Obiectul lunii februarie la Muzeul Victor Babeș – Laudatio (1880)

Din 4 februarie 2021

Obiectul lunii februarie la Muzeul Victor Babeș

Laudatio – emisă de Universitatea din Viena, 1880

Muzeul Victor Babeș a fost constituit în jurul memoriei savantului de către fiul său, Mircea Babeș.  Acesta din urmă a adunat lucrurile tatălui său din apartamentul pe care l-a folosit de la Institutul Național de Patologie și Bacteorologie și le-a expus în parterul casei sale, pe care a donat-o Primăriei Capitalei. Muzeul se află într-o clădire construită în stilul eclectic specific anilor 1920, în partea de nord a capitalei. Construită inițial cu scopul de a fi folosită ca o locuință privată într-un cartier liniștit, astăzi casa adăpostește o colecție alcătuită în special din lucrările științifice ale lui Victor Babeș. Proiectul propus de noi se va desfășura în perioada februarie- decembrie 2021 și constă în prezentarea publicului a câte unui obiect care face parte din patrimoniul Muzeului Victor Babeș. În ceea ce privește analiza și cercetarea, ne axăm pe contextul în care a fost realizat obiectul, proveniența acestuia și legătura pe care Victor Babeș a avut-o cu obiectul respectiv, acum parte din colecția muzeului.

În luna februarie, obiectul asupra căruia ne concentram atenția este un act din colecția muzeului nostru – Laudatio, prin care îi sunt recunoscute meritele lui Victor Babeș. De asemenea, vom avea în vedere și drumul pe care l-a parcurs Victor Babeș pentru a ajunge medic.

Victor Babeș s-a născut la Viena, în 1854, în familia magistratului bănățean Vincențiu Babeș (1821-1907), care a fost avocat, membru fondator al Academiei Române și militant activ pentru drepturile românilor din Transilvania în secolul al XIX-lea și Sofia Babeș, o doamnă distinsă din elita vieneză. Cei doi au avut nouă copii. Din această familie foarte numeroasă se vor remarca primii născuți. Aurel Babeș (1853-1925), fratele mai mare al lui Victor, va deveni doctor în chimie și va colabora, ulterior, cu Victor Babeș. Familia se va întoarce în România, iar tânărul Victor Babeș începe să studieze la Școala elementară din Lugoj, Banat. Ultimele clase de liceu le termină la Pesta (Budapesta). Tot la Budapesta, tânărul Victor Babeș se va înscrie la Școala de Artă Dramatică. Viitorul savant nu se gândea în anii tinereții sale la domeniul medical sau la cel adiacent, chimia. Dorea cu ardoare să devină actor. În aceeși perioadă picta și avea talent literar. O întâmplare nefericită va umbri familia Babeș. La doar 14 ani, mezina familiei, Alma Babeș se va îmbolnăvi de ftizie (tuberculoză). Acest mare necaz îl face pe Victor, fratele mai mare să renunțe definitiv la aspirația naivă de a deveni pictor sau actor. Tânărul Victor Babeș se va înscrie tot la Budapesta în primul an la Facultatea de Medicină. După ce termină facultatea cu brio, aspirantul nostru medicinist se înscrie la Școala Doctorală a Universității din Viena.

În 1874, atunci când Victor Babeș era student, a lucrat ca asistent la Institutul de Anatomie Patologică. După ce devine doctor în medicină, după 1878, experiența căpătată pe vremea când a fost asistent la Institutul de Anatomie Patologică îl va ajuta, Babeș specializându-se în domeniul anatomiei patologice, materie pe care a predat-o studenților vreme de peste patru decenii. În anul 1878 obține doctoratul în medicină, afirmându-se deja ca tânăr medicinist sub îndrumarea celor doi coordonatori, Karl von Rokitansky (1804-1878) și Karl Langer (1819-1887). De la Viena, cu un doctorat, la nici 30 de ani, va ajunge la Berlin și Paris, unde colaborează cu Robert Koch, Rudolf Virchow, respectiv cu Louis Pasteur. În urma descoperirilor lui Louis Pasteur, este atras de microbiologie și pleacă la Paris unde lucrează un timp în laboratorul lui Pasteur, apoi cu Victor André Cornil. În 1887 a fost chemat la București ca profesor la catedra de Anatomie Patologică și Bacteriologie.

Actul Laudatio, scris și semnat olograf în limba latină și maghiară a fost redactat în 1878 și emis în 1880 „Sub Înalta autoritate din Viena, din care fac parte iluștrii profesori Carolus Werner și Richardus Laudislaus Heschl, Victor Babeș este laureat al unei înalte distincții în domeniul științelor medicale pentru contribuțiile sale. Prin prezentul act se atestă că Victor Babeș are toate virtuțile pentru a fi în rândul celor mai străluciți cercetători în științele medicale”.

Actul a fost emis de Universitatea din Viena, Universitas Vindobonensis. Instituția a fost fondată în anul 1365 de arhiducele Rudolf al IV-lea din dinastia de Habsburg. Diploma de întemeiere a acesteia a fost semnată în data de 12 martie 1365 de arhiducele Rudolf al IV-lea și de frații săi, Albrecht al III-lea și Leopold al III-lea, toți trei descendenți din dinastia de Habsburg. Instituția de învățământ din Viena, în ordinea vechimii, este a doua universitate din spațiul Sfântului Imperiu Roman, după Universitatea Carolină din Praga, fondată în 1348 de împăratul Carol al IV-lea din dinastia de Luxemburg. Clădirea principală este opera arhitectului Heinrich von Ferstel. Universitatea din Viena a avut absolvenți celebri, dintre aceștia Victor Babeș sau Sigmund Freud (în domeniul medicinei) remarcându-se în mod deosebit. Victor Babeș a fost un savant prolific, publicând peste 1300 de lucrări științifice. În anul 1924 a fost propus pentru Premiul Nobel în Medicină. Până în prezent, un număr de 15 laureați ai Premiului Nobel au fost afiliați Universității din Viena.

Savantul român Victor Babeș se înscrie într-o pleiadă de aur din cadrul medicinei românești, alături de nume sonore, care la sfârșitul secolului al XIX-lea au pus bazele școlii românești de medicină. Încă din 1857, Carol Davila înființa o școală de medicină în România, școală care se va remarca de atunci și până astăzi, prin importante personalități. Nume celebre precum Victor Babeș, Vasile Sion, Gheorghe Marinescu, Constantin Parhon, Nicolae Paulescu și mulți alții au dus faima, peste hotare, a medicinei românești.

Victor Babeș a fost o personalitate complexă care, deși a trăit și a murit în România, a fost perceput de opinia publică fiind «străin», «teuton», paradoxal am putea spune, întrucât Babeș a fost patriot convins și a preferat România, până la sfârșitul vieții sale. Cele două laturi pe care le întruchipa Babeș (patriot, dar și european) nu au fost contradictorii, dimpotrivă Babeș le-a contopit perfect într-o personalitate care, datorită rigurozității și tenacității moștenite, poate, de la mediul vienez în care crescuse, a lăsat o amprentă marcantă pentru întreaga umanitate.

Text: Oana Panait, muzeograf la Muzeul Victor Babeș – Muzeul Municipiului București

Surse bibliografice:

Radu Iftimovici, Petre Calistru – Europeanul Victor Babeș (1854-1926) , Editura Amalthea, 2007;

Sabin Ionel – Hodoni. Istorie și cultură, Editura Politehnică, Timișoara, 2018;

M. V. Babeș, I. Igiroșianu – Babeș, din Colecția Oameni de seamă, Editura Tineretului, București, 1961.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *