– Anul 2023 este pentru tine unul cu multe, multe călătorii. Unde ai fost și cu cine te-ai întâlnit până acum?
Doina Ruști: Am avut mai multe evenimente scriitoricești, la Londra, Paris, Marsilia, dar și prin țară. M-am întâlnit cu scriitori și cititori. Am fost invitată la câteva facultăți de Litere (Oradea, Sibiu, Tg Mureș), la colegii, cercuri pedagogice, biblioteci și am participat la emisiuni de radio și tv. Viața unui scriitor nu înseamnă doar scris, ci și o relație reală cu cititorii.
– Care întâlnire ți-a plăcut cel mai mult și de ce?
D.R.: Egal. Fiecare are farmecul ei. Voi numi aici doar câteva: întâlnirea cu niște liceeni din Tg Mureș, care au scris o poveste pornind de la personajul meu, Zogru. Apoi o întâlnire la Colegiul Sava, București, în sala de festivități, unde elevii mi-au cântat în mod spontan, de ziua mea. Dar și recentul dialog cu Damian Anfile (Cu dichis) ori seducătorul club de geografie literară al Alinei Bako de la Universitatea „L. Blaga” din Sibiu. Mai bine mă întrebi care nu mi-a plăcut, că e mai simplu: nici nu există.
– Ai multe întâlniri cu elevii. Îi inviți și la „Deznodământul nu contează”?
D.R.: Avem în program o întâlnire cu elevii Ginei Varga, de la clubul Cartea de sub bancă, dar desigur, în vacanță. Au pregătit deja o listă de cărți preferate. Vă vom anunța din timp, ca să nu ratați acea după-amiază cu cititorul „verde” și sclipitor.
– Serile literare de la Muzeul Vârstelor, din grădina Casei Filipescu-Cesianu s-au reluat în grădină. Cum s-a dezvoltat această serie, cum îi vezi viitorul?
D.R.: Seria a doua a demarat mai greu, în sensul că am prins vacanțele. Dar, cele patru întâlniri de până acum au fost foarte plăcute, iar implicarea angajaților de la Muzeul Vârstelor, ca de obicei – de nota 10. La o primă întâlnire am spus povești despre hoți, pornind de la splendidul roman al lui Adrian Majuru – Hoțul din Curtea Miracolelor (BPC, Litera, 2023). Apoi, am avut o întâlnire dedicată literaturii scrise de femei, prilejuită de o antologie, recent scoasă de Paralela 45. Au fost și lecturi, o serată dedicată filmului, avându-i în centru pe Diana Gavra și Adrian Furtună.
Dar evenimentul cel mai important al verii este cel de pe 30 iunie, când, împreună cu Muzeul Vârstelor, MMB, ARCUB și Primăria Capitalei, avem în plan o seară festivă: Gala Premiilor Ficțiunea. Elogierea creațiilor, în primul rând a artei hibride, e repartizată pe detalii: cel mai bun final, operă-manifest, ficțiune de popularitate ș.a.
Asociația Creatorilor de Ficțiune, revista Ficțiunea OPTm ca și partenerii mai sus menționați vor să atragă atenția asupra faptului că ficțiunea are multe zone, iar actul artistic s-a diversificat atât de mult, încât vorbim astăzi despre „creatori” de ficțiune, referindu-ne la noile zone care completează creația clasică, respectiv, vorbim în momentul de față despre fotografia cu potențial epic, dar și despre conținutul artistic de pe rețelele sociale. Toate acestea se regăsesc în lista lungă a celor 35 de nominalizări.
– Titluri consacrate, nume foarte cunoscute la Gala Premiilor Ficțiunea.
D.R.: Toți cei nominalizați merită din punctul meu de vedere un premiu. M-a cucerit Pescărușul montat de Eugen Jebeleanu la TNB, mi-a plăcut povestea scrisă și regizată de Alina Grigore (Crai Nou). Dar, desigur, mi-ar plăcea ca scriitorii din colecția pe care o coordonez (BPC, Litera) să se afle printre câștigători. Totul depinde de juriu și mai ales de forța argumentului.
Contribuția mea la aceste premii este aceea de a fi impus pentru prima oară și o selecție de povestiri premiate: cele mai bune 10 texte publicate în revista Ficțiunea OPTm. Ele sunt alese de-a lungul anului de către redacție și anunțate înainte de gală.
– Din câte știu și tu scrii povestiri, pe lângă romane. Recent ai publicat volumul „Depravatul din Gorgani” (Litera 2023). În ce registru ficțional este scris?
D.R.: Sunt povestiri foarte scurte, unele în registru fantastic, altele pretind o sursă istorică sau sunt pur și simplu realiste sută la sută. „Amantul” este povestirea în jurul căreia se adună toate celelalte, o povestire mai veche, publicată într-o revistă universitară din SUA. Este o proză despre energia epidemică declanșată de omul îndrăgostit. Uneori, emoțiile sunt înălțătoare (mișcă sori și stele), alteori disturbă viața cotidiană.
– De ce ai plasat acțiunea în Gorgani?
D.R.: Am citit la Adrian Majuru (în cartea sa, „Bucureștiul mahalalelor”) că era cel mai mare cartier, format din numeroase mahalale, pe care el le și desenează, actualul gorgan, de vizavi de Cișmigiu, constituind centrul mahalalei, care purta același nume cu întreg cartierul. M-am apropiat de această zonă acum câțiva ani, cu Homeric, roman a cărui acțiune este plasată aici. Apoi m-am întors periodic, scriind câte o povestire, unele dintre ele intrând în actualul volum. Dar cum personajul declanșator al acțiunii locuiește chiar în Gorgani, mi s-a părut normal să-l așez în titlu.
– Știu că ești pasionată de documente ale epocii fanariote. Depravatul apare menționat în istorie?
D.R.: Este un personaj de ficțiune. Dar am găsit multe referi la viața destrăbălată a mahalalei Gorgani. De pildă, acolo locuia în secolului al 18-lea o femeie, pe nume Trandafira, măritată, persoană onorabilă pe timp de zi. Dar în miezul nopții este găsită de gărzile orașului într-o casă de întâlniri amoroase. Se afla în compania a doi bărbați și, întrebată ce face acolo, pretinde că avea o întâlnire de afaceri. Mi-a plăcut însemnarea aceasta, siguranța femeii, pe care am și văzut-o ca personaj de ficțiune. Tot în Gorgani era și o casă de chiramele, despre care povestesc pe larg în Homeric, unde un călugăr foarte tânăr își găsește liniștea și zeii (în Depravatul din Gorgani). Așa că mi s-a părut firesc ca și bărbatul seducător, poreclit Depravatul, cu un cuvânt atunci intrat în limbă, grație lui Henri Dubois, cancelarul Consulatului Francez și personaj în alt roman al meu (Mâța Vinerii) – să-și fi găsit o locuință în fabulosul cartier al dezmățului.
Vorbind despre personaje, spune-mi care dintre ele stârnește curiozitatea cititorilor tăi. Despre care ești întrebată cel mai des?
D.R.: Zogru și Lizoanca sunt cele mai cunoscute personaje. În legătură cu ele au fost cele mai multe întrebări, atât în țară, cât și în străinătate. Primul pentru că este exotic, celălalt pentru dramatismul său. O întrebare frecventă este despre posibila continuare a acțiunii: voi mai scrie alte aventuri ale lui Zogru? Știu cumva ce s-a întâmplat mai departe cu Lizoanca? Dar sunt și alte personaje despre care port în mod frecvent conversații, recent, Eleni este vedeta, personaj din Depravatul din Gorgani, o femeie care caută iubirea, dar găsește doar o carte cu reguli.
– Și personajul tău preferat?
D.R.: Unul pe care nu l-am scris încă, pe care îl am în minte, la care mă gândesc în fiecare clipă: eroul viitorului meu roman.
Interviu realizat de Simona Popescu