Activitatea muzeală reflectată în „Viața medicală”

Între o lume medicală actuală dinspre care aflăm tot felul de știri negre, precum cea a doctorilor falși, ce au prestat fără a avea studiile necesare și lumea veritabilă a lumii medicale, în care vorbim despre realizări formidabile, de o importanță extraordinară pentru omenirea întreagă, prăpastia este imensă.  Important este cum ne raportăm noi, oamenii simpli, publicul, la aceste valoroase repere. De aceea, veți afla din interviurile realizate pentru dumneavoastră care au fost reacțiile nu numai ale vizitatorilor, din ce în ce mai numeroși, ci și ale lumii medicale în fața proiectelor propuse de Muzeul Municipiului București. Am considerat că este mai important să vă spună chiar ei, colaboratorii noștri de la publicația „Viața medicală”, care sunt acestea, cu obiectivitatea care-i caracterizează.

Interviu cu Dan Dumitru Mihalache, redactor șef al publicației VIAȚA MEDICALĂ
Evadarea din cotidian, în lumea deschisă a muzeului

Cum se împletește viața medicală cu activitatea muzeală, după părerea dumneavoastră?
Dan Dumitru Mihalache: Se împletește foarte bine, pentru că muzeele sunt pe de-o parte un instrument educativ, dar pe de altă parte o evadare din cotidian. Sunt foarte mulți printre cei care au ales să urmeze cariera medicală cu chemare spre creație – pictură, scris, muzică clasică etc. -, colecționari de obiecte de artă, care rămân posterității spre a fi vizionate, contemplate, îmbogățind astfel patrimoniul multor instituții muzeale cu colecțiile adunate de ei de-a lungul timpului.

Viața medicală”, publicație la care sunteți redactor șef, reflectă excelent evenimentele organizate de Muzeul Municipiului București. Ce v-a adus aproape de muzeu sau care au fost argumentele colegilor dumneavoastră care v-au prezentat această intenție, ulterior reflectată atât de bine în paginile ziarului?
D.D.M.: Principalele argumente în a prezenta diverse expoziții pe care Muzeul Municipiului București le organizează pornesc tot de la faptul că, așa cum spuneam, sunt foarte mulți purtători ai halatului alb, cititori ai publicației noastre, interesați de artă, de cultură în general. De multe ori chiar ei expun lucrări în spațiile pe care cu generozitate le puneți la dispoziție. Sunt printre ei și buni condeieri, care ne propun relatări interesante de la fața locului spre publicare, majoritatea fiind chiar publicate. E drept, avem și colaboratori permanenți ai ziarului, medici, îndrăgostiți de manifestările culturale, participă la ele și relatează ceea ce văd și simt acolo, de la medici pentru medici.

Cum ați apreciat ideea specialiștilor muzeului care au organizat prima expoziție outdoor de fotografie la UMF Carol Davila, intitulată „100 de ani de medicină românească”?
D.D.M.: Ieșirea, la propriu, din spațiile închise ale muzeelor în locuri care pot face din simplul trecător un privitor și, de ce nu, un vizitator al muzeului, mi se are o idee foarte interesantă. Dovadă stă și expoziția outdoor „100 de ani de medicină românească”, care a fost un real succes. Numărul celor care au putut rememora, cu ajutorul fotografiilor atent selectate de specialiștii muzeului, un secol de activitate medicală în slujba sănătății a fost foarte mare. Expoziția a fost foarte frumos prezentată și în ziarul nostru de colega Raluca Bulea, medic la rândul ei. Sunt convins că astfel de proiecte își pot găsi oricând locul în activitatea Muzeului Municipiului București, dar și a altor muzee.

Articol din „Viața medicală” dedicat redeschiderii pentru public, după lucrări de restaurare, a Muzeului Victor Babeș

Dintre muzeele cu profil medical sau care au fost create de medici, care vă place cel mai mult?
D.D.M.: Îmi este greu să optez pentru unul din aceste muzee, pentru că fiecare este important în felul său, are o istorie proprie și un specific bine definite. Muzeul „George Severeanu”, de exemplu, este reprezentativ pentru impresionantul patrimo-niu din arhitectura bucureșteană din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. El este găzduit chiar de casa primului director al Muzeului Municipiului București, medicul radiolog George Severeanu, un pasionat colecționar de antichități.

Muzeul Nicolae Minovici, reabilitat recent, chiar în vila de odihnă a medicului Nicolae Minovici, adăpostește o colecție impresionantă de artă etnografică românească, strânsă de acesta de-a lungul a patru decenii. Este vorba de un colecționar de la începutul secolului trecut, conștient de importanța acestui act.

Cel de-al treilea muzeu la care faceți referire, Muzeul Victor Babeș, reintrodus și el în circuit în toamna anului trecut a fost construit în memoria savantului de fiul acestuia (spre sfârșitul anilor ́20 ai secolului trecut), în partea de nord a Capitalei. El găzduiește, printre exponate, exemplare foarte valoroase din primele ediții ale lucrărilor doctorului, adunate de fiul savantului, din apartamentul tatălui său de la Institutul Național de Patologie.

