VINDECĂRI MIRACULOASE

”OCTAV BĂNCILĂ” - DEZVĂLUIRI DESPRE PICTORI ŞI PICTURA LOR PRIN PRISMA RESTAURĂRII

          Expoziția ”Octav Băncilă” - Dezvăluiri despre pictori şi pictura lor prin prisma restaurării din cadrul proiectului ”Vindecări miraculoase” își propune să aducă în atenţia iubitorilor de artă câteva picturi din patrimoniul Pinacotecii Municipiului București dintr-o perioadă mai puțin mediatizată din creația acestui prodigios pictor care s-a manifestat atât în plan social, cât și artistic în prima jumătate a secolului XX. În expoziție sunt prezente alături de lucrări și imagini din timpul restaurărilor realizate în cadrul Laboratorului de restaurare pictură.

 

          Pregătirea artistică a lui Octav Băncilă începută în perioada 1888 - 1892 la Școala de belle – arte din Iași și desăvârșită în perioada 1894 – 1898, patru ani cât a studiat, a lucrat și a expus la Academia de Arte Frumoase din München s-a conturat pe un fond personal bine definit, marcat fiind și de prefacerile din viața artistică a Germaniei în ultimul deceniu al veacului al XIX-lea, de o luptă a contrariilor: reprezentanții secession-ul münchenez care propuneau deschiderea către o artă înnoitoare și o rupere cu trecutul și opozanții acestuia care se desfășurau în jaloanele cunoștințelor și preceptelor trecutului.

 

          Octav Băncilă s-a îndreptat în creația sa către un realism filtrat prin diversele incursiuni și încercări abordate încă din anii studenției müncheneze.

 

           În expoziție  se pot vedea picturi din perioade diferite, cu căutări firești și abordări inegale din punct de vedere stilistic ale pictorului, dar din punct de vedere tehnic putem vorbi de un prag la sfârșitului primului deceniu al secolului XX.

 

           Prin cercetarea de laborator am constatat că în ultimii ani din secolul al XIX–lea și primii zece din secolul XX lucrările lui Octav Băncilă sunt pictate pe pânze preparate în comerț cu grunduri semiabsorbante, cu strat de culoare consistent, mai ales pentru a susține zonele de lumină. Prin anii 1914, 1915  picturile devin mai împăstate, lucrând deja pe pânze preparate de el cu un grund mineral, aplicat cu împăstări, pe bază de oxid de fier și un ulei mai mult sau mai puțin sicativat. Această componentă tehnică își pune amprenta pe mare parte din creație, grundul roșiatic folosit în multe dintre lucrări ca element cromatic în compoziție devenind o caracteristică pentru lucrările lui Băncilă, dar ajunge cu timpul și o problemă în ceea ce privește aderența straturilor de culoare la substrat și a acestuia la suport. În timp, acest grund a devenit foarte higroscopic, pe alocuri pulverulent, o problemă de conservare a stratului pictural sau pe alocuri doar a stratului de culoare.

 

           În anul 2018 se împlinesc 120 de ani de la absolvirea de către Octav Băncilă a Academiei de Arte Frumoase din München, prilej cu care vor putea fi văzute două lucrări realizate la doi ani și, respectiv, la opt ani de la întoarcerea în țară după studii, lucrări puțin cunoscute, cu manieră de lucru specifică pictorului doar pentru această perioadă.

 

          Lucrările ”Portret de fată”, inv. 3054, 60 x 50 cm, ulei / pânză / carton,  și ”Ghicitoare”, inv. 1267, 84,3 x 71 cm, ulei / pânză,  realizate în 1900 și 1906 sunt cele care fac diferența de percepție în plaja stilistică a lui Băncilă, greu reconoscibile câtă vreme marca definitorie pentru pictura lui s-a înstăpânit a fi o pictură foarte împăstată, cu fonduri brun roșiatice. Dacă la pictura ”Ghicitoare” folosește culoarea locală, la ”Portret de fată” se desfășoară într-o gamă cromatică restrânsă, între alb și negru cu mici accente de roșu oxid de fier și lac garanță.

          Lucrarea ”La munca câmpului”, inv. 375, 101,5x87,5 cm, ulei / pânză este o lucrare de tranziție prin suprapunerile împăstărilor peste o compoziție mai veche, mai apropiată de începutul de secol, pictată pe o  pânză preparată în comerț, cu reveniri și schimbări de compoziție, dar mai ales cu schimbări de tehnică picturală. Împăstările, precum și aspectul picturii din substrat care este vizibilă pe alocuri așează lucrarea în prima jumătate a deceniului al doilea al secolului XX.

          Lucrarea ”Cerșetorul”, inv. 941, 93,5 x 57 cm, ulei / pânză a fost pictată în 1940. Abordarea pictorului în ceea ce privește alegerea pânzei și a preparației este mai mult decât relevantă. Pictura a fost făcută pe versoul pânzei preparată în comerț, preparația folosită de pictor pentru lucrare fiind grundul mineral, aplicat cu împăstări, pe bază de oxid de fier și un ulei mai mult sau mai puțin sicativat.

 

         Expoziția din decembrie 2018 ”Octav Băncilă” - Dezvăluiri despre pictori şi pictura lor prin prisma restaurării din cadrul proiectului ”Vindecări miraculoase” este un prilej de a-l cunoaște pe Octav Băncilă într-o altă cheie stilistică.

 

 

          Simona Predescu