Interviu cu Mona-Silvia Timofte, trainer și educator cultural
Adolescenții și experienţa muzeală
Care sunt ideile proiectelor pentru adolescenți pe care le-ați propus muzeului nostru?
Mona-Silvia Timofte: Cele două programe propuse muzeului, „Orașul creativ. Modă, costum și identitate” și „Orașul deschis” pornesc de la aceeași idee, de a crea racorduri între ceea ce îi interesează pe adolescenți și patrimoniul expus în muzeele și casele memoriale ale MMB.
Perioada adolescenței este asociată, de obicei, cu întrebarea „Cine sunt?” și cu preocupări legate de dezvoltarea de interese personale, de investigarea propriei identități și de descoperirea vocației. Bazându-mă pe aceste repere, am gândit programul „Orașul creativ. Modă, costum și identitate” ca o oportunitate pentru participanți de a explora maniera în care își înțeleg și își exprimă identitățile prin hainele pe care le poartă, spațiile pe care le ocupă și comunitățile de care aparțin. Astfel, fiecare întâlnire a acestui program pornește de la obiecte de patrimoniu din expozițiile permanente sau temporare ale muzeului pentru a genera discuții despre hainele pe care le purtăm și obiectele cu care ne decorăm spațiul în care trăim și mesajele pe care acestea le pot transmite despre interesele și valorile noastre, despre statutul social, apartenența la o anumite comunitate profesională sau chiar afinitățile politice. Cele trei întâlniri sunt proiectate sub forma unui curs cu un pronunțat caracter practic, cu sesiuni de realizare de colaje și ilustrații cu tehnici mixte la finalul cărora tinerii vor realiza un „zine”, care este o mică revistă auto-publicată prin intermediul căreia creatorul său investighează tematici care îl preocupă.
Al doilea program pe care l-am propus la Muzeul Municipiului București, „Orașul deschis”, este o serie de 4 întâlniri – dezbatere, desfășurate săptămânal în luna august, prin care ne propunem să discutăm cum se maturizează adolescenții în mediul urban, într-un București dual, al oportunităților și provocărilor. Întrebări precum „Cât de deschis este Bucureștiul către nevoile și interesele adolescenților? Cum se vede orașul prin ochii adolescenților? Ce rol joacă muzeele într-un oraș deschis și orientat către dezvoltarea tinerilor?” ghidează acest demers, oferindu-le participanților ocazia să descopere obiecte din patrimoniul MMB, să privească orașul dintr-o perspectivă nouă, să dezvolte o atitudine civică implicată și să înțeleagă rolul pe care muzeele îl pot juca în dezvoltarea lor.
Cum vedeți integrarea acestor proiecte destinate adolescenților, pe termen lung, în strategia muzeală?
M-S. T.: Pentru multe muzee, adolescenții sunt segmentul demografic cel mai slab reprezentat printre vizitatori. De aceea, cred eu, este important să integrăm în oferta cultural-educațională a muzeelor programe, ateliere și evenimente gândite special pentru adolescenți, care să răspundă nevoilor și preocupărilor lor, așa cum le declară ei, nu neapărat cum le percepem noi ca adulți. Acest lucru implică, înainte de toate, eforturi de studiu și cercetare a acestui segment de public pentru a putea proiecta demersuri cultural-educative adecvate și relevante pentru adolescenți. Treptat, o astfel de strategie, care pornește de la demersuri de cunoaștere și „împrietenire” cu adolescenții prin programe în care scopul nu este doar familiarizarea lor cu patrimoniul muzeului, ci și familiarizarea muzeului cu ceea ce își doresc și au nevoie acești tineri, poate duce la creșterea numărului de vizitatori adolescenți.
Care sunt cunoștințele deprinse de tinerii care au participat la atelierele desfășurate în muzeele MMB?
M-S. T.: Din punctul meu de vedere, miza principală a acestor programe nu este asimilarea unor informații despre patrimoniul muzeului într-o epocă în care, dacă știi cum să cauți și ești interesat, ești doar la un click distanță de articole și cărți în format digital legate de viața artiștilor, istoria unei anumite epoci sau specificul diferitelor curente artistice. Bineînțeles, le prezint tinerilor participanți reperele importante din viața artiștilor care au creat lucrările pe care le discutăm și punem în context obiectele pe care ei le văd în muzeu, dar mai important mi se pare ca adolescenții să își formeze pe termen lung, prin participarea la aceste programe, deprinderi legate de a pune întrebări, de a chestiona într-o manieră constructivă răspunsurile celor din jur, de a crea legături între ceea ce văd în muzeu și interesele lor sau de a pune în relație obiectele de patrimoniu cu ceea ce învață la școală. De aceea, aceste programe nu sunt nici cursuri de istoria artelor, nici ateliere de educație plastică, deși există elemente din cele două domenii care orientează demersul; aceste programe sunt, de fapt, ocazii pentru adolescenți de a învăța cum să privească obiectele de patrimoniu dintr-un muzeu, care li se pot părea vechi și îndepărtate de cotidianul lor, și de a se percepe spațiul muzeal ca un loc deschis, viu, în care își pot petrece timpul liber descoperindu-se pe sine.
Interviu realizat de Simona Popescu