La 85 de ani de la moartea pictorului Nicolae Vermont şi 151 de la naşterea sa, 8 lucrări din patrimoniul Pinacotecii Municipiului București care punctează momente din creaţia sa de la începuturi până la maturitate, cercetate şi restaurate în Laboratorul de restaurare pictură al Muzeului Municipiului Bucureşti, fac obiectul expoziţiei ”Nicolae Vermont” din luna iunie a anului 2017.
Vernisajul expoziției va avea loc joi, 15 iunie 2017, la ora 15:00, la Palatul Suțu – Muzeul Municipiului București.
Prin cercetarea de laborator o parte din cele „ascunse”/ neştiute pot fi acum văzute. Expoziția ”Nicolae Vermont” din cadrul proiectului ”Vindecări miraculoase” își propune să aducă în atenţia iubitorilor de artă picturi ale unui mare artist care s-a format la sfârșitul secolului al XIX-lea în creuzetul Şcolii de arte frumoase din Bucureşti și a militat alături de Ştefan Luchian şi Constantin Artachino pentru libertatea de expresie a gestului creator în opoziţie declarată faţă de Academism ca exponent al artei oficiale.
Născut la Bacău în 1866 în familia profesorului Iosif Grünberg, Isidor preia pseudonimul Vermont al tatălui său, traducere franceză a germanului „munte verde”, iar mai târziu, trecând la religia ortodoxă, își ia prenumele de Nicolae. Cu vădită aplecare către manifestarea artistică se îndreaptă către Şcoala de arte frumoase din București fiind primul student evreu al acesteia. Se formează ca pictor cu Theodor Aman absolvind Scoala de arte frumoase în 1886. Sprijinit de Nicolae Grigorescu studiază la Academia de Arte din München în 1893 şi la Paris. Acest parcurs îi conturează pregătirea.
Încă din timpul perioadei de pregătire de la München aderă la ideile progresiste ale Tinerimii Artistice într-o mișcare declarat opozabilă Academismului alături de Ștefan Luchian, Arthur Verona, Kimon Loghi, Ipolit Strâmbu, Marius Bunescu, Alexandru Satmari, Oskar Späthe, Jean Alexandru Steriadi. Ca mulți dintre cei ce s-au raliat acestei mișcări, este influențat în perioada sa de început de pictorul Nicolae Grigorescu.
Încercând schimbarea artei românești prin amendarea dogmelor și, totodată, prin edificarea unui specific al artei cu profundă rădăcină națională, Nicolae Vermont împreună cu Ștefan Luchian și Constantin Artachino și cu sprijinul colecționarului Bogdan-Piteşti fondează în 1896 Salonul Independenţilor, ecou al mișcării franceze Société des Artistes Indépendants, iar în 1898 fondează Societatea Ileana. Precum Luchian și Artachino, pictorul Vermont se îndreaptă către portretizarea acelei părți a societății ce pentru mulți era ”invizibilă”, aceea a dezmoșteniților soartei și a rătăcitorilor vieții. În asemenea lucrări se simte influența Școlii müncheneze.
Hrănindu-se din învăţătura primită şi receptiv la efervescenţa socială, artistică, politică şi economică de la sfârşitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea îşi structurează preocupările artistice către realitatea ce-l înconjura și către redarea subiectelor mai apropiate de firescul cotidian al omului trăitor simplu legat de activitățile care-l defineau sau de mediul în care se desfășura.
Simona Predescu