Exponatul Lunii

TRIODUL din 1746

Triodul din 1746 a fost imprimat la București în timpul celei de-a patra domnii în Țara Românească (1744-1748) a lui Constantin Mavrocordat și poate fi văzut în expoziția „Carte rară din epoca domniilor fanariote”. Multiplele sale semnificații, ca ediție și ca exemplar, ne-au determinat să alegem această carte pentru a figura pe afișul expoziției.

Dintre domnii fanarioți, Constantin Mavrocordat este cel care a acordat cea mai mare atenție tiparului, în care vedea un instrument strategic de punere în practică a proiectelor sale de reformare a societății. Domnul a poruncit ierarhilor să înființeze tipografii în Țara Românească și Moldova, în care să imprime toate cărțile liturgice (de slujbă) necesare săvârșirii cultului în limba română. El însuși a înființat la București două tipografii: Tipografia Școlii Mănăstirii Văcărești în 1741 și Tipografia Domnească în 1745. În această ultimă tipografie a apărut în 1746, cu binecuvântarea mitropolitului Neofit Cretanul (1738-1753), Triodul carte care cuprinde cântările și slujbele din timpul Postului Mare și Slujba Învierii. Titlul: „Triodul adică trei cântări” vine din limba greacă și derivă din însăși structura cărții, respectiv a canonului imnografic compus din trei ode. Pe pagina de titlu se dă anul de la facerea lumii (veleatul) – 7255, iar anul de la Hristos – 1746 apare în epilogul tipografului (de la fila 355 verso).

Triodul din 1746 reprezintă a doua ediţie publicată integral în limba română, după cea de la Râmnic, apărută în 1731. Numele editorului nu este menționat, dar cercetările au demonstrat că cel care a asigurat cheltuielile de tipărire a fost însuşi tipograful cărții, popa Stoica Iacovici. Tot lui i se datorează, probabil, versurile care apar sub stema domnească a lui Constantin Mavrocordat, de pe fila de titlu verso, în care se elogiază contribuția sa la tipărirea cărții românești: „Bună tocmire vedem, Doamne Constantine/ Că numele-ți cu fapta-ți are întru tine/ Când Constantin tărie, stare închipuiește/ Ce și din buna-ți faptă chiar se dovedește/ Că tare stai și grijești de casele sfinte/ Și de podoabele ei din suflet fierbinte/ Cărți tipărind țării pre limba rumânească/ Dumnezeu a mări daruri să te învrednicească/ Avea-vei Măria ta nemuritoriu nume/ Ca și sfântul Constantin într-această lume/ Slăvi-vor cei următori prea sfânta Troiță/ Neuitându-ți numele cel de bună viță” !

Exemplarul prezentat în expoziție a fost, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în posesia lui Radu paraclisier din Bucureşti, care a consemnat pe filele lui o invazie de lăcuste întâmplată în anul 1776 şi cutremurul din 1793. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Triodul se afla în proprietatea Bisericii Domniţa Bălaşa, iar de aici a ajuns în Biblioteca Muzeului Municipiului București.

Dr. Daniela Lupu