Orient versus Occident, compendiu patrimonial dedicat celor doi poli ai creației

În continuarea seriei expoziţiilor organizate de Pinacoteca Bucureşti, Secţia Artă a Muzeului Municipiului București oferă publicului un compendiu patrimonial menit să ilustreze şi să clarifice pe cât posibil conotaţiile conceptelor de Orient şi Occident.

Francisc Șirato, „Femeie citind”

Expoziția analizează două lumi: Orientul și Occidentul, care devin în secolul al XX-lea, motive estetice: Occidentul este măsura rațiunii, în timp ce Orientul este o oază a contemplației.

În mediul artistic românesc, Orientul și Occidentul sunt poli ai creației: spre exemplu, picturile cu un colorit fastuos ale lui Gheorghe Petrașcu se împart între călătoriile întreprinse în Occident – Spania, Franța, Italia, dar și cele din Dobrogea, Cadrilater sau chiar Egipt. Un alt pictor, Samuel Mützner își definește stilul artistic în atelierul lui Claude Monet și preia de la acesta principiile picturii impresioniste, anume exprimarea prin pictură a înțelegerii naturii, nu a realismului acesteia. Astfel, acesta călătorește până în extremul Orient (China, Japonia), dar și în America de Sud.

De asemenea, nu trebuie uitați artiștii care au călătorit și studiat în Occident, și au surprins în pictura lor specificul acestor locuri, fie că vorbim de peisaje sau personaje. Astfel, Școala de la Fontainebleau și cea de la Barbizon își vor pune amprenta asupra unor pictori importanți pentru istoria artei naționale: Ion Andreescu și Nicolae Grigorescu.

Paul Miracovici, „Portret de turc”

Percepută, încă de la începutul secolului al XIX-lea, datorită poziţionării geografice, ca fiind „placa turnantă” a politicii europene în contextul situaţiei de expansiune şi dominaţie a Imperiului Otoman, România este una dintre ţările care au aplicat cu rapiditate influenţele orientale în artă. Tematica orientală i-a atras pe tinerii artişti români care studiau în mari centre occidentale și care o abordau predilect după revenirea în ţară. Astfel, are loc la Porţile de Răsărit ale Europei, o intersectare a modelelor culturale orientale şi occidentale, care imprimă societăţii româneşti un specific nou, cu totul diferit de ceea ce existase până atunci, în toate planurile existenţiale, cu „reverberaţii şi în domeniul artelor vizuale”.

În pictura din România de la jumătatea secolului al XIX-lea și până spre sfârșitul acestuia, tematica orientală va aduce în prim plan mai mulţi pictori, printre care C.D. Rosenthal, Barbu Iscovescu, Gheorghe Tattarescu, Carol Popp de Szathmary, Theodor Aman, care îşi aduc o contribuţie considerabilă la aproprierea picturii româneşti moderne de vârsta maturităţii sale prin aducerea unui spor tematic, prin anexarea unui domeniu nou şi prin perfecţionarea limbajului plastic, în ansamblu.

Gheorghe Petrașcu, „Peisaj cu moschee”

Însă locul în care a avut loc întâlnirea dintre Orient şi manifestările artistice specifice acestuia, cu arta românească din secolul al XX-lea, în special cu pictura, a fost localitatea Balcic din zona Caliacra, sau Coasta de Argint, cum avea să fie numită de Regina Maria care şi-a construit acolo un palat. Localitatea, situată la Marea Neagră, a aparţinut României până în anul 1940 când, în urma Tratatului de la Craiova, România a fost constrânsă să cedeze Bulgariei, Cadrilaterul.

Peisajele pictate ale Balcicului s-au construit în jurul Dealului Alb, a geamiei, a cetății sau a cimitirului tătăresc. Brutăria sau fântâna din cartierul tătăresc și nenumăratele cafenele au constituit importante motive picturale și, prin studierea lor, se recompune, aproape cinematografic, viaţa și organizarea aşezării de pe malul Mării Negre. Siluetele fermecătoare ale tătăroaicelor învăluite în veșminte întunecate, bărbaţii cu figuri puternice apar cu toții redați în peisaje rurale cu locuințe rudimentar construite, redate în soarele puternic al miezului de zi, în apropierea mării de un albastru intens.

În perioada interbelică, Nicolae Tonitza este unul dintre marii maeștri care trăiește și el extraordinara experiență a călătoriilor în Dobrogea și la Balcic, unde frecventează cafenelele turcești, inclusiv celebra cafenea a lui Mamut, atras de jocul liniilor curbe ale băncuțele și scaunele albastre ale acestui local. Tot el redă „Poarta lui Osman”, văzută dintr-o largă perspectivă, unde se vede în fundal peisajul marin. Tonitza mai pictează peisaje la Mangalia, în 1925, dar și la Balcic, între anii 1935-1936. Memorabile rămân peisajele locale, dar și portretele de tătăroaice schițate de Tonitza.

Iosif Iser, „Odalisca”

Iosif Iser este un alt mare pictor român care a reflectat în opera sa lumea „Orientului românesc”, fiind atras constant de culoarea și lumina teritoriilor din sudul țării. Tot el va da viață unor imagini unice în arta noastră, picturile sau desenele sale ne dezvăluie personaje fermecătoare, pe care le transpune într-un peisaj concret definit geografic: în Dobrogea sau la Balcic.

În perioada interbelică, dar și în cea contemporană, Balcicul a oferit multor alți artişti prilejul de contempla frumusețea mării, peisajul deosebit, prin atmosferă şi culoare, a făcut ca acest loc să devină foarte apreciat de către toţi pictorii români ai vremii – Jean Al. Steriadi, Cecilia Cuțescu Storck, Nicolae Dărăscu, Constantin Artachino

Ștefan Popescu, „Veneția”

, Mina Byck Wepper, Dumitru Ghiață sau Sorin Adam. Ultimul dintre pictorii menționați chiar a donat Pinacotecii București, în anul 2020, un superb peisaj realizat la Istanbul. „Barbizon, malurile Senei, Honfleur, Cassis sunt locuri care înseamnă pictură în plin aer, pictură impresionistă sau, şi mai scurt, pictură. Pentru arta românească Balcicul nu e mai puţin. El este pentru pictura noastră modernă, şcoala colorismului nou”, spunea istoricul de artă Alexandru Busuioceanu.

Expoziţia ilustrează, printr-o amplă selecţie de opere de pictură, grafică, dar și sculptură din bogata colecţie a Pinacotecii Bucureşti, din colecția Muzeului Gheorghe Tattarescu și din colecția Cornel Medrea, un fermecător periplu prin orașele Europei vestice și ale Orientului, fiind un manifest plastic dedicat ilustrării diferențelor dintre Est și Vest, clasic și modern și recuperarea unor personaje și locuri mirifice.

 

Dr. Elena Olariu, director adjunct Artă, Restaurare, Conservare

Drd. Ana Maria Măciucă-Pufu, muzeograf Pinacoteca Municipiului București