Decembrie 1989 a însemnat sfârșitul regimului comunist în România. S-au scurs 30 de ani de atunci, răstimp în care s-a pus în permanență în discuție dacă „a fost sau nu a fost” cu adevărat o revoluție în Decembrie 1989. Răspunsul este unul simplu și singurul: Da, în decembrie 1989 a avut loc Revoluția care a schimbat sistemul social impus cu peste patru decenii în urmă de trupele sovietice. În Decembrie 1989 s-a scos pumnul din gura populației îndelung persecutate, s-a pus capăt unor experimente sociale care au marcat întreaga Românie: politica pronatalistă care interzicea întreruperile de sarcină, raționalizarea alimentară și cea energetică. Tot acum a încetat procesul de industrializare și a economiei centralizate și planificate. S-a încheiat procesul de sistematizare a satelor. A fost oprit proiectul de sistematizare al centrului Bucureștiului, proces care a produs o ireversibilă modificare a aspectului orașului, cât și pierderea pentru totdeauna a unor monumente istorice și a unui model de locuire urban. Decembrie 1989 a însemnat revenirea României la sistemul social de tip capitalist, al încercării unei normalități politice, a restabilirii dreptului de proprietate, a creării structurilor politice și economice menite să asigure libertatea și prosperitatea populației. Schimbarea de sistem intervenită în Europa Central-Orientală și de Sud-Est a fost respinsă de către Nicolae Ceaușescu, motiv pentru care Revoluția decembristă a debutat cu o acţiune violentă a autorităților, soldată cu arestări, morți și răniți. Astăzi, la 30 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989, îi omagiem pe cei care și-au dat viața pentru a se sfârși toate acestea, pentru ca România și românii să fie liberi.
Ca principală scenă a derulării evenimentelor, Bucureștii dețin o serie de locuri înscrise în istoria schimbării regimului ceaușist, care intră în categoria locurilor ale memoriei. În cadrul cercetării am identificat peste 50 de astfel de locuri reprezentand spații publice, piețe, străzi, imobile, monumente cu o componentă importantă în abordarea istoriei recente. Totodată aducem în atenție spații care aveau o istorie proprie și implicit o memorie anterioară, fiind acum în raport cu unul dintre evenimentele desfășurate în timpul Revoluției din Decembrie 1989, având coerenţă cronologică, dar care se află într-o suprapunere temporală. Locuri pline de memoria celor care au participat la eveniment, ale istoriilor lor, ale celor care le povestesc, dar care uneori le și distorsionează. Sunt locuri pe care le știm cu toții, însă am ajuns să trecem pe lângă ele fără să le mai atribuim însemnătatea, uităm că acolo au murit oameni a căror singură vină a fost dorința de libertate și de un trai mai bun. Consider că un astfel de demers, al inventarierii locurilor libertății și democrației, este necesar în contextul diluării cu viteză a memoriei combinată cu lipsa unei culturi istorice. În decurs de 30 de ani obiceiurile oamenilor s-au schimbat fundamental, ducând la pierderea interesului pentru proiectele pe termen lung, fiind mai degrabă interesat de avantajele venite rapid, făcând ca această dorință de acțiune imediată să altereze modalitatea de luare a deciziilor. Cel mai frecvent întâlnim aspectele pierderii memoriei recente la cei care au trăit un anumit eveniment și lipsa informării temeinice a celor care nu l-au trăit. Acestea se întâmplă ca urmare a noilor preocupări, într-o societate superproductivă, în care viteza cu care se petrec unele evenimente este de-a dreptul înspăimântătoare şi petrec într-o perioadă care vine după jumătate de secol de istorii paralele: istoria reală și istoria oficială, alterată de regimul comunist. Desfășurarea Revoluției în mai multe planuri, în mai multe locuri, este un obstacol în rememorarea de către public a evenimentelor, făcând astfel necesar un repertoriu al acestor locuri. Traseul expozițional porneşte din Piața Revoluției, spaţiu cu o simbolistică încărcată în istoria românilor din ultima sută de ani, și are opriri în fiecare loc în care jertfa a fost marcată prin monumente ori plăci comemorative, troițe și cenotafe, indicând prin acestea locurile memoriei Revoluției din 1989.
Pe lângă acestea, Bucureștii au ales să eternizeze numele martirilor prin atribuirea numelor acestora unor străzi, multe dintre acestea înlocuind denumiri asociate regimului comunist, așa cum este cazul celor din cartierul Drumul Taberei, ori Giulești. Totodată prezentăm câteva proiecte de monumente și o parte a emisiunilor comemorative emise cu această ocazie.
Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989, reprezentat de directorul ştiinţific, domnul Constantin Corneanu, ne-a fost alături în acest demers, punând la dispoziție o parte dintre publicațiile proprii, pe care am ales să le expunem.
Dinamica expoziției este completată de proiectarea filmului documentar „1989 – Un timp sărit din calendar”, realizat de jurnalistul şi directorul Institutului Român de Istorie Recentă, Liviu Tofan, și care reuneşte pentru prima oară evenimentele derulate pe parcursul anului 1989 într-un film documentar – din ianuarie până în decembrie. Filmul este realizat integral din imagini de arhivă, unele imagini fiind prezentate în premieră, cum ar fi cele cu Petre Mihai Băcanu filmat de Securitate în detenţie, cu camera ascunsă sau imagini din epocă, filmate clandestin, cu disidenţii Gabriel Andreescu şi Dan Petrescu. Cu un titlu inspirat dintr-o baladă a lui Dan Deşliu, „1989 – Un Timp Sărit din Calendar” este o recuperare necesară de calendar istoric.
drd. Cezar Petre Buiumaci