De ce este România cum este? Specificul național ca excepționalism
Sorin Antohi în dialog cu Vintilă Mihăilescu
Discuția românească despre specificul național a început în urmă cu aproape patru secole, după întâlnirea cronicarilor moldoveni cu caracterologiile naționale ale umanismului târziu. Înainte de a avea state suverane, atunci când le-au obținut prin eforturi proprii și conjuncturi istorice favorabile, precum și în momentele de criză ori discontinuitate statală, românii și-au pus întrebări cu privire la ceea ce-i definește colectiv, dând răspunsuri care variază de la apoteoză la stigmat, de la poezie și mistică la metafizică și biopolitică.
În Schimbarea la față a României, Cioran scria: “Dacă nu vom avea atâta tărie și atât orgoliu pentru a ne reface din sâmbure existența, în zadar mai facem teoria României.” Din păcate, majoritatea proiectelor noastre luminoase au eșuat, au întîrziat, au durat puțin, au lăsat slabe urme în istorie și în memorie. Din fericire, au eșuat și proiectele noastre întunecate, delirante ori (sin)ucigașe. Am plătit scump pentru toate. Și am produs o vastă bibliotecă autoscopică națională, de la cronicari la bloggeri: metadiscursul, dublul fantasmatic al unei practici istorice carente ori absente. Ne-am dovedit mai buni la teorie decît la practică…
La peste opt decenii distanță, după alte și alte tribulații istorice și teoretice, citatul din Cioran se mai poate citi doar (auto)ironic și (auto)critic, iar opera autorului are deja un loc în biblioteca amintită. Între timp, am învățat (sau ar fi trebuit să învățăm) că noțiuni complexe ca România și românii trebuie să fie mai riguros (și poate mai senin) plasate între astfel și altfel (cu alte cuvinte: între tautologie și paradox), între utopie și apocalipsă, între “sentiment tragic” și deriziune.
E tocmai ceea ce a întreprins Vintilă Mihăilescu prin opera lui savantă, publicistică, educativă și civică. Cel mai recent, prin volumul colectiv coordonat de el la Polirom în 2017, De ce este România astfel? Avatarurile excepționalismului românesc.
De la acest volum a început și dialogul nostru public.