Din 25 septembrie 2025
EXPOZIȚIE TEMATICĂ LA COLECȚIA DE ARTĂ LIGIA ȘI POMPILIU MACOVEI
„De la ulița Filaret la strada 11 Iunie”
Prin acest proiect expoziţional vă invităm să descoperiți povestea unei zone a Bucureștiului aflată cândva la marginea orașului, dar care, pas cu pas, a devenit martora unor evenimente esențiale din istoria României moderne. Ulița Filaret, o stradă de la periferia orașului în perioada medievală, care exista ca drum și denumire din secolul al XVIII-lea şi care pornea din spatele Mitropoliei mergând către calea Şerban Vodă, a devenit în 1878 strada 11 Iunie, nume ce amintește de ziua victoriei revoluției pașoptiste. Chiar aici, pe Câmpul lui Filaret, revoluționarii au proclamat libertatea în iunie 1848, transformând un loc obișnuit într-un adevărat simbol al dorinței de schimbare.
Vedem pe strada 11 Iunie evoluția locuirii, pornind din veacul al XIX-lea, până la finele interbelicului, făcând o trecere prin stilurile arhitecturale și regăsind aici, ca în întreaga Capitală, aspecte ale unui mod de trai specific Bucureștilor, o mărturie a ceea ce a însemnat viața comunităților care îl alcătuiau. Strada 11 Iunie reflectă astfel transformarea Bucureștiului din mahalaua periferică într-o zonă urbană importantă. Inițial locuită de meșteșugari, zarzavagii și negustori, strada a devenit treptat spațiul unei clase mijlocii urbane, formată din funcționari, profesori și muncitori ai uzinelor din sudul orașului.
Arhitectura păstrează urme diverse: case boierești și negustorești din secolul XIX, vile neoromânești și imobile Art Deco interbelice, alături de repere precum Biserica Sf. Nicolae Vlădica, Gara Filaret și Uzina de Gaz. Strada a căpătat importanță prin legătura dintre Mitropolie și Câmpul Filaretului, loc de târguri, manifestări și mari expoziții (1848, 1906, 1935). Astfel, 11 Iunie concentrează în mic istoria orașului: de la mahalaua tradițională la cartierul modern, cu o evoluție marcată de schimbări sociale, economice și simbolice.
De la momentul revoluţiei paşoptiste, spațiul capătă treptat o nouă identitate, Câmpul lui Filaret a devenit Câmpia Libertății și a fost ales jumătate de veac mai târziu, în anul 1906, să fie spațiul în care să se desfășoare evenimentele omagiale ocazionate de celebrarea celor 40 de ani de domnie ai regelui Carol I. În fața obiectivului principal din parc, Palatul Artelor, a fost amplasat în anul 1921 Mormântul Eroului Necunoscut. Tot aici a avut loc și prima ediție a Lunei Bucureștilor, în anul 1935, spaţiu în care apoi regimul antonescian dorea construirea unui memorial al eroilor neamului.
Schimbarea politică intervenită după cel de-al Doilea Război Mondial nu a lăsat în umbră parcul, ci l-a transformat într-unul dintre punctele de mare importanță propagandistică al regimului prin redenumirea acestuia în Parcul Libertății și construirea aici a mausoleului dedicat liderilor comuniști, denumit „Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului și a patriei, pentru socialism”, amenajare pentru care aspectul parcului a fost modificat structural. Astfel, regăsim la capătul străzii 11 Iunie un spațiu cu istorii suprapuse, cu semnificații specifice fiecărui regim aflat la putere în ultimul veac și jumătate, culminând cu intenția de a ridica aici Catedrala Mântuirii Neamului. După Decembrie 1989 s-a revenit la denumirea anterioară, de Parcul Carol.
Regăsim aici, integrată în parc, frumoasa fântână ridicată de George Grigore Cantacuzino în anul 1870, pe locul celei ridicate de Filaret al II-lea, cel care a dat onomastica acestui loc și care a fost un monah provenit din obștea Mănăstirii Căldărușani. Acesta a urcat treptat în ierarhia bisericească și a devenit mitropolitul Țării Românești între 1792 și 1793, chiar dacă a renunțat rapid la scaun şi s-a retras la Căldărușani, unde moare în 1794. A rămas cunoscut în memoria Bucureștiului prin „Cișmeaua Mitropolitului Filaret”, o construcție monumentală ridicată pe terenul său și care a dat numele zonei Filaret (Câmpul și Dealul Filaret). Activitatea sa culturală a fost remarcabilă, contribuind decisiv la traducerea și tipărirea pentru prima dată în românește a celor 12 volume ale Mineelor (1776–1780), alături de alte cărți de cult.
Expoziția aduce în fața publicului vizitator obiecte arheologice găsite în Bucureștii veacurilor al XVIII-lea și al XIX-lea, care ne ajută să ne imaginăm viața mahalagiilor acelor vremuri. Hărțile sunt cele care ne permit să conturăm arealul acesta prin intermediul unor puncte-pivot, în jurul cărora descoperim o margine de oraș care se transformă continuu și lasă în urmă ocupațiile tradiționale pentru a face loc noilor meserii ale modernității urbane. Prin intermediul artelor plastice, al gravurii în special, întrăm în atmosfera veacului al XIX-lea, în peisajul care domină această zonă și anume Dealul Mitropoliei și Câmpul lui Filaret. Pictura și gravura ne prezintă chipurile personajelor care schimbă societatea românească și care aleg să facă din Câmpul lui Filaret Câmpia Libertății la 1848. Alături, sunt documente tipărite care sprijină acțiunile pesonalităţilor prezentate. Fotografia vine ca un document recent, realizând o imagine de ansamblu a cartierului din veacul al XX-lea.
Încadrăm toate aceste aspecte legate de evoluția urbană din marginea orașului în spațiul intim al muzeului care găzduiește Colecția de Artă Ligia și Pompiliu Macovei în încercarea de a puncta momente ale mahalalei Vlădica din Prund, din Sectorul de Albastru, care în trecut era o zonă unde se cultivau vița de vie și zarzavaturi și care a devenit un cartier liniștit, a cărui tihnă este străbătută de zgomotul tramvaiului în mersul său către marea grădină a Filaretului, Parcul Carol.
Expoziția este rodul colaborării între secțiile Muzeului Municipiului București, care au pus la dispoziție patrimoniul necesar realizării proiectului expozițional: Secția Arheologie Sistematică și Istorie, Secția Arheologie Preventivă, Secția Artă, Secția Patrimoniu și Evidență Centralizată, Serviciul Documentare, Bibliotecă, Arhivă, Comunicare.
Muzeografi: dr. Cezar Petre Buiumaci, Florentina Limban, Mirela Murariu