V-ați gândit că s-ar putea organiza și o expoziție tematică referitoare la istoria presei medicale din România? Ce ați include în ea?
D.D.M.: Fără doar și poate, e loc și chiar nevoie de o astfel de expoziție. Cred că ar fi interesant de văzut cum arată primele scrieri jurnalistice dintr-un domeniu cu acest scop nobil: a sluji pentru sănătatea populației. De-a lungul timpului presa medicală nu a stat departe de acești slujitori în halat alb. Ea a încercat să facă din actul jurnalistic un instrument care să scoată la iveală lucrurile bune, dar nici să nu ascundă gunoiul din sistem sub preș. Cred că nu ar trebui să lipsească de aici imaginile cu oameni care s-au dovedit a fi cât mai obiectivi în scrierile lor, fragmente ilustrative din diverse publicații, din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre.

Interviu cu dr. Raluca Bulea, corespondent la „Viaţa medicală
Istoria și educația – puntea dintre generații

Care a fost momentul în care ați decis că vă place să participați la evenimente muzeale și să scrieți despre ele, pentru a transmite informaţiile cât mai multor iubitori de istorie, artă și… medicină?
Raluca Bulea: Am găsit mereu în evenimentele culturale un punct de echilibru și un refugiu în momente dificile. Am îndrăgit istoria și arta, mi-au plăcut limbile străine și culturile țărilor în care se vorbesc, iar vizitarea expozițiilor sau mersul la film, teatru sau concerte simfonice erau ceva obișnuit. Pe fondul acestui interes personal, a venit la un moment dat propunerea, din partea fondatorului săptămânalului „Viața medicală”, dr. Mihail Mihailide, de a împărtăși cititorilor impresii de la expozițiile ori spectacolele la care participam, mai ales dacă aveau, într-un mod sau altul, legătură și cu profesia noastră. Scriind, paleta subiectelor abordate s-a lărgit, pe măsură ce descopeream eu însămi lucruri interesante, pe care doream să le destăinui și celorlalți.

Expoziția outdoor de fotografie „100 de ani de medicină românească” la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”

Care dintre evenimentele organizate de Muzeul Municipiului București v-au plăcut mai mult?
R.B.: Apreciez în mod deosebit în activitatea MMB felul în care a reușit, într-un timp relativ scurt, să creeze repere culturale pentru bucureșteni, organizând activități variate care să atragă persoane cu vârste, gusturi și interese diferite. Expozițiile temporare ne fac să vedem orașul dintr-o perspectivă mereu nouă, să aflăm amănunte altfel greu de identificat, concertele și piesele de teatru îmbină plăcerea sunetelor și a artei dramatice cu atmosfera inegalabilă a vechilor reședințe aristocratice, conferințele ne provoacă la exerciții de gândire și la dezbateri interesante, activitățile pentru copii îi apropie pe aceștia de muzeu, transformându-l într-un loc prietenos, în care jocul este mod de învățare.

Dincolo de toate acestea, m-am bucurat mult, și am reflectat faptul în ceea ce am scris, de recuperarea și restituirea către marele public a vechilor case muzeale și a grădinilor care le înconjoară (Vila Minovici și Casa Filipescu-Cesianu sunt exemplele cele mai grăitoare), al căror succes în fața vizitatorilor, români, dar și străini, este deja o realitate de necontestat. Nu în ultimul rând, publicațiile editate de MMB, cu o prezentare grafică excepțională, ne ajută să ne apropiem și mai mult de colecțiile muzeului, să înțelegem mai bine lucrările aflate în patrimoniul său, și să le putem admira în tihna propriului cămin.

Care este, după părerea dumneavoastra principalul beneficiu al îngemănării vieții medicale cu viața muzeală?
R.B.: Prin tradiție, membrii breslei medicale erau oameni care, chiar și fără să provină din familii înstărite, își cultivau gustul pentru frumos, pentru muzică și artă în toate formele ei, atât din perspectiva privitorului sau ascultătorului, a colecționarului, dar și ca activitate de relaxare în clipele de răgaz. Există și în prezent, la noi, dar și pe alte meleaguri, organizații de medici care practică o anumită activitate artistică: pictură, fotografie, scris literar, interpretare instrumentală. În același timp, este recunoscut rolul benefic al artei și culturii pentru omul aflat în suferință, spre a-i îmbunătăți starea de spirit și atitudinea în confruntarea cu boala. Muzeul poate fi spațiul comun în care să avem momente de bucurie spirituală, în care să ne apropiem unii de alții și să descoperim pasiuni împărtășite, dincolo de agitația neîncetată a vieții cotidiene.

– Pot fi istoria și educația, împreună, puntea care astăzi lipsește, dintre generații?
R.B.: Cu siguranță da, însă este important să ne raportăm în permanență la realitățile de astăzi, adaptându-ne, căutând cele mai potrivite modalități în care să putem avea într-adevăr o comunicare și un dialog eficient unii cu ceilalți, din dorința de a le oferi celor mai tineri valori și modele, precum și sentimentul de identitate și de apartenență pe care numai educația, și în special istoria, ni le pot da.

Interviuri realizate de Simona Popescu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *