Expoziția temporară „Când istoria folosește penița satirică”

Din 27 noiembrie 2020

EXPOZIȚIE TEMATICĂ LA PALATUL SUȚU

Când istoria folosește penița satirică

Istoria s-a folosit constant de penița satirică, fiind cunoscute încă din antichitatea clasică desenele graffiti din orașele romane, desene care satirizau nobili, împărați, funcționari sau pur și simplu oameni care aveau o fărâmă de putere, însă erau răi cu ceilalți. Însă alții erau preamăriți, precum gladiatorii preferați, tribunii populari sau pur și simplu erau transmise mesaje politice. Fenomenul a traversat și vremurile medievale, până la vestitul poet François Villon. În ceea ce privește zona țării noastre, avem cu certitudine primele semne satirice prin revistele tipărite încă înainte de Cuza, dar care iau avânt în timpul domniei sale.

Recunoaștem, în aceste desene și textele care le însoțeau, o realitate istorică de falii culturale și comportamentale, rezistente și astăzi, alimentate de nepotism, corupție, superficialitate, șmechereală, demagogie. Desenul satiric și-a deschis drum printr-o serie de broșuri, almanahuri și calendare dedicate, precum Nichipercea (1859-1865), Scrânciobul (1869), Mefistofele (1876), Ghimpele (1874-1876), Calendarul Ghimpelui (1876), Calendarul Puricelui (1880-1881); albumul Contimporanii (1898); revistele Veselia (1904-1905) și Pițigoiul (1946-1948). Anii dintre paranteze reprezintă numerele de revistă care au documentat acest proiect expozițional.

Unul dintre primii și cei mai talentați epigramiști sau slujitori ai satirei politice, mai ales, a fost ziaristul N.T. Orășeanu, care s-a făcut cunoscut prin publicațiile sale din Cronica scandaloasă a Orașului (București ‒ n.m.) din perioada anilor 1858-1868, opinii pentru care a fost și întemnițat. Apoi îi putem aminti aici pe celebrii caricaturiști Constantin Jiquidi (vezi, între altele, Profiluri parlamentare din 1886 sau Camera liberală dintre anii 1897 și 1898), Nicolae Petrescu Găină (vezi Contimporanii, 1898), Ary Murnu și N. Baboceanu (vezi Contimporanii noștri, 1910); A. Mărculescu (vezi Parlamentul în caricatură, 1926); Aurel Jiquidi (vezi Mica publicitate din 1931), H. Gall (vezi cele 20 de caricaturi publicate în 1931); John Cobar (Direcția Cadastrului, 1936); H. Lehrer și M. Ramis (vezi Ministerul Lucrărilor Publice și al Comunicațiilor în caricatură, 1936); Vladimir Al. Donescu (vezi activitatea sa în revista Vremea dintre anii 1928 și 1938); Ion Anestin (la aceeași publicație); Nell Cobar (umor antifascist 1945, precum și revista Pițigoiul 1945-1948), până la reputatul caricaturist, în același timp regizor și scenarist, care a fost Matty Aslan (1924-1995). Cu acesta din urmă m-am întâlnit în toată adolescența mea, colecționând caricaturile sale din ciclul „Una pe zi de Matty”, publicate în cotidianul România Liberă din ultimul deceniu al regimului comunist. Trebuie recunoscută penița satirică a lui Matty, care încondeia tarele mărunte ale regimului, fără opreliști. Și cu el ne vom întâlni în proiectul expozițional dedicat satirei în istorie.

Expoziția reprezintă o flanare istorică prin efortul de a determina schimbări de mentalitate și comportamente cu ajutorul satirei, caricaturii și umorului negru, uneori. Caricaturi din toate timpurile istorice moderne, aproximativ 1850-1989, sunt prezentate publicului la Palatul Suțu. Ce poate fi mai atrăgător decât să trecem cu umor și haz pragul anilor, dintr-un an complicat și greu de înțeles, 2020, către un 2021 mai cu speranță.

Și, pentru a vă dovedi actualitatea istorică a mesajului satirei în istoria noastră, vă ofer în final un text satiric în versuri, preluat din Calendarul Ghimpelui din 1874:

“Avocaţi / Cu voce mare, / Procurori şi magistraţi; / Deputaţi / De prin cămară / Şi miniştri învăţaţi / Strigă toţi cât le ia gura / Că românii sunt egali / Şi cu’o lege dată dura, / Apără pe criminali! / Când vr’o crimă se comite / Şi-i pofteşti la puşcării, / N’ar fi rău să se invite / Şi aceşti domni cu teorii / Cel bogat merge’ndelete / Sau în birjă tolănit; / Cel sărac în baionete / Sau în dubă ghemuit. / Cel bogat şi cu favori / Bea, mănâncă îngâmfat; / Cel sărac, lipsit de soare / E bătut şi maltratat. / La bogat cuţitul taie: are vinu, servitor; / La sărac un strat de paie, / Apă veche’ntr-un ulcior! / Cel bogat, lăsat în pace, / doarme bine, stă pe puf; / cel sărac în umbră zace, / Iarna’n ger, vara’n zăduf./ După legi: egalitate!/ După fapte: Strâmbătate!”

Dr. Adrian Majuru

 

 

 

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *