiul urban modern. De la diversitate etnică la etno-business
Prin acest simpozion realizat în colaborare cu Universitatea Friedrich Schiller din Jena/Germania, Muzeul Municipiului Bucureşti îşi propune să pună la dispoziţia specialiştilor o platformă de prezentare a ultimelor cercetări din domeniu istoriei și antropologiei și astfel să contribuie la comunicarea dintre specialiștii activi la nivel naţional şi internaţional prin problematizarea unor teme de actualitate mai puțin dezbătute în ultimii ani.
Prezentările se vor susține, la alegere, în limba română sau în limba engleză, iar rezumatele vor fi bilingve. La acest simpozion sunt invitați toți cei care doresc să asiste la prelegerile din program.
Termenul limită pentru înscriere și trimiterea rezumatelor este sâmbătă, 10 septembrie 2022.
Rezultatele vor fi anunțate la câteva zile după acest termen. Specialiștii interesați să susțină o prezentare în cadrul simpozionului sunt rugați să trimită o propunere până la data de 10 septembrie 2022. Propunerea va include titlul lucrării, un rezumat de maximum 500 de cuvinte şi un CV actualizat. Documentele vor fi trimise prin e-mail către adresa: antropologie@muzeulbucurestiului.ro
Simpozionul este coordonat de acad. prof. dr. Thede Kahl – Universitatea Friedrich Schiller din Jena/Germania și MA Andreea Pascaru – Vanishing Languages and Cultural Heritage (Academia de Științe), Viena.
„Piețele etnice” în spațiul urban modern. De la diversitate etnică la etno-business
Majoritatea produselor dintr-o piață dezvăluie datorită provenienței lor multe aspecte din cultura locală a unei regiuni. Prin aceasta ele sunt definite ca fiind ‘regionale’, la proveniența lor însă de multe ori atașându-se și termenul de „etnic”. Acestе denumiri nasc pretenția de originalitate și apartenență națională (‘pizza noastră italiană’, ‘baklavaua noastră turcească’), în timp ce alte asocieri etnice întâmpină dificultăți în a supraviețui pe piață (denumirea de „mâncarea grecească” este, spre exemplu, mult mai răspândită și cunoscută decât cea de „mâncare albaneză”).
Asocierea etnică nu se referă însă doar la anumite produse, ea putând caracteriza piețe întregi. Multe piețe urbane săptămânale sunt percepute ca fiind „etnice”, fie (a) pentru că produsele oferite sunt realizate în mod predominant de un anumit grup etnic, fie (b) pentru că vânzătorii aparțin unui grup etnic, fie (c) pentru că baza de clienți este formată în mod predominant din reprezentanții unui anumit grup etnic. Chiar și în epoca globalizării, acestea continuă să fie asociate cu o anumită etnie, deși, ca rezultat al asimilării și aculturației, importanța atributului de ‘etnic’ a scăzut drastic sau a dispărut cu desăvârșire.
Câteva exemple din întreaga lume ar fi:
o Piața „La Cancha Quechua” din Cochabamba, Bolivia în care se vând produse cultivate și confecționate de către grupul indigen Quechua.
o „Bazarele uigure” din Ürümqi și Kashgar (China) sunt preponderent dominate de uiguri. Politică a Chinei privind minoritățile a dus la scăderea în popularitate a acestui element etnic și a produselor aferente, piețele însă rămânând în continuare cunoscute ca „piețe uigure”.
o În ciuda dominației arabe de astăzi, piața cartierului Mellah din Marrakesh (Maroc) continuă să fie cunoscută sub numele de „piața evreiască” și, tot în Maroc, în Inezgane, aproape de Agadir, găsim piețe cu specific berber.
o Stara Čaršija din centrul vechi al orașului Skopje (Macedonia de Nord), este frecventată aproape exclusiv de albanezi iar până în prezent ea este vizitată foarte puțin de locuitorii creștini ai orașului.
o Migrația modelează apariția unor cartiere etnice – și a piețelor ce le aparțin – în numeroase orașe – din întreaga lume, inclusiv China Towns din Nagasaki, San Francisco, New York, Vancouver, Calcutta, Amsterdam etc. De-a lungul anilor, multiplele piețe au fost supuse unor procese de asimilare și de îmbogățire, reușind adesea să păstreze specificul etnic. În orașe precum Paris, Berlin, Londra sau Viena piețele „turcești” sau cele „arabe” prezintă fenomene corespunzătoare de contact cultural.
o Timp de secole, piețele de legume din București au fost dominate de vânzători bulgari pe care românii îi numeau ‘sârbi’. Clientela predominant românească a făcut însă ca bulgarii să dispară aproape cu desăvârșire din mediul negustoresc al capitalei României.
Problema specificului etnic atribuit piețelor ridică multe întrebări pentru conferința noastră:
1. La ce facem referință prin termenul de „etnic” atunci când vorbim despre piețe și produse? Ce înseamnă „etnic” pentru orașele multiculturale și globalizate de astăzi?
2. Cum sunt comercializate și folosite elementele etnice în procesele de management cultural și economic? Cum este utilizat elementul etnic în marcarea diferențelor culturale dintre grupuri?
3. Vânzătorii vizează o anumită clientelă etnică? Dacă da, se schimbă strategia lor de vânzare pe parcurs?
4. Care este impactul etichetării etnice asupra limbii dominante de pe piață (a) în interacțiunea dintre cumpărători și vânzători (b) în etichetarea magazinelor și a bunurilor?
Cadrul conturat conferă conferinței noastre un caracter interdisciplinar, cu abordări antropologice, cultural-istorice, etnografice și lingvistice. Vor avea prioritate prezentări bazate pe cercetări de teren recente legate de fenomenul piețelor etnice și în cadrul cărora sunt folosite diferite mijloace de comunicare.
ALTE DETALII:
Website-ul revistei: https://rev-antropologieurbana.ro/
Găsiți anunțul integral pe pagina Simpozion RAU | Revista de Antropologie Urbană (https://rev-antropologieurbana.ro/simpozion/ )
Varianta în engleză: RAU Symposium | Revista de Antropologie Urbană (https://rev-antropologieurbana.ro/simpozion/?lang=en )