„Între Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu – portretul comunist în colecțiile Muzeului Municipiului București„
Scopul expunerii este aducerea în prim plan a portretisticii din epoca comunistă, începând cu perioada Gheorghe Gheorghiu-Dej și continuând prin perioada lui Nicolae Ceaușescu. Cele două perioade comportă ușoare diferențe în afișajul public al portetelor. Dacă în prima parte a perioadei Dej remarcăm o protetistică mai curând de grup, cu o apartenență dată de adeziune politică, se remarcă în perioada lui Nicolae Ceaușescu o portetistică aplecată asupra apartenenței la un anumit grup. De altfel, MMB este un muzeu care deține portete ale familiei Ceaușescu, mai ales redate în pictură, așa încât dinamica reprezentărilor, care coincide în mod evident și cu schimbarea nuanțelor în discursursul politic, este principalul fir narativ al expoziției.
Noua perspectivă propusă de acest proiect expozițional este unică în plaja expozițiilor dedicate comunismului românesc până acum și sperăm să aducă o contribuție în înțelegerea fenomenului de către publicul vizitator. După o scurtă perioadă de timp în care conducerea comunistă părea a fi una colectivă, cultul personalitații își pune amprenta pe spațiul românesc, atât cu Gheorghe Gheorghiu Dej, cât și cu Ceaușescu, în paralel cu regăsirea pretutindeni a imaginii ideologilor principali ai comunismului, Marx, Engels, Lenin și, pentru o scurtă perioadă de timp, a lui Stalin. Ce își dorea sistemul prin acest discurs propagandistic este, în primul rând, ca toată lumea să-i cunoască și recunoască pe noii lideri, pe necunoscuții până atunci amplasați aici de Armata Roșie și ideologii mai sus amintiți, dar și de recunoaștere puterii acestora, prin difuzarea imaginilor (în fotografie, pictură, sculptură etc.) în toate mediile, în toate instituțiile, pe toate materiale publicate, de la ziare la manuale școlare și odată cu moartea lor, la memorializarea lor.
Propaganda comunistă nu inventează portretul liderului, din studiul vizualului rezultând utilizarea unui tipar anterior folosit. Propaganda lucra pentru crearea unui lider și al unui grup de lideri, care, deși își doresc o nouă societate care să funcționeze după noi reguli, folosesc aceleași reprezentări ale puterii ca și în societățile anterioare. Cu timpul, aceste reprezentări vor fi martorele luptei politice, așa cum este cazul când principalul grup „deviaționist de dreapta” va dispărea de pe scena politică și, din nou, lupta politică se oglindește în propaganda vizuală prin renunțarea definitivă a celorlalți conducători ai partidului în vremea lui Nicolae Ceaușescu, atunci când devine unicul personaj reprezentat și reprezentant al propagandei comuniste.
Echipă curatorială: dr. Nicoleta Bădilă, drd. Delia Bran și dr. Cezar Buiumaci, muzeografi, Biroul Istorie Modernă și Contemporană, Secția Istorie.